Focus pe PLUS

E o perioadă grea. Toată lumea e debusolată. Nu știm cum să facem să fie bine. Stres, temeri, întrebări, bâlbe care cresc mult fricile noastre…Mi-aș dori să scriu cu focus pe plus.

Ce înseamnă focus pe plus?

Înseamnă să găsim feluri în care să ne ajutăm reciproc. Să ne bucurăm de ceea ce avem bine acum, aici.

Poate nu e ușor să stai doar în casă, în perioada asta… Dar ce-ar fi să folosești timpul pentru a citi, pentru a dormi cât ai nevoie, pentru a găti rețete noi sau pentru a-ți cunoaște mai bine copiii.

Pare SF ce spun?

Da, poate nu e mereu realist. Dar cred că e important să ne informăm corect, să punem umărul la această perioadă și să facem RAI din distanțarea socială.

Nu o să mai repet încă o dată mesajele pe care le vedeți peste tot și sper din suflet că le respectați.

O să pun doar câteva precizări preluate de la Cristian China Birta cu a sa campanie #AsteaAsaSeFac 🙂 Dacă vă veți abona la newsletter, veți primi în căsuța de mail muuulte idei faine. Chiar merită!

Pe pagina de FB am pus materialul vizual, pe care vi-l las și aici.

O altă inițiativă faină este cea a instituțiilor de cultură care se gândesc la sănătatea mintală a părinților 🙂 și ne oferă idei/activități de petrecere a timpului liber. Aici, doar o parte dintre activitățile la care puteți lua parte din confortul casei voastre :

Știu că mulți dintre noi avem persoane dragi, în vârstă pe care le vrem în siguranță. Dacă îi puteți ajuta, faceți asta cu întreaga inimă, mai ales în această perioadă. Pentru cei care nu au pe nimeni mai tânăr aproape, Direcția de Asistență Socială Piatra Neamț se implică direct. Luați legătura cu ei!

Posibil ca astfel de serivicii să fie posibile și în alte localități, e bine să întrebați la primăria de domiciliu a persoanei respective, sau să vedeți dacă există în zonă voluntari care pot oferi sprijin. Voi mai scrie despre astfel de inițiative, dacă și când voi afla!

Tot la nivel local, o altă inițiativă pe care o salut și pe care cred că merită să o susținem cu toții, cât de mult putem este Vivid Neamț.

Scopul lor declarat este  susținerea cadrelor medicale și a personalului de intervenție din județul Neamț! Dacă ne uităm cât de complicat este peste tot în țară cu lipsa materialelor de protecție pentru medici și asistenți, dacă vedem câte resurse înghite sistemul sanitar în perioada aceasta și câte mai rămân de făcut…inițiativa lor este mai mult decât lăudabilă. Pe pagina lor de FB veți vedea fotografii și darea de seamă a ceea ce au mai reușit, cu voluntari și sumele strânse până acum. Focus pe plus, cum ziceam 🙂

Este posibil ca imaginea să conţină: text care spune „DONEAZĂ! VIVID 2 EURO (9,66 RON) PRIN SMS LA NUMARUL 8837 CU MESAJUL: NEAMT Costul acestui sms este gratuit, 2 euro reprezintând donația! ÎMPREUNĂ VOM REUSI!”

Cu #focuspeplus îmi doresc să risipim, împreună, teama. Să ne fim alături și să demonstrăm că se poate. Să fim toți acolo unde e nevoie de noi. Să înțelegem cât de important este să ascultăm recomandările autorităților și să nu ne expunem sănătatea, integritatea, viața.

Cu speranță, vă îmbrățișez virtual! Vă rog să îmi scrieți, despre voi și despre inițiative și oameni care merită să fie cunoscuți. Despre puterea comunității, despre idei prin care putem ajuta. Acum.Noi. Aici.

Tu suferi de BURNOUT?

Ideea asta îmi tot dă târcoale de ceva vreme. A fost una dintre ideile pe care le-am auzit discutate în ultimul an, în diferite contexte. Burnout este, de fapt, așa cum am înțeles eu, din cercetarea pe care am făcut-o, un soi de epuizare fizică și psihică. Se confruntă cu acest sindrom – burnout sau  sindromul epuizării profesionale – cei care au o viată profesională foarte plină, care vin des în contact cu oamenii. Pare o boală modernă ușor de căpătat, nu-i așa?

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Prietenii de la Wikipedia spun ca denumirea a fost introdusă de către psihologul Herbert Freudenberger în cartea sa Burn Out: The High Cost of High Achievement. What it is and how to survive it (1980).

Concret, cei care suferă de burnout se pot confrunta cu tulburări de somn și/sau digestie, se simt epuizați, scade randamentul profesional, scade capacitatea de dialog și dorința de a interacționa cu ceilalți. De asemenea, în caz de burnout profesional, te simți mereu grăbit, nimic nu îți mai aduce/face plăcere, pare că nu te mai poți odihni oricât ai dormi și că viața profesională îți consumă toată energia.

Recent, am citit la Oana că există și burnout parental. Pot înțelege acest concept 🙂 Cu job, 2 copii care cer atenția constant, cu tot ce ține de casă (unele sarcini se împart în mod egal cu soțul, altele nu prea), cu restul activităților în care mă implic și pe care le fac mereu cu drag, viața mea poate fi, copleșitoare.

Ce spun eu de fapt este că avem, cu toții, perioade mai aglomerate. Cu toții avem zile în care nu avem chef de nimic. Eventual doar să ajungem acasă, să nu mai vedem pe nimeni, să ne așezăm pe canapea și să legumicolizăm la un film ușurel. Sau să ne relaxăm cu o carte în mână.

O fi burnout? Sau doar ne ajunge oboseala?

Pentru unii este nevoie de o sperietură adevărată ca să conștientizeze că drumul pe care aleargă nu este cel potrivit. Vă spuneam de faptul că anul trecut pe vremea asta – parcă nu îmi vine să cred că a trecut deja 1 an! – ajungeam la spital, treceam printr-o serie de analize și primeam o veste nu tocmai bună.

De la stresul căutării unui răspuns, după analize și mai multe păreri, după lacrimi de teamă, după ce mi-am imaginat cele mai sumbre scenarii, când în sfârșit, am avut un diagnostic clar, am fost … ciudat de ușurată.

De ce? Pentru că, în sfârșit, avea față și nume acel mare baubau cu care mă luptam. Am tras aer în piept și m-am pus pe citit, pe căutat informații.

După o vreme, mi-am dat seama că depinde de mine. Exlusiv de mine. Dacă aleg să mă las doborâtă. Dacă aleg să lupt. Dacă aleg să mă complac în acea alergare de care nu mă temeam, dar care s-a dovedit că mă afecta mai mult decât credeam.

Și am ales să fac schimbări mici, dar constante. Am reînvățat să îmi ascult corpul. Să nu mai trag de mine în toate direcțiile. Am început să PRIORITIZEZ.

Pentru că mi-am permis mie să fiu importantă. Să îmi dau șansa de a mă face bine. De a fi bine. Cu mine, în primul rând.

A fost ușor? Aș fi vrut eu 🙂 Glumesc, evident! Nu, nu a fost ușor. Nu este ușor nici acum, în unele zile. Dar simt că am crescut mult în perioada asta. Am încercat multe terapii, multe remedii. Unele mi s-au potrivit, altele mai puțin.

După 10 ani de trăit și sperat că lucrurile se pot face altfel, după atâta timp de pus suflet și de luptat, pe alocuri cu morile de vânt, se pare că m-am pricopsit și eu cu burnout.

Cred că mulți dintre noi ne confruntăm cu astfel de semne, în viața noastră profesională și personală. De multe ori, alegem să mergem înainte fără să dăm prea mare importanță.

Am câteva exemple în jur de oameni care zici că trag la jug, nu le place deloc nimic din ceea ce fac. Nu merg la muncă cu drag, acasă sunt apatici, obosiți, nu mai au răbdare și nu au pasiuni care să le încarce bateriile.

Pe de o parte, când suferi de sindromul bornout ești mai înclinat să faci greșeli pentru că faci totul mecanic, nu te bucuri de rezultat și nu mai pui suflet acolo, în activitatea respectivă. Aici cred că ne cam recunoaștem, nu-i așa? Uiți unde îți pui pixul sau unde mergeai, ce trebuia să faci urgent sau îți rătăcești telefonul/cheile/etc.

De asemenea, ideile ți se evaporă. Parcă nu mai ești tu. Nu îți mai găsești locul, nu te concentrezi pentru că ești mereu distrat și nu te poți aduna nicicum. Nu mai ai chef să stai de vorbă cu cei din jur, nu mai ești tu, cel de altădată. Ați simțit asta vreodată?

O lipsă de încredere în propriile forțe este, de multe ori, un alt semn de burnout. Ceea ce faci pare să nu fie destul, nu mai ai motivație, nu poți respecta termenele limită pentru lucrările în curs de rezolvare, etc. Anxietate, frici nejustificate, groaza de a nu fi la înălțimea situației – sună de-a dreptul îngrijorător.

Iei orice se întâmplă foarte personal. Hmm…asta este ceva ce ne afectează pe foarte mulți, chiar și în absența sindromului acesta de epuizare 🙁

E adevărat că există joburi unde e bine să îți manifești sensiblitatea, empatia, gija față de oameni, dar, ca orice lucru în exces, poate dăuna. Nu este nici o rușine să ceri ajutor specializat, la nevoie. Din contră, mi se pare o dovadă de putere, de forță să recunoști că vrei să fii iar bine cu tine și  cu cei din jur.

Mereu obosit

Extenuare, chiar și după un somn bun. Specialiștii sunt de părere că un adult trebuie să doarmă 7-9 ore pe noapte pentru a putea fi în stare să își desfășoare activitățile curente. Dar ce te faci dacă, deși reușești să dormi, te trezești obosit? Nu te poți concentra nici măcar câteva ore, dimineața, când se presupune că ai creierul odihnit și poți funcționa la randament maxim? Insomnia se poate trata, dacă o recunoști.

În perioadele stresante, mulți oameni se reapucă de vechile metehne, din păcate. Știu persoane care s-au (re)apucat de fumat în perioadele pline de la job. Sau care s-au îngrășat foarte mult pentru că mâncarea era modul lor de a face față stresului. Voi ați auzit sau aveți astfel de exemple?

Burnout sub formă de dureri misterioase

Dureri misterioase – se pare că și acestea pot fi semn de burnout. În absența unei probleme de ordin medical sau a unor situații temporare pe care le cunoști, dacă te confrunți cu astfel de dureri, poate e cazul să reevaluezi ce anume te deranjează.

Un exemplu foarte la îndemână este ulcerul de stres? Ați auzit de el? Ei bine, da. Se pare că mâncatul pe fugă, în fața ecranului, fără să mesteci cum trebuie, poziția de la birou, lipsa mișcării fizice sunt mici ajutoare pe care le oferim frecvent, inconștient, corpului nostru. Îl ajutăm să se îmbolnăvească, cu alte cuvinte.

Plictiseala constanta poate fi un alt semn că suferi de burnout. Amânarea la nesfârșit a unor sarcini, nemulțumirea constantă sunt semne că ceva, undeva trebuie remediat. Și asta destul de repede!

În caz că nu faci nimic, se poate ajunge și mai departe. Cum sună … AVC la vârsta adultului tânăr? Artere blocate? Scleroză multiplă? Depresie? Boli autoimune? Amețeala? Dureri de cap tot mai grele, tot mai des?

Ne ascundem în spatele scuzelor. Ne construim o carieră, ne luptăm pentru un job mai bun, pentru un salariu mai generos, vrem să rămânem mereu printre cei mai buni. Dar care e prețul? Oare merită?

Ne revărsăm frustrările spre cei dragi. Ridicăm tonul la familie. Nu avem timp și chef să ieșim cu prietenii. Nu ne interesează decât binele nostru, acum, aici.

Și totuși, cum scapi de burnout?

Haideți să descoperim împreună ce ne ajută. Ați trecut prin astfel de episoade. Ce vă ajută pe voi?

Eu încerc să mă înconjor de mesaje și imagini pozitive. Mulțumesc mult pentru un super tablou cu marea (mai multe astfel de idei vă poate oferi Corina).

Am descoperit că pe mine mă relaxează apa. Să stau câteva minute să îmi trag sufletul, să mă vad cu prietenele mele la un ceai, să citesc o carte bună, pe îndelete. Apoi, să fac schimbări – unghii colorate și vesele, puțină primăvară în tunsoare sau garderobă, un parfum personalizat din uleiurile esențiale care îmi plac. Toate sunt mici plăceri pe care mi le fac, pe care mi le ofer și de care mă bucur mereu.

Copiii tăi au limite? Dar tu?

Educația prea severă vs educația prea relaxată

Eu și generația din care fac parte am fost educați după metoda “veche”. Mulți dintre părinții noștri aveau un stil sever de educație. Copilul nu are dreptul la o opinie, trebuie să se supună voinței și “indicațiilor” părinților, cu limite stricte și neflexibile. Câtă vreme stai sub acoperișul meu… știți modelul!:(

Atenția tuturor era orientată spre comportament. Să nu greșești, să nu ne FACI de RUȘINE, să nu VORBEASCĂ lumea, să nu ieși în evidență. Nu neg că unele dintre ele erau rezonabile, dar cred că nu ni se spunea de unde vin aceste limite.

Văd încă, la adulții din jur, cât de greu le este să își contrazică părinții. Cât de greu le este să spună NU, să gândească altfel și să reacționeze în consecință.

Astăzi, multe familii aleg o abordare diametral opusă, punând în centrul atenției trăirile emoționale ale copilului, dându-le acestora o importanță totală. Tendința aceasta, deși bazată pe intenții  foarte bune, are alte efecte.

Gândim “nu vreau ca copilul meu să treacă prin ce am trecut eu” sau “îmi voi proteja copilul cu orice preț de suferințele emoționale pe care eu le-am avut în copilărie”. De aici, începem să acționăm. Proiectăm asupra copilului temerile noastre, le punem în cârcă lupta noastră. O fi corect, mă întreb? Avem tendința de a înlocui limitele rigide cu o educație lipsită de limite.

Știu și cred că venirea pe lume a puiului de om și toate etapele din dezvoltarea sa, prin care trecem împreună, părinte și copil, ne cresc pe amândoi. Dacă avem noroc și deschidere, pot crește și familia ca atare. Dar, oare e corect să ne vindecăm astfel? Prin ștergerea unei părți din copilul nostru – cu nevoi, dorințe și vise diferite – pentru a ne permite nouă rescrierea trecutului nostru.

Este esențial să oferim puiului de om ascultarea și validarea sentimentelor, dar, totodată, suntem responsabili să menținem  un mediu stabil și sigur unde copilul să își exerseze abilități precum răbdarea, conștiența de sine și a celorlalți, reziliența. Și limite sănătoase.

Unde e echilibrul?

Postarea asta a pornit pentru că sunt și eu acum în altă etapă. Aceea în care copiii se mai ceartă, discuțiile mai degerează. Să vă spun cum intră în coliziune direct ceea ce spun eu și ceea ce spune bunica? 🙂 Nu vă mai spun!

De asemenea, mai exista și minciunile copiilor. Parte din procesul normal, natural de creștere. Unele studii spun că comportamentul de a minți al copiilor apare în special la copiii cu un IQ mare, la cei extrovertiți și la cei crescuți în mediu autoritar. Pe temen lung, nu ne ajută să luăm personal minciunile copilului, nici să ne vărsăm frustrările oricând, oricum.  Motivele pentru care copiii mint sunt diverse, dar ele există.

Cum  intervin adulții?

Uneori,facem confuzia între control și fermitate. Între control fără limite și limite sănătoase. Sunt situații în care părintele, din teama de a nu fi prea sever, evită setarea unor limite sanatoase, de bun simț pentru propriul copil.

Se spune că severitatea ține de așteptări înalte, de perfecționism și frica de eșec, dar poate fi dublată și de  tendința de a controla comportamentul celuilalt. Tendința de control vine din nesiguranță  și în lupta de a  exercita acest control, se dispută limitele puterii.

Copiii nu pot înțelege încă jocul puterii, dar pot, intuitiv, să testeze limitele în relație cu părinții. Din nefericire, câtă vreme adultul se poziționeaza într-un astfel de joc, va pierde de cele mai multe ori. Atâta vreme cât cineva își dorește să “câștige” lupta, chiar și la nivel subconstient, va genera în celălalt frustrare, enervare, “las’ că-ți arăt eu cine câștiga” și altele de genul acesta. Pe de altă parte, fermitatea vine din responsabilitatea părintelui pentru binele copilului.

Părintele responsabil știe că este capabil să facă alegeri potrivite pentru copilul tocmai pentru a-l proteja și a-l ține în siguranță.

Fermitatea se manifestă cu calm, cu blândețe și cu iubire, fără să fie retrasă susținerea emoțională. Ea nu lasă loc de negociere pntru că nu este un joc de putere.

Fermitatea permite exprimarea emoțiilor copilului, fie ele și de nemulțumire, fără a permite negocierea pe regula stabilită. Cu alte cuvinte, mesajul transmis este : “Eu, părinte, sunt responsabil pentru siguranta ta. Eu sunt adult, deci am capacitatea să văd și să hotărâsc ce e bine pentru tine, chiar dacă acum, ți se pare nedrept/nu îți place hotărârea mea. E perfect în regulă să fii nemulțumit, supărat, nervos și sunt alături de tine. Te iubesc infinit, dar am luat această hotărâre și te rog să o respecți. În caz contrar, acestea for fi consecințele …”

Deci, cum e cu limitele sănătoase?

Limitele sănătoase stabilite de către părinte (care nu sunt negociate de copii) și care sunt monitorizate de acesta, reduc anxietatea. Regulile care au legătura cu rutina (de exemplu cele legate de ora de mers la culcare, timpul petrecut în fața ecranelor, etc.) creează predictibilitate. Puiul de om știe la ce să se aștepte. Se reduce astfel  incertitudinea, motorul anxietății.

Concret, este mai important să rămâi în siguranță, copil fiind, decât să te simți bine emoțional. Da, e acceptabil să nu primești de fiecare dată cu zâmbetul pe buze limita, dar siguranța este prioritară.

În caz contrar, dacă aceste reguli se negociază, este pus în pericol chiar sentimentul de siguranță. Creierul copilului nu este dezvoltat în totalitate. Un copil nu este un mini-adult. Din punct de vedere al dezvoltarii neuro-psihice, copilul nu are capacitatea de autocontrol a unui adult. Pe termen lung, se formează sentimente de nesiguranță, sentimente copleșitoare, stări anxioase.

Toți copiii  își exersează abilitățile de gândire creativă și vin cu argumente din ce în ce mai sofisticate în negociere. Unii copii sunt mult mai predispuși stări de anxietate. Un copil supradotat sau doar foarte empatic percepe că este diferit de cei de vârsta lui și vede că uneori îi pune în încurcătura chiar și pe părinți cu argumentele pe care le aduce în discuție. Dar, nu uitați că nevoile emoționale ale copilului sunt pe măsura inteligenței de care dă dovada.

Cu cât copilul manifestă mai mult din inteligența cognitivă, cu atât are mai mare nevoie de susținere emoțională, de siguranță și de stabilitate, pentru a găsi echilibrul interior și a avea încredere în sine.

Teoria lui Jean Piaget, referitoare la stadiile de dezvoltare ale copilului, scoate în evidență faptul că un copil până la 7 ani inca are o “gândire magică”. Realitatea și lumea fantastică coexistă. Prin urmare, libertatea de alegere a copilului preșcolar ar fi bine să se limiteze. Oferiți-le alegeri simple – ceai sau lapte la micul dejun, de exemplu.

Copilul de la 7 la 12 ani intră în etapa “operațiilor concrete”, adică gândirea lui se ancoreaza foarte bine în ce e vizibil, concret, îi plac regulile și caută stabilitatea și siguranța, va trasa, la rândul său, reguli pentru partenerii de joacă.

Însă acum,  totul e văzut cu valoare absolută, în alb și negru, fără nuanțe de gri. Mintea lor încă nu poate cuprinde scenarii în care un lucru este și bun și rău în același timp.

După 12 ani în sus, copilul dezvoltă gândirea abstractă și capată o altfel de înțelegere a lumii. El simte nevoia să experimenteze cât mai mult, tocmai pentru a-și regla și internaliza felul în care  se raportează la lume. Va dori mai multă autonomie, însă e important ca părintele să stabilească limite, deoarece copilul este condus de impulsivitate și oscilații emoționale ce au legătură cu schimbările hormonale prin care trece.

Este bine să oferim autonomie gradual, odată cu înaintarea în vârstă a copilului, cu numărul și complexitatea îndatoririlor și a responsabilităților pe care le capătă.

În lipsa acestei legături directe între libertate și consecința propriilor acțiuni de la o vârstă cât mai fragedă, este posibil să creștem adulți nesiguri, naivi, neancorați în realitatea și provocările vieții. Sau, și mai grav poate, adevărați narcisiști.

O personalitate narcisistă nu acceptă limitele sănătoase 

Este firesc pentru copilul mic să aibă o atitudine în care crede că el este centrul universului. Setând limite sănătoase evităm să transformăm copilul într-un mic narcisist. Atunci, va considera că totul i se cuvine, oricând, oricum și că restul oamenilor (mama, tata, bunica, doamna învățătoare, prietena, etc.) sunt responsabili pentru satisfacerea nevoilor și dorințelor sale.

La vârstele mici, copilului i se va spune “nu ai voie să…” cu funcția de reglare a comportamentului, dar și de limitare a propriei puteri. Astfel, va înțelege că “nu orice e posibil”, ceea ce îl va ajuta să realizeze inclusiv faptul că uneori,  el însuși nu va reuși să facă ceva ce și-a propus, din n motive.

Micile dezamăgiri din copilăria primară îl confruntă pe copil cu realitatea și ajută la dezvoltarea empatiei.

Când va conștientiza, cu ajutorul limitelor setate de părinte, că nu orice e permis pentru că poate deranja pe altcineva, va putea exersa empatia.

Dacă părintele nu transmite un mesaj coerent despre importanța respectării limitelor și libertăților proprii și a semenilor, precum și a empatiei, e posibil să creștem adulți care cred/simt că “pot obține orice manipulându-i pe ceilalți” și nu va fi capabil să lege relații sincere, profunde și sănătoase. Concret, este o rețetă sigură pentru succes profesional, dar eșec în viața personală.

Nesiguranța ca un bulgăre de zăpadă 

Studiile în domeniul neuroștiinței  arată că neuronii oglindă se activeaza în egală măsura când acționăm, avem un comportament, dar și când observăm comportamentul altcuiva care realizează o acțiune, un comportament. Un părinte ezitant, șovăitor, ușor de înduplecat va învăța pe copil, chiar fără voie, să fie șovăitor, ezitant, ușor de convins/manipulat de alte persoane.

Alergând zilnic, printre stres, oboseală și sarcini de zi cu zi, e greu pentru un părinte să poată gestiona eficient, cu calm și empatie protestele copilului. E important însă să transmitem mesajul corect puiului de om.

De cele mai multe ori, învățăm mai degrabă prin ceea ce fac ceilalți decât prin ceea ce predică ei.

Focus pe comportament vs. pe relație

Deseori, comportamentul nostru este o poartă către lumea exterioară. Un comportament nepotrivit, exagerat într-o anume direcție poate fi un semnal, un strigăt de ajutor pentru atenție sau chair o afecțiune. Poate copilului îi este rușine să pună în cuvinte nevoia sa, poate se simte vinovat sau nici măcar nu își dă seama de nevoia neîmplinită.

Mai mult, se spune chiar că, în lipsa unei relații securizante cu adultul, copilul va căuta relații de atașament cu cei de vârsta lui, poate evada în lumea viselor, închipuirilor sau se poate pierde în presudorelația cu ecranele luminoase.

O soluție poate fi timpul special, cu fiecare copil în parte, cât de des se poate sau suspectați o nevoie acută. Câteva minute în fiecare zi de conectare adevărată, joc împreună sau o activitate aleasă de copil pot face minuni, pentru relația dintre tine și copilul tău. În plus, limitele vor fi acceptate mai ușor.

Pentru a putea să se deschidă, cu încredere și entuziasm, este important pentru copil să se simtă acceptat, văzut, validat în relațiile semnificative din viața lui, prima și cea mai importanta fiind cea cu familia.

În loc de concluzie, recunosc și eu că meseria de  părinte este un rol ce se învață din mers. Nu există o o rețetă general valabilă, nu există părinte perfect și nici copil perfect. E necesar să fim îngăduitori cu noi, să ne permitem adaptarea pe parcurs și să nu ne creem așteptări false. În fiecare zi creștem și devenim mai pregătiți pentru această fișă a postului.

 

Octombrie 2019. Webstock la Marriott

Deși a trecut deja aproape 2 săptămâni de la Webstock 2019, chiar dacă viața (și octombrie) cu ale ei sus-jos ne poartă mai departe… nu am vrut să treacă prea mult timp fără să scriu. E cazul să vă spun cum a fost, nu?

Scriam că, pentru mine, octombrie 2019 este al treilea an consecutiv în care mă bucur de această experiență 🙂

Pentru că, dincolo de glam, sponsori care mai de care mai interesanți și prilej de revedere cu oameni frumoși, Webstock este un eveniment plin.

Organizatorii oricărei întâlniri de o asemenea anvergură știu că în spate este muuuuultă muncă, multe eforturi, multă alergătură, multe emoții și o grămadă de semne de întrebare cu care te lupți, în fiecare clipă, până când tragi linie. Anul acesta a fost WOW! Cred sincer că fiecare dintre cei prezenți are  o parte din vină 🙂 pentru atmosferă.

Ca să fie tot cu bucurie, se pare că anul viitor tot octombrie va fi “vinovat” de revedere. Așa că … dacă nu vrei să lipsești, ba mai mult, vrei să fii la curent cu tot ce pune la cale Evensys, poți da înca de acum, semne.

Cum? Există acest scurt formular unde te poti pre-înregistra deja. Să fie clar pentru toată lumea – pe 2 OCTOMBRIE 2020, ne vedem la a 13-a ediție #webstockro. Be there!

Revenind la octombrie 2019 și Webstock de anul acesta pentru mine, iată și my bullet list:

  • 4 octombrie Marriott. Prima scenă a zilei a fost pentru acces general,urmată apoi de 3 sesiuni după prânz. Asta ca să știți la ce să vă așteptați. În fiecare an, această structură a fost constanta evenimentului:)
  • În 2019, Manafu a fost vorbitor în deschidere. El este “vinovatul de serviciu” sau unul dintre ei. De fiecare dată când îl aud vorbind la Webstock, rămân marcată de câtă putere și câtă voință are acest om pentru a pune la cale tot ce înseamnă Webstock. Chapeau, Manafu!
  • Anul acesta am auzit-o vorbind pe Andreea Badala – creator Murmur.  Desi lumea modei  nu îmi este neapărat domeniu de interes, m-am bucurat să descopăr câteva detalii despre acest brand.  Murmur (cuvânt ce poartă aceeași semnificație în limba română, engleză și franceză) a  lansat piese de vestimentație care au fost îmbrăcate de Madonna sau Beyonce. Creațiile Andreei au apărut, de-a lungul timpului, în multe reviste mari, inclusiv  Vogue și pot fi găsite în câteva dintre cele mai sofisticate magazine din lume.  Andreea a vorbit simplu, dar cu impact despre modul în care își vede și creează produsele, cu o întreagă lume a lor. A explicat că produsul în sine este prioritatea ei, dincolo de orice prezență în online – o idee pe care acest Webstock a părut să o tot “arunce” spre noi, cei prezenți, pe mai multe voci și tonalități 🙂
  • Cristina Bazavan a fost și de această dată pe scenă, în calitate de moderator. Mi-e infinit de dragă, fiecare întrebare a ei îmi dă o grămadă de idei și mă bucur de fiecare prilej în care pot învăța de la ea, din umbra colțului meu.
  • Andrei Selaru – Shelly – deși foarte tânăr, are o putere nebănuită. Îmi place că este atât de deschis încât să răspundă sincer la toate întrebările. Îmi place candoarea, limbajul colorat, dar și atenția cu care alege proiectele în care se implică. Cred și o să tot spun, avem șanse să #nefacembine 🙂
  • Pavel Bartoș pare, dar și este un om fain, altfel decât la TV. Este fratele mai mare oriunde ar fi, este prefecționist și crede în constanță, în pași mici, în efort dozat. Bartoș spune că e bine să greșești, e o școală care te crește.  Valabil în teatru, dar și în viață, aș spune eu. E important să ai ceva de spus, DAR nu doar pentru că trebuie, este necesar să fii relevant în ceea ce faci. Azi ești suma a tot ce ai ales și ai greșit până acum. Din când în când, dă RESET vieții. Bucură-te de ceea ce ai!
  • Rareș Năstase de la România, te iubesc! a fost, recunosc, unul dintre vorbitorii pe care abia așteptam să îi ascult. Parte a unei echipe, Rareș a fost franc, dur pe alocuri, dar mesajul lui fără echivoc – Online-ul îți salvează timp pentru alte lucruri importante. Un jurnalist care vede comunicarea din mai multe unghiuri (putere, revoluție, educație), dar care a ținut să sublinieze că dincolo de dezinformare și fake news, comunicarea este despre ÎMPREUNĂ.
  • Internet of Things(IOT)  – pastila de tehnologie –
    76% din companii cred ca IOT va fi de succes în viitor. Asta înseamnă că se au în vedere bugete alocate, se vor lansa noi produse, servicii – toate pentru a optimiza costurile și a crește vânzările. Poate pare un subiect fără legătură cu mine și ceea ce fac eu aici, dar cred că e o posibilă direcție spre care e îndreptăm 🙂
  • O idee care mi-a plăcut, de la Mircea Bravo : Clipurile distribuite sunt o carte de vizită a celui care distribuie. Pentru că atât de mult ne pasă, nu?
  • Ideea cu care rămân eu – Autenticitatea este singura politică pe termen lung.
  • Închei postarea cu lista câștigătorilor de anul acesta, de la gală, cu mențiunea că e primul an în care am participat și la gală. Mi-a plăcut atmosfera, am auzit o grămadă de păreri “profesioniste” ale celor de la agențiile de publicitate și cred că mi s-a schimbat puțin perspectiva în relație cu ei 😛
  • So…Best Independent Publishing

    3. Scena9.ro – Fundația9
    2. RiseProject.ro – Rise Project
    1. Recorder.ro -Harfa Online Publishing

    Best Marketing & Technology Podcast
    3. HurduCAST – Marian Hurducaș
    2. Podcastu’ lui Katai – Robert Katai
    1. Pe Bune – Andreea Vrabie (Revista DoR)

    Best Mobile Applications
    3. Animaterra 2 – Kaufland România
    2. HereItIs – Bogdan Florea & Cristian Nistor
    1. dARe by Samsung – Samsung România

    Webstock Excellence Award 2019
    Israel Ministry of Tourism -„Două orașe însorite. O unică vacanță” – un clip foarte fain, mi-a plăcut mult!

    Best Social Good Campaigns
    3. Milenialii – Alin Grămescu
    2. Alege! Implică-te! Votează! – Oana Tache
    1. #ProfesorPentruViitor – Cristina Ologeanu – pe Cristina o știu din online și din câteva întalniri/grupuri, mi-e simpatică și mă bucur tare pentru reușita ei. Un proiect de suflet pentru ea și de impact pentru noi, restul. You rock, girl!

    Best Use of Photography
    3. Cronicari Digitali – Zaga Brand

    2. Huawei #UnseenRomania– Huawei România / Oxygen PR

    1. Same Feeling – Coca-Cola România

    Best Use of Video
    3. Salvează Lumea, din Grozăvești! – Bitdefender / Jazz Communication
    3. LIDL – Cămara Noastră „Legende Urbane”
    – Lidl România / Mullen Lowe Bucharest
    2. În Caz de Aventură – Sezonul I, Cuca Măcăi
    4×4 Biscuiti de Teren / TerraBisco & MAINSTAGE | THE AGENCY
    2. Blindbox Challenge – Asociația Nevăzătorilor din România / Cheil Centrade
    1. ANAIS – Voci Netăcute – Asociația ANAIS / Cheil Centrade – un proiect wow!

    Best Brand on Instagram
    3. Samsung România [email protected]
    3. Lidl România [email protected]
    2. ING România [email protected]

    2. Coca-Cola România [email protected]
    1. Mega Image România [email protected]

    Webstock Excellence Award 2019
    Carmen Uscatu & Oana Gheorghiu
    Asociația Dăruiește Viață / #noifacemunspital

    Best Brand on YouTube
    3. Lidl România
    www.youtube.com/LidlRomania
    3. Avon Space
    www.youtube.com/AvonCosmeticsRomania
    2. F64
    www.youtube.com/F64ro
    2. Samsung România
    www.youtube.com/SamsungTubeRomania
    1. KFC România
    www.youtube.com/KFCro

    Best Use of Instagram
    3. Eisberg Music
    Eisberg România / Free Communication
    3. Samsung’s got Seoul
    Samsung România / MSL The Practice
    2. #sperantepentruinimi
    ING Bank România
    2. Comandă ceva cu vino-ncoa la Webstock!
    McDonald’s România / Tribal Worldwide România
    1. #aLidlSurprise – Lidl România

    Best Use of YouTube

    3. Game of Compliments – Coca-Cola România
    2. Project Strato – Samsung România / Viral Studios
    1. Sprite Haters – Coca-Cola România

    Webstock Excellence Award 2019
    LooLoo Kids -Mora TV

    Best Online Video Shows
    3. #NOHACK – Bitdefender / Start-Up.Ro
    2. Friendzone Series – KFC România / MRM & McCann
    1. KFC RANDOM – KFC România / MRM & McCann

    Best Digital Innovation
    3. Smart Menu îți hrănește economiile -KFC România / MRM & McCann
    2. Coca-Cola Half Full – Coca-Cola România
    1. Muzica e pentru toți! -Coca-Cola România

    Best Experiential Campaigns

    3. #seetheimpossible la Neversea și Untold 2019
    Samsung România / Cheil-Centrade
    3. “Cei bravi” – AXN / Oxygen PR

    2. Prima operație intervențională la inimă cu hologramă din România – MedLife / MSL The Practice
    2. Drone Show la Neversea – Peroni Nastro Azzurro / SPIDER Group
    1. Untold Haunted Camping Protected – KFC România / MAINSTAGE | THE AGENCY

    Webstock Excellence Award 2019
    Atena Boca

    Best Influencer Campaigns
    3. Primul ”Multumesc”
    Fundația Vodafone România / Next Advertising
    3. George Online Onboarding
    BCR România / MAINSTAGE | THE AGENCY
    2. 100 de Români
    Lidl România / Golin
    2. ,,Strigăt de viață” (,,Grijă pentru Copii”)
    Coca-Cola România & Salvați Copiii / MRM Worldwide
    1. Next Big Vlogger 2.0
    Coca-Cola România

    ABSOLUT Online Personality of the Year
    Vlad Voiculescu

S-au făcut o  grămadă de fotografii în acest octombrie 2019. De asemenea, sunt disponibile înregistrările pe care le puteți asculta dacă ați ratat accesul live 🙂

La final, aș vrea să subliniez că după fiecare ediție revin acasă cu chef de scris, cu dorința de a face mai mult din ce știu că pot, cu hotărârea de a pune și orașul meu pe harta zonelor relevante. Cred în proiectele cu sens și știu că pentru asta, pentru mine, înseamnă grija la detalii, muncă și pasiune – toate puse în slujba crezului meu. Nu mă opresc, deși câteodată e al naibii de greu!

Aftinia în culori – mix de suflet și talent

Nu vă era dor de un interviu? Mie cam da 🙂 Mereu ma bucur să cunosc (față în față sau doar din mediul online) oameni frumoși cu proiecte interesante 🙂 Azi un nou text plin de culori și gânduri pozitive 🙂

După atâta pauză, facem cunoștință cu Aftinia în culori, un proiect cu suflet și culoare plămădit și crescut de Dana.

Bun găsit, mămică frumoasă și talentată! Cine ești tu și cum ai ajuns să poposești în căsuța mea?

Bună! Numele meu este Dana, iar ceea mă definește acum sunt cei doi copii și pasiunea pentru artă, pe care o am de când mă știu.
Artist în suflet (am mers la liceul de artă încă din clasa a 5-a) și economist, după diplomă. După 10 ani de artă într-un liceu modest, am rămas cu falsă impresie că acest domeniu nu îți aduce mari beneficii… astfel că am urmat studii universitare și de masterat în economie – contabilitate.

Spune-ne, pe scurt, despre proiectul tău – Aftinia în culori.

Aftinia în culori este proiectul meu de suflet. Prin el am scos din cufărul cu amintiri pasiunea mea și am început din nou să pictez.

Daruri personalizate

Cum ți-a venit această idee? Când? Cum ai început?

E o moștenire de familie să încerc să fac orice cu mâna mea (prin casă sau pentru evenimentele importante din viața mea). Am avut în 2012 o tentativă de a crea bijuterii. M-a fascinat modelarea sârmei, în mod deosebit. Am făcut asta sub denumirea Aftinia Design.

Denumirea a venit natural, Aftinia fiind numele bunicii mele care m-a iubit foarte mult și de la care am învățat valori importante. Acela a fost mai mult un proiect personal care m-a învățat că dacă vrei, poți oricând să înveți să faci lucruri noi.

Aftinia în culori a luat naștere la finalul anului trecut, când am îmbinat dorul de pictură cu dorința de a crea cadouri de Crăciun pentru cei dragi. Astfel că am pictat câteva globuri de sticlă. M-am simțit atât de liberă, încât nu m-am putut opri 🙂

Care sunt cele mai dragi proiecte? Dar cele mai grele?

Nu aș putea să spun care sunt cele mai dragi. Toate îmi sunt dragi, deoarece fiecare vine cu o nouă provocare. Toate îmi sunt ușoare și dificile, deopotrivă. La unele lucrez mai mult, la altele mai repede – ține mult de starea mea de spirit și de cât de inspirată mă simt.

Am descoperit, totuși că îmi plac mult portretele (mai ales cele de animale). Am o plăcere deosebită să încep prin a picta ochii.

Cum e să lucrezi cu pasiune sau ca pasiunea să îți fie muncă?

Atunci când lucrezi cu pasiune cred că lași o parte din tine în acea lucrare și reușești să transmiți emoție prin ceea ce faci.
Iar dacă pasiunea îți este și muncă, lucrezi cu drag.
Există și perioade de oboseală în care simt că munca mi-a furat pasiunea și că trebuie să îmi caut o alta. Mă refer aici la acele lucruri pe care le faci doar pentru placere și relaxare (hobby). Am descoperit lucrul cu acuarela. Știu, tot pictura este, însă este o tehnică cu totul diferită de care m-am îndrăgostit.

Copiii tăi te moștenesc?

Cred că e prea devreme să spun dacă da sau nu. Vom vedea pe măsură ce vor crește. Mă bucur doar că vor avea ocazia să experimenteze oricând vor dori.

Cum arată o zi la tine în atelier?

Muzică și culoare. Experiență senzorială în toată puterea cuvântului 😄
Realitatea este că trebuie să fac și lucruri care nu țin de pictură și care îmi ocupă mult timp (promovare, fotografie de produs, ambalat și expediat colete, răspuns la mesaje, etc). Mi-am făcut un obicei să mă ocup de acestea în prima parte a zilei pentru ca mai apoi să mă pot concentra pe proiecte fără întreruperi și să am parte de experiența senzorială despre care am vorbit la început 🙂

Ai oameni care cred în tine, sunt convinsă. Cine sunt ei și cum te susțin?

În primul rând, familia. Iar apoi cei care reacționează la postările mele. Toate reacțiile și mesajele venite de la cei ce îmi văd postările mă încarcă cu energie pozitivă și îmi dau o stare de bine extraordinară. Având o fire puțin introvertită, simt că nu răspund în cuvinte suficiente acestor mesaje însă sunt cu sufletul acolo și le primesc pe toate cu drag.

Dacă ar fi să poți vedea în viitor, unde (în ce perioadă/an) te-ai duce și de ce?

Nu cred că aș vrea să pot privi în viitor. Dacă am avea această posibilitate, am fi tentați să o facem și am pierde din ce putem trăi în prezent.

Un mesaj de final pentru mine și cei care ne citesc…:) 

“Să trăiți bine!” a fost un mesaj foarte popular, nu vreau să vă duc cu gândul acolo, deși se apropie 😄 Ce vreau să vă transmit este să gasiți mici motive de bucurie în fiecare zi. Gândiți pozitiv și faceți mai mult din ceea ce vă place și vă dă o stare de bine.
Pe Dana o găsiți pe pagina ei de business – îi puteți aprecia munca, puteți stabili cu ea ce daruri personalizate pregătiți celor dragi sau doar vă clătiți ochiii, în zilele mai triste, când vreți să vă bucurați de culori.
Ca de fiecare dată, scriu cu drag și suflet despre mamele din comunitatea WAHM. 

Pentru că îmi sunt atât de dragi aceste super femei care muncesc lângă puiii de om, care vor să își pună la treabă pasiunile, rămânând lângă cei mici.

Voluntariat ca mod de viață. Comunicat de presă Volunteer for Life

Despre Ionuț Ursu și povestea sa am citit acum o vreme în presă. M-am bucurat să aflu că un tânăr provenind din sistemul de protecția copilului – de la casa de copii, în limbaj popular – și-a făcut un rost în viață investind energie, timp și resurse pe calea voluntariatului. 

Am citit, cu bucurie și încântare că Ionuț a plecat în Nepal, după cutremurul din 25 aprilie 2015, pentru a ajuta ca voluntar medical. S-a alăturat unei comunități de români care au acționat într-o zonă grav afectată, dar nevizitată de nici un medic la ora respectivă, Dahding.

Timp de o săptămână am lucrat aici, la o cotă de 2.500 – 3.000 m, alături de o echipă formată din patru doctori, două asistente, doi farmacişti. Am oferit asistenţă medicală locuitorilor şi am ridicat corturi temporare pentru că 90% dintre case fuseseră distruse iremediabil.

A participat la intervenția în cazuri diverse, de cele mai simple (pansamente, perfuzii, etc.) până la urgențe ce au necesitat aportul echipelor de  la ambulanță şi a echipelor de chirurgi din cadrul spitalului Manmohan Memorial Community Hospital – Kathmandu.

Ionut a învățat astfel, o dată în plus, că viața este un dar prețios, dar atât de fragil.

M-a impresionat cum medicii își mulțumesc unul altuia după fiecare intervenție , toți se respectă foarte mult între ei – medici, asistenți, anesteziști – sunt foarte receptivi, când vine vorba de un sfat dat unul altuia.

Voluntariatul efectuat în cadrul Serviciului de Ambulanța București-Ilfov ( SABIF ), anterior acestei misiuni,  l-a ajutat să acționeze profesionist în  toate situațiile, să nu se lase doborât de sentimente, dar și să observe care sunt nevoile spitalului din Nepal.

De ce voluntariat?

Ionuț Ursu spune că vrea să întoarcă astfel tot ajutorul pe care l-a primit în aniii în care s-a format. A crescut singur pe lume, într-un centru de plasament,  a întâlnit mereu oameni care l-au încurajat să creadă în forțele proprii, să invețe și să își facă un viitor, să manifeste bunătate și să ajute, cum poate și acolo unde este nevoie.

Desigur, Ionuț știe că energia și ajutorul său sunt resurse atât de necesare  şi în România, de aceea o să îl tot vedeți că se implică în tot felul de proiecte, atât pentru copii din centre de plasament, cât şi ca voluntar medical.

Astăzi, mă bucur să găzduiesc pe blogul meu comunicatul de presă al unui școlii de vară desfășurate în perioada  17-24 august 2019.

Proiectul – Școala de Vară Volunteer for Life
                               COMUNICAT DE PRESĂ

 

În perioada 17 august-24 august 2019 Asociația Volunteer for Life a organizat o școală de vară la Predeal, județul Brașov, pentru 52 de tineri cu nevoi speciale, ce beneficiază de serviciile Centrului școlar pentru educație incluzivă Alexandru Roșca Neamț și Centrului școlar pentru educație incluzivă Suceava. Tinerii au fost însoțiți de 10 voluntari din partea Asociației și de personal de supraveghere din cele două centre, precum și de un asistent medical pregătit să intervină în situații de urgență.

Cele opt zile petrecute la școala de vară au avut drept scop dezvoltarea unor abilități de viață independentă pentru tineri și a competențelor profesionale. Astfel, Asociația Volunteer for life a organizat o serie de ateliere si activități la care copiii au participat: ateliere de dezvoltare personală și de orientare profesională susținute de un psiholog, curs de prim ajutor suținut de paramedici de la Fundația pentru SMURD, întâlnire și discuții despre consumul de droguri și despre infracționalitate cu reprezentanți ai Poliției Române și ai Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brașov.

Tinerii au avut ocazia să trăiască și experiențe noi, precum prima călătorie cu trenul și cu telecabina, plimbare la Dino Park Râșnov și trăirea experienței unui seism provocat de un vulcan, plimbare cu caii la Rupea, fiind cunoscut rolul terapeutic al călăriei pentru copiii cu nevoi speciale.

Proiectul a fost finanțat de către Ministerul Tineretului și Sportului în cadrul apelului Concursul național/local de proiecte de tineret și pentru Concursul naţional de proiecte studențești din 2019. Pe lângă finanțarea de la Guvern, Asociația a reușit să strângă și o serie de donații și sponsorizări de la mai multe fundații și firme pentru a acoperi toate cheltuielile necesare la școala de vară.

26.08.2019

Președinte

Ionuț Ursu

 

Pasiunea lui Ionuț pentru voluntariat  nu se oprește aici 🙂

Ce mai urmează?

Acum e implicat în alt proiect de suflet: deschiderea unui cabinet stomatologic și de chirurgie dentară, Denta Life Social,  în casa de copii în care el a crescut.

Puteți vedea ce s-a făcut și care e stadiul lucrărilor urmărind activitatea sa în social media.

Eu cred că merită încurajat! Un om jos pălăria 🙂

Vacanță la mare și munte. Aventuri cu 2 copii

O vacanță la mare sau la munte este prilej de honărit, de savurat și de conectat cu cei dragi. Noi avem în fiecare an curajul sau nebunia de a pleca cu puiii de om în vacanță. Anul acesta, au existat și premiere la capitolul acesta 🙂

A tot trecut vremea și eu mi-am tot ascuțit penița. Cuvintele parcă veneau buluc peste mine, dar eu eram în vacanță mode și nu le-am permis să prindă viață.

Apoi, cumva, mi-am dat seama că pentru multe mame, vacanța este un fel de BAU-BAU. Și nu e chiar drept să fie așa! Da, nu e floare la ureche. Nu e cum a fost cu puiii de om mai mici. Nu seamănă cu concediile în care am hălăduit toți 4 și am văzut mai mult sau mai puțin. E cu totul altfel acum, la vârstele astea – 5 și 7 ani. Așa că, pentru mamele care își pun întrebări cum ar fi să… Pentru familiile care idealizează concediul pentru că, vorba ceea a românului, măcar în concediu să mă lăfăi. Dar, mai ales, pentru cei/cele care se tem de ÎNCĂ un concediu cu puiii de om din care se întorc acasă rupți de oboseală și abia așteaptă să înceapă școala/grădinița ca să respire adânc și să își revină…there is hope!

O să scriu, pe scurt, cum a fost la noi. 🙂 În comnetarii, vă invit și pe voi să spuneți cum sunt concediile voastre. Nu de alta, dar să vedem că se poate, totuși să mergi în concediu cu puiii de om 🙂 Cât de normal rămâi la cap după, asta e altă discuție.

Primul concediu all-inclusive cu bunicii

Nu mult, doar câteva nopți.

Nu departe, doar până în Bulgaria.

Prima vacanță a lor fără noi. Prima săptămână a noastră fără ei amândoi. A fost ciudat, pentru noi. Daaaar, a fost interesant. Am mâncat în sufragerie în fiecare seară. Ne-am făcut plimbările nocturne prin oras, de mână. Ne-am uitat la filme cap coadă și nimeni nu a adormit. Mai facem asta? Încă se negociază!

Pentru ei? A fost încântare, a fost dor, a fost ceva inedit. S-au întors bronzați, muuult mai mari (așa mi s-a părut mie!), dar abia așteptau amândoi să ne iubărim 🙂

Prima vacanță în 3 – eu cu piticii atomici la mare

Nu departe, la 2 Mai doar. Mi-am făcut o poftă, să văd marea ȘI anul acesta. În săptămâna din vacanța care îmi revenea mie să stau cu puiii de om. Cine are copiii, știe că vacanțele de vară se dispută, se stabilesc, se trasează și se respiră altfel. Noi ne-am împărțit concediile – sau zilele libere – în așa fel încât să nu îi lăsăm singuri, să nu obosească nici un adult, să treaca timpul cu folos. E deja a 3-a vară în care avem un fel de plan și, de bine de rău, funcționează. Om vedea cum ne mai organizăm în aniii viitori.

Mi-am făcut un milion de griji – cum o să fie, cum o să mă descurc eu cu 2 copii atomici. Cum or să fie ei într-un mediu nou și plin de tentații. Cum o să gestionăm zilele și nopțile. Cum, cum, cum. Cel mai puțin mi-am făcut griji cum va rezista domnul soț fără noi, deși câteva temeri erau și acolo.

Zis și făcut. Am făcut bagajul și…

Contrar așteptărilor, am reușit să mă și relaxez puțin. Cu copiii la mare. Cum? Am renunțat la așteptări. Copiii mei s-au responsabilizat puțin și lucrurile au mers ok. Ne-am bronzat, ne-am bălăcit, ne-am reconectat, ne-am alintat și ne-am făcut pofte. Câte una pe zi, așa era regula. Am făcut duș pe rând și mami Irina a trebuit să care, pe rând, toate cele 16+22 kilograme. Dar…a fost o vacanță frumoasă. Cred că mai facem! Domnul tati, pe de altă parte, a suportat greu să fie departe de noi. A venit zburând ca vântul și ca gândul. Dacă tragem linie, a fost o experiență interesantă. 🙂

Concediu cu Aer de munte

Vacanța la Sibiu/Brașov este ceva ce plănuiesc de mult. Visam să ajungem în zonă. Am tot făcut și refăcut lista cu obiective, cu activități până în ultima clipă. Așa sunt eu, îmi place să integrez în vacanțele noastre activități potrivite pentru puiii de om, dar și pentru adulți. Bifez pe zile ce am făcut.

Pe de o parte, pentru că îmi place să vă scriu și vouă pe unde mai mergem și ce mai vedem. Pe de altă parte, pentru că așa am fost și noi, eu și sora mea, cu părinții și îmi amintesc și acum, cu drag, acele vacanțe. Evident, erau mai puțin structurate decât ce pregătesc eu pentru cavalerii mei. Dar îmi amintesc încă detalii, păstrez intacte imagini faine de atunci și cred, sincer, că timpul petrecut împreună, ca familie, este foarte important. O comoară ce dăinuiește în timp.

Ce am văzut? Doar o parte din listă, aș fi spus acum câțiva ani. Acum, aș spune că am văzut ceea ce s-a potrivit dispoziției noastre și că s-au aliniat astrele să vedem ceea ce ne-a îmbogățit. Pe scurt, în câteva cuvinte doar:

Sibiul – ne-a plăcut, un oraș tihnit, dar sub ceea ce tot am auzit despre el. O parte din centrul istoric, Muzeul și palatul de vară Brukenthal, parcul Sub Arini (foarte apreciat de copii!), Muzeul Astra (o experiență inedită)

Ruinele de la Cârța – wow! Câteva biserici fortificate – foarte frumoase. Templul Ursitelor, biserică rupestră – copiii au fost foarte impresionați 🙂

Transfăgărășan, Cascada și lacul Bâlea – aer liber, puțin sport, multă adrenalină și un picnic la înălțime

Cetatea Râșnov și Dino Parc – atracții pe care copiii le-au gustat intens, experiențe unice de care ne-am bucurat și noi, cei mari!

Brașov – din nou, wow! Ne-au plăcut Biserica Neagră, Strada Sforii și plimbarea prin centru. Am prins și un târg de cărți Gaudeamus de unde nu am plecat cu mâinile goale, evident 🙂

Au fost și activități pe care eu nu le trecusem pe listă, dar pe care le-am gustat 🙂 Cetatea Făgăraș, la Vâltori – un loc unde puteți vedea cum puterea apei curgătoare ajută la curățarea lânii+ întreg procedeul prin care se ajunge de la lână la covor/pleduri/ciorapi împletiți 🙂

O înghețată bună, bună și naturală în Brașov. Dulciuri wow într-o locație micuță și cochetă din Sibiu. Aventura Parc și mănăstirea Brâncoveanu, dar și poienița unde am descoperit izvorul lui Arsenie Boca, au fost alte obiective pe care le-am gustat cu toții.

Să nu uit – Caut, de multe ori, recomandări de locații/activități/etc pe Google. Citesc recenzii și scriu, la rândul meu.

Ardealul este ceva. Altceva decât ce am mai văzut până acum. O parte a țării despre care auzisem multe, pe care îmi doream de mult să o văd și gust. Mă bucur mult și sunt mândră că am putut face această incursiune cu puiii de om.

La Aer de Munte am dat peste oameni frumoși care au creat un loc de poveste. Respect pentru om și natură, interes pentru cultură și dorința de a fi în top. Am fost tratați așa cum și-ar dori orice turist. Am gustat din bucate, am jucat fotbal în nocturna inaugurată ad-hoc, am savurat apusul și lectura în pridvor. O să mai revenim, sigur!

În fiecare locație, copiii s-au adaptat. Au fost politicoși, empatici și au stârnit zâmbete. Mi-e drag să îi văd crescând!

Mi-e drag de puiii ăștia liberi care nu se prefac și nu mint, care sunt adorabili, dar atât de sinceri… Vacanța a trecut și am început cu toții activitățile de zi cu zi. Rămân pozele , zâmbetele și noile achiziții, relația noastră cu copiii s-a sudat încă puțin.

Să nu ezitați să mergeți cu puiii de om în vacanță! E posibil să fie destul de obositor, dar sper să descoperiți, la final, că merită. Că ați mai crescut, adulți sau copii, încă puțin. Că sunteți diferiți și vă bucură momente diferite, dar e perfect așa 🙂