Categorie: Diverse

Şoapte Urbane sau cum arta prinde viaţă colorată

Să facem cunoştinţă, eu sunt Irina de la blogulirinei.ro. Cine eşti tu?
Mămica Șoapte Urbane: Sunt Ina Noileanu, un om cu suflet bun, aşa spun cei care mă cunosc. Sunt un om care iubeşte frumosul, cel văzut şi cel nevăzut, pentru că mereu încerc să privesc dincolo de aparenţe.
Eşti o mamă care lucrează de acasă? Cum a început această “aventură”?
Mămica Șoapte Urbane: Lucrez şi de acasă după amiaza, când timpul îmi aparţine. Aventura handmade a început când fiul meu avea 5 ani şi am rămas doar noi doi. A pornit dintr-o necesitate, iar acum, după 25 de ani, este mai mult decât un hobby, a devenit un bussiness cu acte în regulă.
Spune-mi, în câteva cuvinte, care este “superputerea ta” ? Hai să vorbim despre proiectul tău!
Mămica Șoapte Urbane: “Superputerea mea”, dacă mă întrebai acum 20 de ani, ţi-aş fi răspuns “fiul meu”. Au fost ani în care, oricât mi-ar fi fost de greu, privindu-l, mă reîncarcam.
Acum însă, răspunsul este altul. “Super puterea” este pasiunea pentru frumos, combinată cu miile de ore de muncă, de teste, de făcut şi desfăcut. Oare faptul că sunt perfecţionistă poate fi încadrat tot aici?
Proiectul Şoapte Urbane, în forma de acum, este dezvoltat de 4 ani. Doi ani de studiu dedicaţi în exclusivitate testelor de comportament ale muşchiului stabilizat. Un an în care am creat conceptul de mini aranjamentele prototip şi studiat impactul, evident cu ajutorul prietenilor. Absolut tot ce este integrat în concept, de la muşchi, plante, cutii, fotografii trebuie să fie de cea mai bună calitate.
Azi, Şoapte Urbane înseamnă o echipă. Există sedinţe foto planificate din timp. Majoritatea fotografiilor din pagină sunt lucrate de Corina Alexandrescu, pe partea de marketing am o colaborare cu Simona Alexandrescu şi în atelier lucrez cu Carina Cris.
De ce o astfel de alegere?
Mămica Șoapte Urbane: Sunt o mare iubitoare de flori şi parcă florile tăiate se duc prea repede. 🙂 Mi-am dorit să dezvolt un concept floral ecologic şi multă vreme am cochetat cu hârtia creponată. La un moment dat, Vlad, fiul meu, mi-a sugerat să dezvolt doar partea cu muşchi stabilizat şi plante cu structură lemnoasă. De aici şi alegerea.
Care sunt sursele de inspirație? Cum capătă formă un aranjament? Cât este arta și cât este tehnică?
Mămica Șoapte Urbane: O să sune a lipsă de modestie. Singura sursă de inspiraţie sunt chiar plantele cu care lucrez. Îmi pun pe masa de lucru câteva flori, elemente uscate, (la începuturi desenam) şi lucrez ca la un puzzle. Procesul poate dura şi două saptămâni, pentru că rezultatul trebuie să fie Wow! Dacă o întrebi pe prietena mea, Elena Andrei, artist plastic, o să spună că este artă 100%.
Este greu să “construiești” astfel de povești colorate? Ai un anumit ritual când creezi?
Mămica Șoapte Urbane: Când iubeşti ceea ce faci, totul devine o provocare, imaginaţia este turată la maxim. Ritual, da, întotdeauna cu fundal muzical, muzică clasică când concep noi modele. La final, când prototipul este gata, gata, dansez cu el. Partea cea mai haioasă este alegerea unui nume. La începuturi apelam la cei din jur, acum, de fiecare dată, îi invit pe vizitatorii paginii Şoapte Urbane.
Ce te motivează să mergi înainte? Să îţi doreşti dezvoltare?
Mămica Șoapte Urbane: Bucuria cu care sunt primite, feedback-ul constant pozitiv. Poveştile pe care le scriu o dată cu finalizarea lor. Lumea plantelor este fascinantă. Simt că pot să aduc multă culoare în jur doar jucându-mă cu multe texturi.
Spune-mi, Irina, cine fuge de dezvoltare? Pasul următor este Instagram şi un site de prezentare. Caut câteva recomandări.

Cum au reacționat cei dragi, cei din jur, atunci, la început și cum s-a schimbat atitudinea lor acum?
Mămica Șoapte Urbane: Reacția prietenilor a fost constant pozitivă, critică atunci când era cazul. Apropo de prieteni, am un ajutor de nădejde când vreau să testez rezistenta la transport. Fac coletul, trimit 500 de km, îmi face poze când deschide. Deseori, când pleacă în țări exotice, îmi trimit fotografii cu plante.
Nu m-aș vedea făcând altceva, dar dacă într-o zi, nu aș mai putea face exact ce fac acum, aș …
Mămica Șoapte Urbane: Hm, grea întrebare. Clar aș rămâne în lumea florilor, sunt fascinante, cel puțin pentru mine.
Și ca să încheiem cu zâmbetul pe buze, care este cea mai amuzantă întâmplare legată de pasiunea ta 🙂
Mămica Șoapte Urbane: Da, am auzit pe cineva spunând … Ea este doamna cu mușchi.
Mulțumim doamnei Ina – cea cu puteri magice 🙂 şi avem o surpriză pentru voi.
Un concurs călduţ 🙂 Șoapte Urbane pune la bătaie un aranjament floral ca acesta 
Ce trebuie să faceți? E foarte simplu:
1. Lăsați aici, pe blog, un comentariu, spunându-ne care este persoana pentru care vreți acest aranjament și de ce. Voi juriza împreună cu doamna Ina, deci nu vă sfiiți să fiți sinceri și originali.
2. În semn de mulțumire pentru generozitatea sponsorului, ar fi drăguț să aruncați un ochi pe pagina Șoapte Urbane – poate vă inspirați pentru alte daruri minunate, tot se apropie luna Martie, nu?
3. M-aș bucura să susțineți proiectele mamelor din comunitatea Work at Home Moms – sunt mame harnice, care pun mult suflet și pasiune în ceea ce făuresc. Periodic, vorbesc aici despre ele, deci, prin abonarea la blogul meu veți fi la curent cu ceea ce fac mânuțele lor harnice 🙂
Concursul se desfășoară în perioada 1 februarie – 16 februarie, urmând ca pe 19 februarie să anunțăm câștigătorul premiului.
Evident, m-aș bucura și eu de like-uri la postarea mea sau de distribuirea articolelor pe care le scriu. Asta înseamnă să ne pese de cei din jurul nostru, nu?

De ce iubim barbatii

Sunt zile in care ma intreb si eu :De ce iubim barbatii totusi/ Inca 🙂 Din acele momente se (mai) nasc si astfel de texte…

De ce iubim barbatii, m-am intrebat si eu, asa cum, probabil, o face fiecare femeie, macar o data in viata.

Iubim barbatii pentru ca sunt mari si puternici. Pentru ca ne cuprind in brate si ne adapostesc in imbratisari calde, care ne fac sa ne simtim in siguranta. Pentru ca ne tin de mana la plimbare si pentru ca te ajuta cu sacosa cea mai grea. Pentru ca barbatii desfac borcanele, ferestrele, usile care noua ne dau de furca.

Iubim barbatii pentru ca nu stau cu orele in baie. Pentru ca alimenteaza masina si pentru ca au mereu rezolvari tehnice la problemele noastre. Pentru ca miros a putere si dorinta.

Iubim barbatii pentru ca se tem de doctori si devin niste copii mici si tematori ori de cate ori se imbolnavesc.

Iubim barbatii pentru ca ne lasa sa ciugulim din mancarea lor , la restaurant. Pentru ca nu le pasa daca dimineata nu aratam ca scoase din cutie si nu se sperie de feţele noastre nedormite, nefardate, neretusate.

Iubim barbatii pentru ca ne strang in brate cand plangem la filmele siropoase. Pentru ca ne dau servetele si ne cumpara absorbante, chiar daca stiu ca sunt priviti usor ciudat la casa de marcat.

Iubim barbatii pentru ca sunt atat de enervant de adorabili cand au nevoie de liste elaborate de cumparaturi, incluzand cantitatile, culorile, marimile, locul produselor in magazin si provenienta lor.

Iubim barbatii pentru ca nu isi gasesc mereu cuvintele, dar uneori, nu de cuvinte ai tu nevoie.

Iubim barbatii pentru ca pruncii nostri seamana cu ei si iti vine sa ii strangi in brate cand sunt mici si miros a lapte, asa cum ii strangi tare in brate cand cresc si abia ii mai prinzi la dragalit.

Iubim barbatii pentru ca spun MULTUMESC mancand inghetata pe care ai ascuns-o, special pentru ei.

Pentru ca barbatul tau te atinge in treacat, cand va intalniti prin casa. Pentru ca iti face ochi dulci, zambind sagalnic.

Iubim barbatii pentru ca aleg sa fie acolo. Pentru ca sunt alaturi, asa, imprefecti si pentru ca fara un astfel de barbat, ne-am plicitisi, cu siguranta.

Iubim barbatii care merita pentru ca ne sustin in deciziile noastre. Pentru ca invata, in timp, care sunt zonele noastre “negre” si subiectele care ne fac sa suferim.

Iubim barbatii pentru ca spun bancuri ciudatele exact cand pare ca tu esti mai serioasa.

Iubim barbatii pentru ca se bucura ca niste copii mai mari ori de cate ori au cate o jucarie noua. Pentru ca aleg cei mai buni pepeni din piata si habar nu au unde e capacul oalei de ciorba 🙂

Voi de ce iubiti barbatii?

Primele daruri de ziua mea

În fiecare an, februarie vine la noi în familie cu emoţii, aniversări, amintiri şi zâmbete cu bujori în obrăjori. Da, februarie vine cu daruri, cu oameni dragi pe care îi preţuiesc şi de care mi-e dor mereu, dar mai ales de ziua mea.

Acum 5 ani, am primit, cu câteva zile înainte de ziua mea, un minunat dar: primul pui de om a venit pe lume cu 3 zile înainte ca dragii sufletului meu să îmi ureze “La mulţi ani!”

Deşi nu cred că există daruri care să poată egala/provoca emoţiile acelor zile, îmi place să primesc daruri. Mai mult, îmi place să fiu surprinsă de aceste daruri! 🙂 Mă bucur ca un copil încercând să ghicesc, după forma cutiei sau greutate ce anume voi primi. Îmi plac darurile atent alese, nu neapărat foarte scumpe, dar musai alese special pentru mine şi sufletul meu.

Anul acesta, ca niciodată, am început să primesc daruri încă din luna ianuarie 🙂

Photo credit: Dyavital Beauty homepage

Printre ele, o selecţie foarte inspirată de cosmetice handmade pregătite cu grija unei talentate doamne pe care o puteţi descoperi sub numele Dyavital Beauty.

După cum îşi descrie activitatea, în atelierul de Beauty prind viaţă:

Săpunuri naturale create manual din ingrediente exclusiv naturale: uleiuri şi unturi vegetale, argile, produse apicole, lapte vegetal sau animal, plante medicinale şi infuzii de plante medicinale, macerate uleioase din plante, uleiuri esenţiale pure, culoarea fiind obţinută exclusiv natural.

Aşa cum puteţi vedea din fotografie, darurile despre care vă scriu astăzi sunt multe, colorate şi, din păcate pentru voi, cititorii mei, aromele pe care le emană nu pot trece dincolo de ecrane, oricât de plastic le-aş descrie eu sau cât de meştesugit le-ar fi fi combinat “mămica” lor.

Crema hidratantă de mâini cu ceramide şi-a găsit repede întrebuinţarea pentru nişte mâini muncite, dar greu încercate de frig. A făcut minuni şi astfel, zâmbetul unui om drag s-a adăugat listei de daruri pentru care sunt recunoscătoare!

Balsam de buze hidratant şi hrănitor cu  extract de pepene galben va bucura o prietena dragă, dar….pssst, să nu mă daţi de gol înainte de Mărţişor!

Dintre toate darurile, cel mai mult mi-a plăcut aroma săpunului Om de Zăpadă. Deşi nu m-aş fi gândit vreodată la această combinaţie – Cafea+ Miere + Cuişoare + Trandafiri – plănuiesc să păstrez acest săpun pentru momentele în care am nevoie să mă simt frumoasă şi specială. Nu glumesc, îmi dă aşa o stare de bine combinaţia, încât nu am să îl împart cu nimeni. 🙂

De asemenea, am observat atenţia la detalii, ingredientele nimerit alese şi formele atractive folosite, precum şi ambalajele ingenioase de prezentare ale tuturor produselor.

Daruri colorate pentru suflete dragi

Deşi darul a fost pentru mine, cu siguranţă voi vorbi şi altora despre beneficiile şi aromele care mi-au poposit în casă şi sper să mai auzim alte lucruri bune despre această persoană minunată şi talentată. V-am spus că este una dintre acele frumoase, curajoase şi temerare Work at Home Moms pe care le susţin şi alături de care îmi doresc să cresc?

În final, vă invit să aveţi curaj să alegeţi altfel de daruri, pentru cei dragi. Să cautăţi mereu să vă trataţi cu iubire şi respect, atât pe voi, cât şi pe ceilalţi.

Hai să ne trăiască toţi sărbatoriţii lunii februarie!

PS: Toate produsele sunt făcute cu drag şi regret amarnic faptul că nu s-a inventat, încă fotografia care să transmită şi mirosul… În toată poşeta miroase frumos, eu sunt toată un zâmbet şi vă las, în dar, la rândul meu, o inima mare-mare!

Respect și bună creștere. Haz de necaz

Încă de la început, vreau să vă atenționez, dragi cititori, că această postare despre respect și bună creștere este una supărată, născută din frustrări ce s-au adunat și au umplut un pahar generos.

Dacă sunteți convinși că știți totul despre respect și bună creștere, vă rog să citiți postări mai vesele de pe acest blog. Sunt destule, pentru că, îmi place mie să cred, sunt o persoană care vede, înainte de orice, partea pozitivă a oricărei situații.

Pe de altă parte, această postare poate fi exact genul de text care poate să vă răcorească într-o zi plină de năduf, în care pare că nu mai există deloc respect și bună creștere, că regulile nu sunt respectate de nimeni și că, în general, life is a bitch! 🙂

Revenind la respect… se prezintă câteva situații, pot fi rupte din (con)text și privite separat sau mestecate împreună, deodată, așa cum am avut eu (ne)norocul să le pățesc 🙂

  1. Facem ordine la dulăpiorul (destul de bine aprovizionat, de altfel) cu medicamente al casei. Descoperim câteva expirate și le punem deoparte. Mă lovește ideea că nu trebuie aruncate la gunoi, nici măcar SELECTIV cum mă chinui să reciclez, ci că trbuie duse la farmacie. De unde mi-a venit ideea asta? Am citit la un moment dat un articol pe tema asta și mi-a rămas întipărit bine că substanțele folosite la producerea medicamentelor sunt foarte dăunătoare mediului și nu se aruncă la gunoi, ca orice deșeu, ci duse la farmacie pentru casare. Farmacia, la rândul ei, le predă anumitor firme specializate în distrugerea lor și acolo se incinerează. Buuuuuuuuuuuun. Aflu repede unde le pot duce și le dosesc strategic de copiii curioși, iuți de mână și harnici-la-împrăștie-tot. Dimineață am grojă să iau sacoșica minune cu mine, o plimb o parte din zi pe unde am treabă, aflu că doar UNELE dintre punctele de lucru ale farmaciei au contract cu firma și mi se indică unde anume să merg. Zis și făcut. Ajung la farmacie. Mă uit la spațiul frumos, curat și mă bucur că nu e tare aglomerat. 4 case de marcat cu farmaciștii aferenți, la fiecare câte 1-2 persoane în fața mea.Mă așez strategic la CASA EXPRES unde se eliberează medicamente fără rețetă compensată. Eu nu vroiam să cumpăr nimic, vroiam să fac un bine mediului și să procedez ca un cetățean informat. La casa cu pricina, o singură persoană. Farmacista, o tânără zveltă și frumoasă, era plecată să aducă medicamentele. Aștept până revine. Cu un braț de medicamente . Și 2 (!!!) rețete compensate în mână. 🙁 Mai citesc odată. Eram la CASA EXPRES unde se eliberează medicamente fără rețetă compensată. Zic, ok, poate nu durează mult. Fals!!! Domnișoara tasta frumos bonul, din vârful unghiilor, căutând și verificând de 100 de ori. Era cald și bine în farmacie. Mă uit la ceas. Trecuseră 15 minute și teancul de medicamente CE TREBUIAU SĂ FIE SCANATE nu scădea aproape deloc. Mă uit cu coada ochiului la coada de lângă mine. Acolo lucrurile merg mai repede. Au venit și plecat deja 3 persoane. Mă duc acolo. 🙂 Bătrânul din fața mea își căuta deja banii să plătească, deci sigur termină repede. Fals de 2 ori!!! Ia sacoșa și restul, moment în care farmacista îi spune că i-a pus în sacoșică exclusiv ce avea în rețetă. Maaaaaaaaaaaare greșeală! El mai dorea și X (dar de ce?pentru cine? dar ce afecțiune are? de câte ori pe zi ia? de când face tratamentul acesta?) întreabă suav farmacista, deschizând un nou bon. Mai trec 10 minute. Bătrânul iar scoate banii, numără toate monedele din Univers, mai întreabă odată cum se ia medicamentul Y și apoi cere să i se scrie. 🙂 Cred că am dat peste cele mai profesioniste farmaciste din istori, pe cuvântul meu, îmi spun, privind la ceas. Au trecut 25 de minute și încă sunt la coadă. Dar acușica e rândul meu. Gata! Bună seara, am înțeles că la dvs. pot aduce medicamentele expirate, spun. Da? întreabă ea. Eu mă fac verde probabil, pentru că doamna revine… Așa…., încurajator. Ok, ok, hai să ne calmăm. Dau să îi arăt sacoșica buclucașă, la care frumoasa profesionistă mă face KO – Și procesul verbal? ….. Eu mă adun de pe jos. Procesul verbal? Da, nu le pot pune împreună cu medicamentele expirate din farmacie. Și noi facem proces verbal când le predăm firmei care le distruge…recită dânsa. Ca o floare, întreb – OK, am înțeles și nu îmi puteți da un formular pe care să îl completez, dacă tot am stat la coadă 30 de minute și tot nu aveți notată/explicată acesastă procedură pe nici un perete…măcar o citeam cât am așteptat. Nu se poate. Mergeți acasă, faceți procesul verbal și reveniți. Zâmbet. Nu l-am mai văzut. Eram plină de respect și bună creștere.

2. La piață. Văd niște salată verde frumoasă. Nimeni la rând, vânzătorul aranja marfa în lădițe. Dau să deschid gura și să arăt ce doresc. Puf!!! Ca un Superman în acțiune un ditamai omul vine și se bagă în fața mea cerând, tărăgânat cartofi, castraveți și ceva fructe. Tac. Vânzătorul servește, privind spre mine. Îmi dreg glasul. Nenea cu tupeu mă vede. 🙂 Oi fi eu micuță de statură, dar invizibilă nu-mi iese oricât aș vrea să fiu. Stăteați la rând, întreabă el. DA, spun eu, zâmbind sincer și așteptând niște scuze. Și mai vreau și 1 kilogram de morcov, zice vânjosul. Plătește și pleacă. Bun așa. Respect și bună creștere la calup, cum s-ar spune.

 

Viața continuă. Încă mai am sacoșa cu medicamente. Am tot plimbat-o. Acum, lucrez la procesul verbal de predare primire. Nu știu exact cum trebuie să arate, dar sigur o să mi se spună EXACT ce NU ESTE ÎN REGULĂ.

Incă mai cumpăr salată și, recunosc deschis, mă privesc intens în oglindă, sperând să îmi mai iasă odată magia cu dispariția. Pe bune. Ori nu mă concentrez eu suficient, ori nu funcțonează decât la piață. Mai cercetez.

Respect și bună creștere să aveți, că restul…:)

Rugaciune pentru dusmani

Rugăciune pentru duşmani

Doamne, Tu ne-ai dat poruncă să ne rugăm pentru vrăjmaşii noştri, Tu îi ştii pe ei, eu nu-i ştiu.

Dăruieşte-le lor credinţa adevărată, dragoste nefăţarnică, viaţă după poruncile Tale, smerenie, răbdare, blândeţe, înţeleciune, bună cugetare, rugăciunea inimii, luare aminte la rugăciune, dragoste pentru citirea Sf. Scripturi, agonisirea Sf. Duh.

Binecuvântează-i pe ei cu pace şi dragoste, iar dacă este cu neputinţă ca cei înrăiţi să se întoarcă, pune hotar răutăţii lor şi apără-i de vrăjmaşi pe aleşii tăi.

Amin!

Cum alegi mașina de spălat vase potrivită?

Acum o vreme tot cochetam cu ideea de a ne cumpăra o mașină de spălat vase. Da, poate nu era singura urgență, dar, la momentul respectiv, familia mea a considerat că este exact ceea ce ne trebuie pentru a mai degreva din sarcinile (multe!) care cad pe umerii unor părinți care muncesc și au în grijă 2 copii mici.

Acestea fiind spuse, am purces la cules informații. Am căutat pe internet, am vorbit cu persoane cunoscute care au mașină de spălat vase și cu cei care nu au (unii dintre ei își doresc, alții au avut și nu le-a folosit, alții nici măcar nu îi văd utilitatea, mai ales în raport cu toate costurile ce implică achiziția).

Am plecat de la premisa ca informația este primul pas și am căutat tot ce ne-ar fi putut ajuta să luăm o decizie bună. Cred, în continuare, că fiecare este dator să decidă în dreptul său, luând în considerare ceea ce este important pentru el, punând în balanța ceea ce este cu plus și ceea ce poate fi un minus.

Pentru că datele pe care le-am găsit eu mi s-au părut a fi puține și destul de greu de urmărit, întrucât erau trunchiate sub diferite forme și în mai multe locuri, am decis că o astfel de postare este utilă. Vreau să fie foarte clar faptul că nu am decis să scriu pentru/despre NICI o firmă producătoare, ci doar câteva idei de bază care sper să vă fie utile. Tot ce veți găsi aici provine din experiența și informațiile noastre, prin urmare, voi actualiza postarea în funcție de acestea. De asemenea, ar fi foarte utile părerile și impresiile voastre despre cum poți alege o mașină de spălat vase, deci vă invit cu drag să împărtășiți aceste idei lăsând comentarii la această postare.

Deci… cum alegi mașina de spălat vase potrivită? Nu cred că există un răspuns simplu la această întrebare. Ceea ce voi reda mai jos sunt câteva idei de bază pe care să le aveți în vedere când vă gândiți să achiziționați o mașină de spălat vase.

A. Un set înseamnă tot ceea ce folosește un adult la o masă, adică tacâmuri (lingură, furculiță, cuțit, linguriță) + veselă (farfurie adâncă/bol, farfurie întinsă, cană/pahar). În funcție de aceste considerente și de numărul membrilor familiei tale, poți alege o mașină de spălat vase care să corespundă așteptărilor/nevoilor tale.

B. Luați în considerare ce fel de vase FOLOSIȚI, deci vreți să spălați la mașina de spălat vase. De exemplu, o mașină mai mare, de 13 seturi (are, de obicei, 60 cm lățime) va putea fi utilizată și pentru a spăla vase mai mari.

C. Unde anume vei poziționa mașina de spălat vase? Ai loc în bucătărie? E nevoie să modifici spațiul/mobila pe care le ai deja? Măsoară cu simț de răspundere locul respectiv. Există și mașini de spălat compacte(de 5 seturi, de exemplu), care pot fi puse direct pe blatul din bucătărie, dar fii convins(ă) că este ceea ce îți dorești. De asemenea, există și varianta încorporabilă a acestui aparat de mare ajutor la casa omului 🙂

D. În afară de achiziția propriu zisă a mașinii de spălat vase, trebuie să ai în vedere că va trebui să cumperi (periodic, frecvența depinde de cât de des speli la mașină) următoarele consumabile:

  • detergent pentru mașina de spălat vase
  • sare specială
  • lichid de clătire/oțet

Deși produsele nu sunt scumpe raportat la numărul de folosiri, este bine să urmărești recomandările producătorului și să te interesezi din timp (citind instrucțiunile tehnice/manualul) ce fel de produse trebuie să folosești și în ce cantități).

Există variante de detergent ALL IN ONE, dar părerile sunt împărțite. De asemenea, am citit opinii ale unor posesori de mașini de spălat vase vis-a-vis de utilitatea reală a lichidului de clătire.

E. Deși pare ciudat, există și articole care nu este recomandat a fi spălate la mașina de spălat vase și anume: cuțite (se pare că, în timp, lama se poate toci), lemn (datorită umidității crescute), etc.

F. Câteva tips/tricks pentru a alege o mașină de spălat vase potrivită sunt: alegerea unei mașini care să permită încărcarea la jumătate (sau poți spăla seara/dimineața, după ce ai strâns o mașină întreagă), existența unor suporți rabatabili pentru farfurii/pahare de diferite dimensiuni (astfel, când nu ai un anumit tip de vase, poți organiza spațiul astfel încât să permită spălarea vaselor mai voluminoase), racordarea mașinii de spălat la apă caldă direct poate reduce programul de spălare, existența unui program de vase umede/stropire – util în cazul vaselor care stau mai mult în mașina de spălat înainte de a fi spălate, să existe un program scurt de spălare, să fie de clasa energetică A (măcar).

Printr-o întâmplare fericită (pentru care mulțumim din suflet!), noi am primit cadou o mașină de spălat vase. Nu este nouă și poate nu este ultima generație sau chiar ceea ce am fi ales noi (după cercetări amănunțite!), dar este tare apreciată și suntem bucuroși că o avem.

Vă pot spune că , după aproape 2 luni de folosire, am redus consumul de apă la bucătărie, am ajuns la jumătatea cutiei de detergent de vase (la 1 spălare pe zi) și nu am observat creșteri spectaculoase la consumul de curent electric.

Voi v-ați gândit să cumpărați o mașină de spălat vase? Care sunt sfaturile pe care le-ați da celor care se gândesc la o astfel de achiziție?

Bridget Jones sau viața dincolo de copertă. Impresii de lectură

Printr-o fericită conjunctură, mi-au ajuns în mâini 2 cărți ce spun povestea lui Bridget Jones – Jurnalul lui Bridget Jones și Bridget Jones:La limita rațiunii. Ambele au apărut la editura Polirom, în 2003 și au primit laude încă de la apariție, atât peste hotare, cât și la noi în țară.

Mărturisesc sincer că îmi aminteam câteva scene din ecranizarea ce îi avea în centrul poveștii pe Renee Zellweger, Hugh Grant și Colin Firth și am fost curioasă să citesc romanul.

M-am lăsat antrenată în povestea vieții lui Bridget Jones și m-am simțit bine văzând cât de comune sunt, uneori, gândurile și ideile unei femei. Lupta cu kilogramele în plus, relațiile de familie și gestionarea lor eficientă, viața amoroasă, moda, dragostea-ura cu frigiderul și bucătăria, micile bârfe și viața mondenă – toate acestea ne ocupă timpul.

M-am amuzat copios retrăind o parte din micile griji care îmi invadau creierul pe vremea când nu aveam soț și copii. E adevărat, Bridget Jones are, în carte, vârsta de care m-am temut și eu: colosalul 30!

Deși nu pot spune că am reținut idei geniale sau că am savurat cartea pe nerăsuflate, stilul realist, ușor de citit și foarte veridic al lui Helen Fielding m-a prins.

O carte bună de citit pentru destresare, pentru o viziune optimistă asupra vieții și pentru a trece ușor clipe de așteptare la dentist sau în tren.

Vă las cu imaginile din film și vă invit să vedeți povestea dincolo de umorul personajelor:

 

Mi-a plăcut mult ideea unui roman jurnal și mi-am reamintit cât de drag îmi era și mie, cândva, să scriu o astfel de poveste! E adevarat că eram, pe vremuri, de-a dreptul îngrozită de faptul că mama ar putea citi MARILE mele secrete 🙂 Evident, era vorba despre gânduri de mărire în lumea literara(cu care părinții mei nu au fost deacord niciodată și pe care le-au blamat, cu succes, multă vreme), fiorii primelor iubiri și astfel de mici probleme mari.

Notă pentru mine: ce-ar fi mai fac acest exercițiu de imaginație, măcar uneori?Pare că scrierea unui jurnal limpezește gândurile, curăță mintea de reziduurile de peste zi, nemaivorbind de cât de multă bună dispoziție poate isca, peste ani, când e recitit!

Închei, invitându-vă la un concurs: puteți câștiga una dintre cele 2 cărți cu Bridget Jones dacă respectați următorii pași:

  1. Îmi lăsați un comentariu în care îmi spuneți la ce vă gândiți văzând secvențele de film SAU citind această mică recenzie.
  2. Invitați la concurs măcar o prietenă pe care credeți că un astfel de dar ar bucura-o.
  3. Dacă vă face plăcere, m-aș bucra nespus să dați îmi lasați un semn al aprecierii voastre (sub formă de LIKE sau de SHARE sau abonându-vă la postările blogului meu!)

Din lista celor care se înscriu, copiii mei vor extrage 2 câștigători, în seara zilei de 6 decembrie și eu voi posta apoi aici numele lor. Mult succes!