Aftinia în culori – mix de suflet și talent

Nu vă era dor de un interviu? Mie cam da 🙂 Mereu ma bucur să cunosc (față în față sau doar din mediul online) oameni frumoși cu proiecte interesante 🙂 Azi un nou text plin de culori și gânduri pozitive 🙂

După atâta pauză, facem cunoștință cu Aftinia în culori, un proiect cu suflet și culoare plămădit și crescut de Dana.

Bun găsit, mămică frumoasă și talentată! Cine ești tu și cum ai ajuns să poposești în căsuța mea?

Bună! Numele meu este Dana, iar ceea mă definește acum sunt cei doi copii și pasiunea pentru artă, pe care o am de când mă știu.
Artist în suflet (am mers la liceul de artă încă din clasa a 5-a) și economist, după diplomă. După 10 ani de artă într-un liceu modest, am rămas cu falsă impresie că acest domeniu nu îți aduce mari beneficii… astfel că am urmat studii universitare și de masterat în economie – contabilitate.

Spune-ne, pe scurt, despre proiectul tău – Aftinia în culori.

Aftinia în culori este proiectul meu de suflet. Prin el am scos din cufărul cu amintiri pasiunea mea și am început din nou să pictez.

Daruri personalizate

Cum ți-a venit această idee? Când? Cum ai început?

E o moștenire de familie să încerc să fac orice cu mâna mea (prin casă sau pentru evenimentele importante din viața mea). Am avut în 2012 o tentativă de a crea bijuterii. M-a fascinat modelarea sârmei, în mod deosebit. Am făcut asta sub denumirea Aftinia Design.

Denumirea a venit natural, Aftinia fiind numele bunicii mele care m-a iubit foarte mult și de la care am învățat valori importante. Acela a fost mai mult un proiect personal care m-a învățat că dacă vrei, poți oricând să înveți să faci lucruri noi.

Aftinia în culori a luat naștere la finalul anului trecut, când am îmbinat dorul de pictură cu dorința de a crea cadouri de Crăciun pentru cei dragi. Astfel că am pictat câteva globuri de sticlă. M-am simțit atât de liberă, încât nu m-am putut opri 🙂

Care sunt cele mai dragi proiecte? Dar cele mai grele?

Nu aș putea să spun care sunt cele mai dragi. Toate îmi sunt dragi, deoarece fiecare vine cu o nouă provocare. Toate îmi sunt ușoare și dificile, deopotrivă. La unele lucrez mai mult, la altele mai repede – ține mult de starea mea de spirit și de cât de inspirată mă simt.

Am descoperit, totuși că îmi plac mult portretele (mai ales cele de animale). Am o plăcere deosebită să încep prin a picta ochii.

Cum e să lucrezi cu pasiune sau ca pasiunea să îți fie muncă?

Atunci când lucrezi cu pasiune cred că lași o parte din tine în acea lucrare și reușești să transmiți emoție prin ceea ce faci.
Iar dacă pasiunea îți este și muncă, lucrezi cu drag.
Există și perioade de oboseală în care simt că munca mi-a furat pasiunea și că trebuie să îmi caut o alta. Mă refer aici la acele lucruri pe care le faci doar pentru placere și relaxare (hobby). Am descoperit lucrul cu acuarela. Știu, tot pictura este, însă este o tehnică cu totul diferită de care m-am îndrăgostit.

Copiii tăi te moștenesc?

Cred că e prea devreme să spun dacă da sau nu. Vom vedea pe măsură ce vor crește. Mă bucur doar că vor avea ocazia să experimenteze oricând vor dori.

Cum arată o zi la tine în atelier?

Muzică și culoare. Experiență senzorială în toată puterea cuvântului 😄
Realitatea este că trebuie să fac și lucruri care nu țin de pictură și care îmi ocupă mult timp (promovare, fotografie de produs, ambalat și expediat colete, răspuns la mesaje, etc). Mi-am făcut un obicei să mă ocup de acestea în prima parte a zilei pentru ca mai apoi să mă pot concentra pe proiecte fără întreruperi și să am parte de experiența senzorială despre care am vorbit la început 🙂

Ai oameni care cred în tine, sunt convinsă. Cine sunt ei și cum te susțin?

În primul rând, familia. Iar apoi cei care reacționează la postările mele. Toate reacțiile și mesajele venite de la cei ce îmi văd postările mă încarcă cu energie pozitivă și îmi dau o stare de bine extraordinară. Având o fire puțin introvertită, simt că nu răspund în cuvinte suficiente acestor mesaje însă sunt cu sufletul acolo și le primesc pe toate cu drag.

Dacă ar fi să poți vedea în viitor, unde (în ce perioadă/an) te-ai duce și de ce?

Nu cred că aș vrea să pot privi în viitor. Dacă am avea această posibilitate, am fi tentați să o facem și am pierde din ce putem trăi în prezent.

Un mesaj de final pentru mine și cei care ne citesc…:) 

“Să trăiți bine!” a fost un mesaj foarte popular, nu vreau să vă duc cu gândul acolo, deși se apropie 😄 Ce vreau să vă transmit este să gasiți mici motive de bucurie în fiecare zi. Gândiți pozitiv și faceți mai mult din ceea ce vă place și vă dă o stare de bine.
Pe Dana o găsiți pe pagina ei de business – îi puteți aprecia munca, puteți stabili cu ea ce daruri personalizate pregătiți celor dragi sau doar vă clătiți ochiii, în zilele mai triste, când vreți să vă bucurați de culori.
Ca de fiecare dată, scriu cu drag și suflet despre mamele din comunitatea WAHM. 

Pentru că îmi sunt atât de dragi aceste super femei care muncesc lângă puiii de om, care vor să își pună la treabă pasiunile, rămânând lângă cei mici.

Voluntariat ca mod de viață. Comunicat de presă Volunteer for Life

Despre Ionuț Ursu și povestea sa am citit acum o vreme în presă. M-am bucurat să aflu că un tânăr provenind din sistemul de protecția copilului – de la casa de copii, în limbaj popular – și-a făcut un rost în viață investind energie, timp și resurse pe calea voluntariatului. 

Am citit, cu bucurie și încântare că Ionuț a plecat în Nepal, după cutremurul din 25 aprilie 2015, pentru a ajuta ca voluntar medical. S-a alăturat unei comunități de români care au acționat într-o zonă grav afectată, dar nevizitată de nici un medic la ora respectivă, Dahding.

Timp de o săptămână am lucrat aici, la o cotă de 2.500 – 3.000 m, alături de o echipă formată din patru doctori, două asistente, doi farmacişti. Am oferit asistenţă medicală locuitorilor şi am ridicat corturi temporare pentru că 90% dintre case fuseseră distruse iremediabil.

A participat la intervenția în cazuri diverse, de cele mai simple (pansamente, perfuzii, etc.) până la urgențe ce au necesitat aportul echipelor de  la ambulanță şi a echipelor de chirurgi din cadrul spitalului Manmohan Memorial Community Hospital – Kathmandu.

Ionut a învățat astfel, o dată în plus, că viața este un dar prețios, dar atât de fragil.

M-a impresionat cum medicii își mulțumesc unul altuia după fiecare intervenție , toți se respectă foarte mult între ei – medici, asistenți, anesteziști – sunt foarte receptivi, când vine vorba de un sfat dat unul altuia.

Voluntariatul efectuat în cadrul Serviciului de Ambulanța București-Ilfov ( SABIF ), anterior acestei misiuni,  l-a ajutat să acționeze profesionist în  toate situațiile, să nu se lase doborât de sentimente, dar și să observe care sunt nevoile spitalului din Nepal.

De ce voluntariat?

Ionuț Ursu spune că vrea să întoarcă astfel tot ajutorul pe care l-a primit în aniii în care s-a format. A crescut singur pe lume, într-un centru de plasament,  a întâlnit mereu oameni care l-au încurajat să creadă în forțele proprii, să invețe și să își facă un viitor, să manifeste bunătate și să ajute, cum poate și acolo unde este nevoie.

Desigur, Ionuț știe că energia și ajutorul său sunt resurse atât de necesare  şi în România, de aceea o să îl tot vedeți că se implică în tot felul de proiecte, atât pentru copii din centre de plasament, cât şi ca voluntar medical.

Astăzi, mă bucur să găzduiesc pe blogul meu comunicatul de presă al unui școlii de vară desfășurate în perioada  17-24 august 2019.

Proiectul – Școala de Vară Volunteer for Life
                               COMUNICAT DE PRESĂ

 

În perioada 17 august-24 august 2019 Asociația Volunteer for Life a organizat o școală de vară la Predeal, județul Brașov, pentru 52 de tineri cu nevoi speciale, ce beneficiază de serviciile Centrului școlar pentru educație incluzivă Alexandru Roșca Neamț și Centrului școlar pentru educație incluzivă Suceava. Tinerii au fost însoțiți de 10 voluntari din partea Asociației și de personal de supraveghere din cele două centre, precum și de un asistent medical pregătit să intervină în situații de urgență.

Cele opt zile petrecute la școala de vară au avut drept scop dezvoltarea unor abilități de viață independentă pentru tineri și a competențelor profesionale. Astfel, Asociația Volunteer for life a organizat o serie de ateliere si activități la care copiii au participat: ateliere de dezvoltare personală și de orientare profesională susținute de un psiholog, curs de prim ajutor suținut de paramedici de la Fundația pentru SMURD, întâlnire și discuții despre consumul de droguri și despre infracționalitate cu reprezentanți ai Poliției Române și ai Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brașov.

Tinerii au avut ocazia să trăiască și experiențe noi, precum prima călătorie cu trenul și cu telecabina, plimbare la Dino Park Râșnov și trăirea experienței unui seism provocat de un vulcan, plimbare cu caii la Rupea, fiind cunoscut rolul terapeutic al călăriei pentru copiii cu nevoi speciale.

Proiectul a fost finanțat de către Ministerul Tineretului și Sportului în cadrul apelului Concursul național/local de proiecte de tineret și pentru Concursul naţional de proiecte studențești din 2019. Pe lângă finanțarea de la Guvern, Asociația a reușit să strângă și o serie de donații și sponsorizări de la mai multe fundații și firme pentru a acoperi toate cheltuielile necesare la școala de vară.

26.08.2019

Președinte

Ionuț Ursu

 

Pasiunea lui Ionuț pentru voluntariat  nu se oprește aici 🙂

Ce mai urmează?

Acum e implicat în alt proiect de suflet: deschiderea unui cabinet stomatologic și de chirurgie dentară, Denta Life Social,  în casa de copii în care el a crescut.

Puteți vedea ce s-a făcut și care e stadiul lucrărilor urmărind activitatea sa în social media.

Eu cred că merită încurajat! Un om jos pălăria 🙂

Vacanță la mare și munte. Aventuri cu 2 copii

O vacanță la mare sau la munte este prilej de honărit, de savurat și de conectat cu cei dragi. Noi avem în fiecare an curajul sau nebunia de a pleca cu puiii de om în vacanță. Anul acesta, au existat și premiere la capitolul acesta 🙂

A tot trecut vremea și eu mi-am tot ascuțit penița. Cuvintele parcă veneau buluc peste mine, dar eu eram în vacanță mode și nu le-am permis să prindă viață.

Apoi, cumva, mi-am dat seama că pentru multe mame, vacanța este un fel de BAU-BAU. Și nu e chiar drept să fie așa! Da, nu e floare la ureche. Nu e cum a fost cu puiii de om mai mici. Nu seamănă cu concediile în care am hălăduit toți 4 și am văzut mai mult sau mai puțin. E cu totul altfel acum, la vârstele astea – 5 și 7 ani. Așa că, pentru mamele care își pun întrebări cum ar fi să… Pentru familiile care idealizează concediul pentru că, vorba ceea a românului, măcar în concediu să mă lăfăi. Dar, mai ales, pentru cei/cele care se tem de ÎNCĂ un concediu cu puiii de om din care se întorc acasă rupți de oboseală și abia așteaptă să înceapă școala/grădinița ca să respire adânc și să își revină…there is hope!

O să scriu, pe scurt, cum a fost la noi. 🙂 În comnetarii, vă invit și pe voi să spuneți cum sunt concediile voastre. Nu de alta, dar să vedem că se poate, totuși să mergi în concediu cu puiii de om 🙂 Cât de normal rămâi la cap după, asta e altă discuție.

Primul concediu all-inclusive cu bunicii

Nu mult, doar câteva nopți.

Nu departe, doar până în Bulgaria.

Prima vacanță a lor fără noi. Prima săptămână a noastră fără ei amândoi. A fost ciudat, pentru noi. Daaaar, a fost interesant. Am mâncat în sufragerie în fiecare seară. Ne-am făcut plimbările nocturne prin oras, de mână. Ne-am uitat la filme cap coadă și nimeni nu a adormit. Mai facem asta? Încă se negociază!

Pentru ei? A fost încântare, a fost dor, a fost ceva inedit. S-au întors bronzați, muuult mai mari (așa mi s-a părut mie!), dar abia așteptau amândoi să ne iubărim 🙂

Prima vacanță în 3 – eu cu piticii atomici la mare

Nu departe, la 2 Mai doar. Mi-am făcut o poftă, să văd marea ȘI anul acesta. În săptămâna din vacanța care îmi revenea mie să stau cu puiii de om. Cine are copiii, știe că vacanțele de vară se dispută, se stabilesc, se trasează și se respiră altfel. Noi ne-am împărțit concediile – sau zilele libere – în așa fel încât să nu îi lăsăm singuri, să nu obosească nici un adult, să treaca timpul cu folos. E deja a 3-a vară în care avem un fel de plan și, de bine de rău, funcționează. Om vedea cum ne mai organizăm în aniii viitori.

Mi-am făcut un milion de griji – cum o să fie, cum o să mă descurc eu cu 2 copii atomici. Cum or să fie ei într-un mediu nou și plin de tentații. Cum o să gestionăm zilele și nopțile. Cum, cum, cum. Cel mai puțin mi-am făcut griji cum va rezista domnul soț fără noi, deși câteva temeri erau și acolo.

Zis și făcut. Am făcut bagajul și…

Contrar așteptărilor, am reușit să mă și relaxez puțin. Cu copiii la mare. Cum? Am renunțat la așteptări. Copiii mei s-au responsabilizat puțin și lucrurile au mers ok. Ne-am bronzat, ne-am bălăcit, ne-am reconectat, ne-am alintat și ne-am făcut pofte. Câte una pe zi, așa era regula. Am făcut duș pe rând și mami Irina a trebuit să care, pe rând, toate cele 16+22 kilograme. Dar…a fost o vacanță frumoasă. Cred că mai facem! Domnul tati, pe de altă parte, a suportat greu să fie departe de noi. A venit zburând ca vântul și ca gândul. Dacă tragem linie, a fost o experiență interesantă. 🙂

Concediu cu Aer de munte

Vacanța la Sibiu/Brașov este ceva ce plănuiesc de mult. Visam să ajungem în zonă. Am tot făcut și refăcut lista cu obiective, cu activități până în ultima clipă. Așa sunt eu, îmi place să integrez în vacanțele noastre activități potrivite pentru puiii de om, dar și pentru adulți. Bifez pe zile ce am făcut.

Pe de o parte, pentru că îmi place să vă scriu și vouă pe unde mai mergem și ce mai vedem. Pe de altă parte, pentru că așa am fost și noi, eu și sora mea, cu părinții și îmi amintesc și acum, cu drag, acele vacanțe. Evident, erau mai puțin structurate decât ce pregătesc eu pentru cavalerii mei. Dar îmi amintesc încă detalii, păstrez intacte imagini faine de atunci și cred, sincer, că timpul petrecut împreună, ca familie, este foarte important. O comoară ce dăinuiește în timp.

Ce am văzut? Doar o parte din listă, aș fi spus acum câțiva ani. Acum, aș spune că am văzut ceea ce s-a potrivit dispoziției noastre și că s-au aliniat astrele să vedem ceea ce ne-a îmbogățit. Pe scurt, în câteva cuvinte doar:

Sibiul – ne-a plăcut, un oraș tihnit, dar sub ceea ce tot am auzit despre el. O parte din centrul istoric, Muzeul și palatul de vară Brukenthal, parcul Sub Arini (foarte apreciat de copii!), Muzeul Astra (o experiență inedită)

Ruinele de la Cârța – wow! Câteva biserici fortificate – foarte frumoase. Templul Ursitelor, biserică rupestră – copiii au fost foarte impresionați 🙂

Transfăgărășan, Cascada și lacul Bâlea – aer liber, puțin sport, multă adrenalină și un picnic la înălțime

Cetatea Râșnov și Dino Parc – atracții pe care copiii le-au gustat intens, experiențe unice de care ne-am bucurat și noi, cei mari!

Brașov – din nou, wow! Ne-au plăcut Biserica Neagră, Strada Sforii și plimbarea prin centru. Am prins și un târg de cărți Gaudeamus de unde nu am plecat cu mâinile goale, evident 🙂

Au fost și activități pe care eu nu le trecusem pe listă, dar pe care le-am gustat 🙂 Cetatea Făgăraș, la Vâltori – un loc unde puteți vedea cum puterea apei curgătoare ajută la curățarea lânii+ întreg procedeul prin care se ajunge de la lână la covor/pleduri/ciorapi împletiți 🙂

O înghețată bună, bună și naturală în Brașov. Dulciuri wow într-o locație micuță și cochetă din Sibiu. Aventura Parc și mănăstirea Brâncoveanu, dar și poienița unde am descoperit izvorul lui Arsenie Boca, au fost alte obiective pe care le-am gustat cu toții.

Să nu uit – Caut, de multe ori, recomandări de locații/activități/etc pe Google. Citesc recenzii și scriu, la rândul meu.

Ardealul este ceva. Altceva decât ce am mai văzut până acum. O parte a țării despre care auzisem multe, pe care îmi doream de mult să o văd și gust. Mă bucur mult și sunt mândră că am putut face această incursiune cu puiii de om.

La Aer de Munte am dat peste oameni frumoși care au creat un loc de poveste. Respect pentru om și natură, interes pentru cultură și dorința de a fi în top. Am fost tratați așa cum și-ar dori orice turist. Am gustat din bucate, am jucat fotbal în nocturna inaugurată ad-hoc, am savurat apusul și lectura în pridvor. O să mai revenim, sigur!

În fiecare locație, copiii s-au adaptat. Au fost politicoși, empatici și au stârnit zâmbete. Mi-e drag să îi văd crescând!

Mi-e drag de puiii ăștia liberi care nu se prefac și nu mint, care sunt adorabili, dar atât de sinceri… Vacanța a trecut și am început cu toții activitățile de zi cu zi. Rămân pozele , zâmbetele și noile achiziții, relația noastră cu copiii s-a sudat încă puțin.

Să nu ezitați să mergeți cu puiii de om în vacanță! E posibil să fie destul de obositor, dar sper să descoperiți, la final, că merită. Că ați mai crescut, adulți sau copii, încă puțin. Că sunteți diferiți și vă bucură momente diferite, dar e perfect așa 🙂

Uleiurile esențiale și noi. Când, cum și mai ales, de ce

Tocmai s-a împlinit un anișor de când am (re)descoperit și noi uleiurile esențiale 🙂 Poate e mult sau poate prea puțin, nu știu. Cert este că ne-am tot “lovit” de diferite chestiuțe de zi cu zi unde le-am folosit și mi-am dat seama că nu apucasem să scriu și aici despre ele :).

So… iată povestea!

Cum ne-am cunoscut noi cu uleiurile esențiale

Deși am avut la un moment dat o tentativă de a vedea ce și cum referitor la acest subiect, cum am scris deja atunci, probabil că nu era fix momentul potrivit să ne împrietenim. Știu sigur că mi-au plăcut încă de atunci și că am dăruit, la rândul meu, o parte din ele unui suflet drag familiei noastre. Poate așa a fost să fie, pur și simplu.

Timpul a trecut, teoria despre uleiurile esentiale a rămas stocată undeva pe hard, cum ar spune cineva 🙂 Și…se făcea că era anul trecut(2018), oferta speciala de BOGO – o perioadă de câteva zile în care DoTerra are oferte zilnice cu uleiuri gratuite la achiziționarea unei sticluțe. Fiecare ofertă este valabilă doar 24 de ore, ziua urmatoare este altă oferta și tot așa. Sora mea mi-a spus de ele, am fost de acord și așa au ajuns la noi 2 sticluțe magice pe care e foarte bine să le ai în casă, fie că ai sau nu copii. Am luat OnGuard și Breath /Air:) – nu o să vorbesc acum și aici despre ele, dar dacă auziți prima dată despre subiect, vă invit pe pagina mea , unde puteți descoperi câteva beneficii ale folosirii lor, precum și o parte din aspectele tehnice privind proveniența, calitatea si puritatea uleiurilor esențiale.

O vreme nu m-am încumetat să le folosesc serios, probabil nici nu am avut nevoie. Eram foarte multumiți de relația cu medicul nostru(încă suntem și încă o recomandăm pe minunata noastră doamnă doctor), încă lucrăm ca o echipa  și viața era destul de plină 🙂 Mi s-a părut interesantă ideea, auzisem că ar fi bune, dar nu aveam difuzor inițial și nici foarte mult timp la dispozitie să le dedic. Aici observ cât de important este să ai pe cineva de încredere care să îți explice,cu răbdare și în ritmul tău, să te îndrume și să stea de capul tău să dai sens banilor cheltuiți :P. Deși sora mea e un om tare fain, am știut de la început că nu are timp și nici disponibilitate pentru asta, deci…mi-am cam asumat să cercetez singurică 🙂 Funny fact – acum eu o consiliez pe ea, de multe ori 🙂

Dupa ce le-am folosit, probabil în plină perioadă de muci/tuse sau ceva de genul, mi-au fost atât de dragi încât…le-am tot folosit. Și oricum eram super încântată că pot să ajut organismul puilor de om să treaca ușor și în ritmul lui peste fel de fel de crocobauri de genul 🙂

Cum folosim noi uleiurile esențiale

Am început timid, cu aplicare locală, bine “ascunsă” în ulei purtător și masaj de relaxare. Am căpătat încredere și am tot citit. Am întrebat in jur, am tras cu ochiul la cei pe care îi cunoașteam și în care aveam încredere și am ajuns să descopăr în jur oameni frumoși care le folosesc. Am ajuns să descopăr și multe orgolii, mi s-au reproșat lucruri și am fost urmărită o vreme de către persoane care se temeau că le-aș putea încălca teritoriul, dar asta e o altă poveste, mai puțin drăguță.

Am pus întrebări. Multe. Mereu. Am tot zgâriat suprafața subiectului și nu m-am lăsat până nu am fost lămurită pe deplin. 🙂 Slavă cerului că mi s-a răspuns, cinstit și fără ocolișuri. După o vreme, mi-am dat seama că îmi place domeniul și că vreau să fiu și eu acolo, să pot ajuta, la rândul meu. Și a mai fost doar un pas. Mi-am început călătoria în lumea lor – a uleiurilor esențiale. Am început să citesc, să îmi iau notițe, să testez rețete și să învăț. Mult. Neobosit. Cu drag și cu toată inima deschisă.

De ce ne sunt dragi

Pentru că sunt acolo la nevoie, o soluție la îndemână. Pentru că sunt o soluție naturală, pentru că știu exact ce am pus în ele și pentru că familia mea le-a acceptat ușor, fără nici un fel de regret.

Personal, cred că e important să  dau mai departe din ceea ce știu. Ca de multe ori pînă acum, m-am simțit inspirată și motivată să merg pe acest drum. Ceea ce sunt – ce este, cu adevărat fiecare dintre noi – este o oglindă prin care îi vedem și pe ceilalți. Iar comunitatea în care ai un loc, daca vrei și îți asumi lucrul acesta cere o relație continuă, unde uneori dai, alteori primești. În ultima vreme, îmi dau seama tot mai des de aceste lucruri.

Fără să susțin că sunt vindecători universali, pot spune sincer că pentru mine și familia mea, dar și pentru cei care, până acum, mi-au cerut ajutorul, uleiurile esențiale au fost de ajutor în diferite momente, mai greu de gestionat poate, în lipsa lor.

Am gestionat stări de spirit sumbre, descurajare, depresie. Am trecut mai ușor peste inflamație generalizată în corp, peste imuntate dată peste cap de tratamente alopate. Am trecut cu bine de febră, răceli, migrene, mici lovituri. Am trecut chiar și de o porție zdravănă de rujeolă.

Pe partea emoțională, am testat diferite uleiuri și amestecuri. Am învățat cum putem depăși episoadele de insomnie, cum motivăm, cum iertăm, cum trecem peste regrete și resentimente. Am vânat chiar purici căpoși, dar și tânțari fioroși.

Am început să citesc tot mai mult, să investesc timp, energie și resurse pentru a vedea cât de puternice pot fi. Cum pot eu, la rândul meu, să îi ajut pe alții, cu recomandări sau sfaturi sincere, pertinente. Îmi place și îmi cam iau in serios și acest rol 🙂 De asta o să răspund mereu la mesaje, de asta o să mă întâlnesc și la sfârșit de săptămână cu voi, dacă e nevoie și de asta scriu azi aici.

Faptul că uleiurile esențiale m-au ajutat pe mine personal (împreuna cu câteva schimbări importante în dietă și stil de viață) să fac față unei provocări care ar fi putut să mă dea peste cap…este una dintre poveștile care mă ajută să merg înainte. Probabil, când voi găsi cuvintele și tonul potrivit, voi scrie și despre această experiență.

De unde iei uleiurile esențiale

Despre aceste uleiuri esențiale veți găsi multe informații, daca doriți. Sunt multe persoane care vă pot ajuta să cumpărați o sticluță sau mai multe. Sunt mai multe site-uri de unde puteți comanda. Sunt multe grupuri unde există poze cu mărturii ale celor care le-au folosit și care jură că sunt de-a dreptul magice. Dar…cum spuneam la începutul poveștii, e important să aveți și vocea unui om de încredere care să vă răspundă la întrebări. Care să facă echipă cu voi. Care să facă “cercetare” pentru SAU ÎMPREUNĂ CU voi, care să aibă răbdare să “sape” după răspuns și să fie acolo, la nevoie, dincolo de o simplă achiziție și de un simplu schimb – produse pentru bani.

Îmi doresc să puteți face diferența între cei care pur și simplu “vând” aceste uleiuri și cei care sunt mai mult consultanți, mai mult îndrumători 🙂 La fel cum îmi doresc, pentru mine și pentru voi, să avem înțelepciunea de a trece prin propria sită (a gîndirii, a rațiunii, a inimii) tot ceea ce ne este prezentat, de multe ori, cu fundiță și amabalaj strălucitor. Eu mă bucur să descopăr atât de multe informații, atât de mult îmi place să iau notițe și apoi să împărtașesc în grupul nostru de FB. Dacă vreți să faceți parte din el și dacă vă interesează această lume parfumată a uleiurilor esențiale, vă invit să îmi scrieți 🙂

Nu vă promit minuni, dar pot să vă spun că este un grup echilibrat, nimeni nu va ridica “vocea” la voi și veți primi mereu sfaturi sincere. Fără supărare, este timpul meu și al celor care administrează activitatea grupului, deci…dacă vreți să intrați în grup doar pentru a face “spionaj” pentru echipele voastre sau pur și simplu căutați un grup unde să faceți vânzare, grupul nostru nu este potrivit pentru așa ceva!

În grup există mereu diferite surprize, organizăm și întâlniri față în față 🙂 Suntem o comunitate în creștere și sunt maândră de toată munca noastră acolo, deci ne dorim să păstrăm mediul curat 🙂

PS – Dacă ați auzit că uleiurile esențiale sunt exagerat de scumpe, vă rog să nu vă speriați! Există modalități prin care să testați întâi, să vedeți ce vi se potrivește, ce anume puteți folosi și este chiar recomandat să faceți asta.

Viața ca o joacă + surpriză pentru tolba Iepurașului de Paști

Luderio este prietenul nostru mereu la îndemână ori de câte ori avem nevoie de jucării frumoase, de calitate și atent alese. Pentru voi, prietenii noștri, avem un voucher de reducere numai bun pentru Iepurașul de Paști!

A trecut ceva vreme de când puiul de om a împlinit 7 ani. Cu alte cuvinte, se spune că viața începe să devină (mai) serioasă după împlinirea primilor 7 ani și nu mai e chiar totul o joacă. Nu o să vă spun cum M. cel curajos a făcut cine știe ce mari descoperiri fix a doua zi după ce a împlinit 7 ani 🙂 Încă îi stă mintea la joacă și mă bucur că e așa!

Aș vrea în schimb să vă povestesc cum ne bucurăm noi de timp (și de joacă) împreună. Cum trăiește familia noastră viața ca o pe o joacă. Cum ne jucăm de-a viața (adevărată) și cum am reușit să integrăm multe activități cu care copiii trebuie să se se obișnuiască, prin joc.

Despre prietenii de la Luderio o să mai auziți, cu siguranță. Ei au creat o lume în care eu, adult, m-am minunat câteva zile singură (da, a fost un soi de egoism!) înainte de a alege darurile pentru aniversările din februarie.

Știind ce își dorește M, complotând cu Nanu și Nana – pe care îi iubim și cărora le mulțumim! – am plecat la “atac”, a se citi m-am înarmat cu răbdare și chef de joacă pentru a alege cele mai potrivite daruri pentru un aniversat de 7 ani și un frate de aniversat de 4,5 ani.

Eram în căutarea unor bucurii pentru copii. Voiam să fie educative, dar accesibile la preț. Îmi doream să fie rezistente, dar potrivite celor doi copii pe care îi am. Aș fi vrut să am o gamă variată de opțiuni, dar nici să nu aștept prea mult. Știu, dacă aș fi mers la un vânzător bărbat cu toate aceste doleanțe, probabil și-ar fi pus mâinile în cap 🙂

Dar, cumva, astrele s-au aliniat și am poposit în Lumea Luderio. De la prima vedere, mi-a plăcut mult site-ul : jucăuș, dar suficient de bine lucrat ca să nu aibă detalii de prisos. Mi-a plăcut mult că și ei, “părinții” Luderio – există o fereastră de chat unde puteți adresa întrebări și cere lămuriri  – pun accent pe aceleași criterii ca și mine. Și ei aleg de fiecare dată, cu atenție și grijă, jucăriile pe care le propun în magazinul lor virtual.

Vorbind pe îndelete cu Irina (da, până și numele îl împart cu mămica Luderio 🙂 ), am descoperit un om cald, care simte tot ce simt și eu. Am primit sfaturi pertinente în alegerea jucăriilor, am fost îndrumată într-un mod profesionist pentru a alege cele câteva bucurii pentru copiii mei.

Mi s-a răspuns la întrebări, credeți-mă ca nu au fost chiar puține 🙂 Am primit rezolvări și soluții de fiecare dată. Să vă spun că există și puncte de fidelitate pentru achizițiile făcute la ei ? Sau că puteți achiziționa carduri cadou pe care să le dăruiți apoi?

Viața ca o joacă a devenit atât de colorată cu jucăriile care au ajuns la noi repede și de care, nu vă mint, m-am bucurat și eu, împreuna cu cei mici 🙂

Odată la câteva zile, sunt servită cu ceai, ca o prințesă ce sunt – am exersat deci manierele la masă, atenția le detalii, generozitatea, am făcut role-play și am “așezat”, sper eu, în cavalerii mei ideea că nu doar Femeia pune/strânge masa 😛

Pentru că suntem deja în primul an de școală, exersam de zor literele, în orice context și cât de des putem. Crocodilul alfabet este o modalitate distractivă în care ne-am împrietenit – chiar și cei mai mici – cu literele. Petru are deja litere preferate și cred sincer că la școală o să meargă mult mai repede etapa asta, tocmai pentru că, vrând-nevrând, a experimentat din postura de “urechi care aud” cum alții învață.

Despre cărți, ce să vă spun … știți că avem deja o pasiune aici și că nu mă pot decide niciodată ce să cumpăr. Vă recomand cu căldură colecția Peep inside night time de la Usborne și cu siguranță nu veți regreta – pentru că obișnuiesc să le rotesc uneori cărțile astea băieților, când dau cu ochii de ele, trebuie să reluăm lectura și de fiecare dată se minunează de ce se ascunde în spatele fiecărei mici ferestre/uși.

Îmi place că pot alege jocurile/jucăriile în funcție de vârsta copilului sau de ceea ce vreau să dezvolt prin folosirea acestor unelte.

Am lăsat la final vestea cea bună: pentru cititorii mei, există un cod de reducere activ. Ce înseamnă asta? Puteți beneficia de o reducere de 5% din valoarea coșului de cumpărături (nu se cumulează cu alte coduri de reducere!) dacă achiziționati jucării/cărți de la Luderio. Trebuie să menționați codul de reducere blogulirinei&luderio. Reducerea este valabilă până în luna iunie, inclusiv, așa că puteți vorbi cu Iepurașul de Paști să poposească pe la Luderio când alege darurile pentru cei mici 🙂

Când am spus că viața este ca o joacă aveam în gând să vă transmit că este bine, măcar din când în când, să (re)devenim copii! Să ne bucurăm de soare, de vremea frumoasă, de o plimbare cu bicicleta sau de o porție sănătoasă de joaca/râs cu un prieten drag. Viața are răbdare cu noi, să fim și noi ACOLO în clipele importante și să nu mai alergăm DOAR ca nebunii 🙂

7 luni

7 luni în care am testat cât de tare mi se potriveşte ceva ce mi-am dorit încă de acum 10-12 ani

7 luni în care am alergat să fac totul pentru a mulţumi şi dreapta şi stânga

7 luni în care am renunţat la sport (iniţial, din cauza unor mici probleme de sănătate)

7 luni în care am scris mai puţin (uneori, deloc)

7 luni în care am am citit pe apucate, tot ce mi-a picat în mână

7 luni în care viaţa a trecut repede, pe negândite, fără să simt

7 luni în care am descoperit oameni frumoşi, în care m-am bucurat pentru minunile lor şi am încercat să fiu acolo, la nevoie, în clipele mai grele

7 luni în care au trecut sesiuni(cu bine, pentru alţii – eu am fost doar susţinător)

7 luni

Mult sau puţin, au trecut. Acum, eu în urma lor, mă simt mai bogată. Mai obosită. Mai cu sens simt că e lupta mea de fiecare zi.

Am crescut mult. Am învăţat. Am greşit şi am corectat. Am lăsat de la mine şi mi-am dat seama că uneori, e mai înţelept să ai răbdare şi să modifici, pe parcurs, dacă e cazul.

Au fost luni în care (deloc întâmplător, evident!) am curăţat răni vechi de ani de zile. Am scris scrisori şi am plâns lacrimi mult adunate. Am primit idei noi şi mi-am descoperit puteri pe care nu mi le cunoşteam.

A fost greu? Nu ştiu! Nu simt decât acum, când deja lucrurile redevin cum erau, că s-a adunat oboseală. Că s-au adunat nespuse şi că m-am rupt în bucăţele şi m-am răspândit în diverse activităţi.

Aşa sunt eu – pun suflet acolo unde sunt. Chiar dacă stau 5 minute sau 7 luni. Chiar dacă merită sau nu prea. Nu pot să fac ceva (ORICE) doar pentru că trebuie sau pentru că e … la modă.

Nu regret. Deşi, câteodată, mă doare tare că …lucrurile nu ies aşa cum ar trebui.

Dar…ca un fum au trecut 7 luni. Au rămas câteva amintiri, câteva imagini foarte clare. Şi eu, care încă mai fac temele pe care ni le dă Oltea Tudose.

Am tot căutat tonul potrivit în care să scriu postarea asta. Am tot cerut vreme şi gând lin să pot aşterne pe hârtie.

Mulţumesc celor 7 luni care m-au crescut să ajung AZI, aici! Mulţumesc oamenilor care mi-au ghidat paşii! Celor care mi-au ridicat piedici şi celor care mi-au şters greşelile.

7 luni ca o călătorie 🙂

Şoapte Urbane sau cum arta prinde viaţă colorată

Să facem cunoştinţă, eu sunt Irina de la blogulirinei.ro. Cine eşti tu?
Mămica Șoapte Urbane: Sunt Ina Noileanu, un om cu suflet bun, aşa spun cei care mă cunosc. Sunt un om care iubeşte frumosul, cel văzut şi cel nevăzut, pentru că mereu încerc să privesc dincolo de aparenţe.
Eşti o mamă care lucrează de acasă? Cum a început această “aventură”?
Mămica Șoapte Urbane: Lucrez şi de acasă după amiaza, când timpul îmi aparţine. Aventura handmade a început când fiul meu avea 5 ani şi am rămas doar noi doi. A pornit dintr-o necesitate, iar acum, după 25 de ani, este mai mult decât un hobby, a devenit un bussiness cu acte în regulă.
Spune-mi, în câteva cuvinte, care este “superputerea ta” ? Hai să vorbim despre proiectul tău!
Mămica Șoapte Urbane: “Superputerea mea”, dacă mă întrebai acum 20 de ani, ţi-aş fi răspuns “fiul meu”. Au fost ani în care, oricât mi-ar fi fost de greu, privindu-l, mă reîncarcam.
Acum însă, răspunsul este altul. “Super puterea” este pasiunea pentru frumos, combinată cu miile de ore de muncă, de teste, de făcut şi desfăcut. Oare faptul că sunt perfecţionistă poate fi încadrat tot aici?
Proiectul Şoapte Urbane, în forma de acum, este dezvoltat de 4 ani. Doi ani de studiu dedicaţi în exclusivitate testelor de comportament ale muşchiului stabilizat. Un an în care am creat conceptul de mini aranjamentele prototip şi studiat impactul, evident cu ajutorul prietenilor. Absolut tot ce este integrat în concept, de la muşchi, plante, cutii, fotografii trebuie să fie de cea mai bună calitate.
Azi, Şoapte Urbane înseamnă o echipă. Există sedinţe foto planificate din timp. Majoritatea fotografiilor din pagină sunt lucrate de Corina Alexandrescu, pe partea de marketing am o colaborare cu Simona Alexandrescu şi în atelier lucrez cu Carina Cris.
De ce o astfel de alegere?
Mămica Șoapte Urbane: Sunt o mare iubitoare de flori şi parcă florile tăiate se duc prea repede. 🙂 Mi-am dorit să dezvolt un concept floral ecologic şi multă vreme am cochetat cu hârtia creponată. La un moment dat, Vlad, fiul meu, mi-a sugerat să dezvolt doar partea cu muşchi stabilizat şi plante cu structură lemnoasă. De aici şi alegerea.
Care sunt sursele de inspirație? Cum capătă formă un aranjament? Cât este arta și cât este tehnică?
Mămica Șoapte Urbane: O să sune a lipsă de modestie. Singura sursă de inspiraţie sunt chiar plantele cu care lucrez. Îmi pun pe masa de lucru câteva flori, elemente uscate, (la începuturi desenam) şi lucrez ca la un puzzle. Procesul poate dura şi două saptămâni, pentru că rezultatul trebuie să fie Wow! Dacă o întrebi pe prietena mea, Elena Andrei, artist plastic, o să spună că este artă 100%.
Este greu să “construiești” astfel de povești colorate? Ai un anumit ritual când creezi?
Mămica Șoapte Urbane: Când iubeşti ceea ce faci, totul devine o provocare, imaginaţia este turată la maxim. Ritual, da, întotdeauna cu fundal muzical, muzică clasică când concep noi modele. La final, când prototipul este gata, gata, dansez cu el. Partea cea mai haioasă este alegerea unui nume. La începuturi apelam la cei din jur, acum, de fiecare dată, îi invit pe vizitatorii paginii Şoapte Urbane.
Ce te motivează să mergi înainte? Să îţi doreşti dezvoltare?
Mămica Șoapte Urbane: Bucuria cu care sunt primite, feedback-ul constant pozitiv. Poveştile pe care le scriu o dată cu finalizarea lor. Lumea plantelor este fascinantă. Simt că pot să aduc multă culoare în jur doar jucându-mă cu multe texturi.
Spune-mi, Irina, cine fuge de dezvoltare? Pasul următor este Instagram şi un site de prezentare. Caut câteva recomandări.

Cum au reacționat cei dragi, cei din jur, atunci, la început și cum s-a schimbat atitudinea lor acum?
Mămica Șoapte Urbane: Reacția prietenilor a fost constant pozitivă, critică atunci când era cazul. Apropo de prieteni, am un ajutor de nădejde când vreau să testez rezistenta la transport. Fac coletul, trimit 500 de km, îmi face poze când deschide. Deseori, când pleacă în țări exotice, îmi trimit fotografii cu plante.
Nu m-aș vedea făcând altceva, dar dacă într-o zi, nu aș mai putea face exact ce fac acum, aș …
Mămica Șoapte Urbane: Hm, grea întrebare. Clar aș rămâne în lumea florilor, sunt fascinante, cel puțin pentru mine.
Și ca să încheiem cu zâmbetul pe buze, care este cea mai amuzantă întâmplare legată de pasiunea ta 🙂
Mămica Șoapte Urbane: Da, am auzit pe cineva spunând … Ea este doamna cu mușchi.
Mulțumim doamnei Ina – cea cu puteri magice 🙂 şi avem o surpriză pentru voi.
Un concurs călduţ 🙂 Șoapte Urbane pune la bătaie un aranjament floral ca acesta 
Ce trebuie să faceți? E foarte simplu:
1. Lăsați aici, pe blog, un comentariu, spunându-ne care este persoana pentru care vreți acest aranjament și de ce. Voi juriza împreună cu doamna Ina, deci nu vă sfiiți să fiți sinceri și originali.
2. În semn de mulțumire pentru generozitatea sponsorului, ar fi drăguț să aruncați un ochi pe pagina Șoapte Urbane – poate vă inspirați pentru alte daruri minunate, tot se apropie luna Martie, nu?
3. M-aș bucura să susțineți proiectele mamelor din comunitatea Work at Home Moms – sunt mame harnice, care pun mult suflet și pasiune în ceea ce făuresc. Periodic, vorbesc aici despre ele, deci, prin abonarea la blogul meu veți fi la curent cu ceea ce fac mânuțele lor harnice 🙂
Concursul se desfășoară în perioada 1 februarie – 16 februarie, urmând ca pe 19 februarie să anunțăm câștigătorul premiului.
Evident, m-aș bucura și eu de like-uri la postarea mea sau de distribuirea articolelor pe care le scriu. Asta înseamnă să ne pese de cei din jurul nostru, nu?