Depinde cu ce compari

Ne plângem de milă, unii dintre noi. Ne luptăm să demonstrăm că suntem altfel, mai buni, mai frumoși, mai sus. Depinde cu ce compari. Întotdeauna. Mereu ce are altul/alta e mai frumos, mai bun, obținut mai ușor, muncit mai puțin. Mai mult noroc, mai multe relații. O viață mai senină.

Iarăși, depinde CE și CU CE compari.

Pentru că eu nu sunt mama care crede X sau Y că ar trebui să fiu. Pentru că nu ne pasă de aceleași lucruri. Pentru că eu muncesc, 8 ore pe zi. Pentru că prefer să citesc și să scriu (aici, pe blog, sau în grupurile de mămici). Prefer să urmăresc ce simt, scriu și trăiesc oamenii pozitivi, creativi, deschiși. Nu mă deranjează maldărul de vase murdare din chiuvetă dacă vreau să petrec timp, pe covor, jucându-mă cu copiii mei.

La fel cum mi se pare mai important să am creierul funcțional și inima gata să dăruiască celor din jur, mai mult decât mi se pare important să am mereu planul de cină făcut sau frigiderul plin cu de toate. Depinde, din nou, ce compari. Poate pentru standardul tău, nu sunt o mamă perfectă. Ce spun eu? Poate nu sunt nici măcar o persoană bună sau de încredere, sau mai știu eu ce.

Poate pentru tine, care nu ai copil ÎNCĂ sau ai doar unul (și acela încă neumblător, genul de copil care stă unde-l pui), par puțin dusă. Delăsătoare. Leneșă. Lipsită de concentrare. Poate par prea axată pe carieră? Ha, ha, asta îmi pare cam greu de crezut, dar fie. Depinde de priorități. Fiecare are dreptul să își aleagă ce i se pare mai important, să facă doar ceea ce consideră mai important sau să moară încercând să le facă pe toate perfect. 🙂

Dacă ai ajuns până aici cu lectura și, dintr-un motiv oarecare, te întrebi ce naiba o fi cu mine… Ei bine, DA. Am pățit ceva. M-am săturat să tot dau explicații. Să îmi motivez întruna alegerile și preferințele. Dacă mai alăptez și până când. Dacă mă vopsesc și de ce. Dacă șterg praful sau nu dau cu mopul. Dacă țin cură de slăbire și câte kilograme am dat jos. Dacă am fusta prea scurtă sau bluza prea  încheiată. Dacă am poșeta de vară sau sandalele care nu se mai poartă, sezonul acesta.

Fiecare are libertatea să trăiască așa cum îi place, zic. Să moară sau să îi lase pe alții să o facă, dacă asta e voia lor. Pe bune acum, cui îi pasă de praful strâns pe televizor dacă undeva, o mămică frumoasă și tânără a pierdut lupta cu cancerul? Pe cine ajută dacă eu sunt mai înaltă/slabă în timp ce copilul prietenei mele se luptă cu fantoma bunicii dispărute prematur? Pe cine ajută un frigider plin și un cont în bancă doldora dacă e singur și se târăște, în fiecare zi, spre o muncă infectă ?

Depinde de fiecare dintre noi ce alegem să vedem, la sfârșitul zilei. În jur și în suflet. Depinde de fiecare dintre noi ce ne animă, ce ne dă putere și ce ne dărâmă. Poate că dorul de un om drag mă îngenunchează în fiecare dimineață, dar aleg să zâmbesc frumos, pentru cei din jur. Poate că mi-e ciudă de nu mai pot când văd cum munca mea, efortul meu, bucățile mele de suflet sunt călcate în picioare de persoane care așteaptă doar public pentru a acționa și care au ca obiectiv exclusiv să strice, să dezbine. Sau poate că inima mi-e plină de bucuria unor proiecte luminoase, de dorința de a crește și de a da mai departe, ceea ce am primit, pentru a semăna în jur speranță.

Suntem datori să alegem. Aproape mereu, există cel puțin două căi pe care putem merge. Cel puțin două drumuri pe care putem continua. Fie că avem idee ce înseamnă fiecare sau doar un feeling despre ce ar putea să însemne, e mereu de ales ceva. De renunțat la altceva. Uneori, greșim. Și ne întrebăm cum ar fi fost dacă… Câteodată, cineva ne oferă șansa de a alege iarăși. Depinde mult de om, de situație.

Pentru că nimeni niciodată nu a mai fost EU și nu a mai fost TU. Și nu au în spate ceea ce duc eu azi, cu mine, în ghiozdanul de emoții. Așa cum nimeni nu știe tot ce știi tu. Depinde însă de fărâma ta de lumină. Dacă vrei să ajungi la fărâma mea de adevăr. Dacă vrei să vezi dincolo de înveliș. Dacă ai suficientă putere. Suficient curaj. Să mergi mai departe. Să mai cazi. Să îți mai zdrelești genunchii. Dar să te ridici.

Depinde. Tu ce vei alege? Vei da unfollow blogului meu? O să mă ștergi dintre prieteni și din gând? O să dai mereu și mereu explicații celor care nici măcar nu sunt interesați să le audă? Tu ce alegi? Depinde de tine. De fiecare dată.