Azi a fost o zi ciudata.Parca rupta de lume.Am asteptat tot mereu ceva, o farama cat de mica de lumina, insa…A nins mult, peste masura de mult.Poate te-au troienit aducerile aminte, sau dorul sau raul….Poate ai murit sau poate nici nu existi.Ma pierd in ganduri, dragul meu…
Profit de cele câteva zile rămase până la Crăciun pentru a lansa un apel către toți cititorii serioși, cu simț civic și iubitori de cadouri… {...}
Sunt zile in care ma intreb si eu :De ce iubim barbatii totusi/ Inca 🙂 Din acele momente se (mai) nasc si astfel de texte… {...}
Aş fi vrut să mă iubeşti aşa cum nu m-a iubit nimeni, niciodată. Aşa cum nu ştiai că poţi iubi şi cum doar în ochiii {...}
Ti-am descoperit blogul intamplator, dar da-mi voie sa-ti spun ca a fost una dintre cele mai placute surprize pe care mi le-a oferit vreodata „cafeaua de dimineata”… si pentru ca ma cunosti, stii ca acest compliment nu este nici pe departe unul gratuit. scrii dumnezeieste si nu pot decat sa ma bucur ca te-am descoperit. felicitari pentru sinceritate si pentru tonalitatea scriiturii.
PS: sper sa bem, cel putin telepatic, cat mai multe cafele impreuna:)pupici
Multumesc. Si da, stiu ca un compliment de la tine nu e gratuit.Ce sa iti spun?Crezi ca mai poti suporta o surpriza?Am scris intotdeauna.Inca de atunci, de demult….din „vremuri imemoriale”….Te astept sa-ti bei cafeaua cu mine ori de cate ori pasii te vor purta pe aici, prin jur. Imi face placere sa stiu ca unii OAMENI apreciaza ceea ce scriu/cant/cred/spun eu…..