1 mai… muncitoresc
A trecut şi întâiul de mai! Cum v-a prins pe voi, cei care poposiţi aici, în căsuţă?
Eu am rememorat, cu drag şi nostalgie, zilele de mai când ëvadam”la Vama Veche, cu prieteni dragi…Mai ţineţi mine, Pau(la)? Lăcra(mioara)?
Deşi drumurile noastre par să nu se mai întâlnească acum atât de des, pentru mine, acele clipe vor rămâne mereu în suflet…Mi-e tare dor de voi, dragele mele! Poate nu o spun prea des, dar acum, azi, simt nevoia să vă scriu aceste cuvinte… Oriunde vă poartă paşii, să zâmbiţi mereu Clipei!!!
Cu toate acestea, se pare că noi prietenii şi oameni speciali îmi răsar în cale, aproape în fiecare zi. Deci, e musai să ţin ochiii deschişi, inima primenită şi să îi aştept, zâmbind…
Le sunt recunoscătoare pentru încredere, pentru gesturi, pentru tăceri şi pentru Poezie!
Sper ca soarele să revină curând şi primăvara să îşi reintre în drepturi!
Am reusit sa vorbesc cu Lacra la telefon si exact la asta visam si noi cu ochii mijiti (ea privind spre ocean si eu pe geam :P. Si parca nu e chiar asa de mult de-atunci dar totul e atat de altfel.
Hmmm, si sa mai zică cineva ca nu exista telepatie? Va îmbrățișăm cu infinit drag!