Portrete în creion – Interviu Angela Mandragiu
Cine sunt eu? Pff… Sunt fata care nici nu știe când a devenit femeie, apoi soție și mami de doi copii veseli și frumoși. Sunt femeia ce a visat mereu la o familie unită, fericită, plină de veselie și iubire, și sunt mandră că acest vis s-a împlinit. Sunt o visătoare și o optimistă și chiar dacă uneori am impresia că mă mai pierd și că sunt mică mică de tot, într-un final ajung 
să văd întotdeauna partea plină a paharului.
Blogul l-am descoperit prin intermediul comunității WAHM, l-am răsfoit și m-ai cucerit prin modul tău cald de a scrie.
2. Ce înseamnă WAHM pentru tine?
WAHM este o comunitate minunată, o asociație a mamelor care lucrează de acasă,pe care am descoperit-o întâmplător, dar odată ajunsă în ea am știut că nu trebuie să mai plec. Am fost fericită și suprinsă în același timp, să descopăr mame ca și mine, care mai de care mai talentată, toate dedicate atât vieții de familie cât și pasiunilor lor, încercând să le îmbine cât mai armonios. Nu e ușor să fii o mamă care lucrează de acasă, cu doi prichindei în preajmă. Uneori îmi găsesc creioanele prin sertarul cu linguri, alteori descopăr că bucățile mele din fetru au fost molfăite atât de tare încât şi-au pierdut orice formă, alteori găsesc papiotele de ață înșirate prin toată casa… 🙂
3. Concret, cu ce te ocupi?
Am două mari pasiuni: prima este desenul în creion, a doua lucrul cu fetrul.
Abilitatea de a desena mi-o folosesc în mare parte pentru a realiza portrete. Oamenii apreciază astfel de desene și apelează la mine când vor să ofere unei persoane dragi din viața lor un cadou special, unic, personalizat. Adică, ce poate fi mai personalizat decât un portret? 🙂
Fetrul îmi place pentru moliciunea lui, pentru culorile lui frumoase și pentru că este “ascultător”, luând aproape orice formă. Cred că chiar și cea mai năstrușnică idee poate fi realizată din fetru. Fac litere, decorațiuni, carusele pentru pătuț, semne de carte, lumânări de botez, și câte și mai câte.
4. Care sunt sursele şi resursele de inspiraţie şi/sau …. transpiraţie?
De surse de inspirație am rareori nevoie, căci portretele le fac după fotografii și incerc să le fac cât mai fidele. Când desenez nu prea îmi este pusă creativitatea la treabă. Chiar și atunci când lucrez cu fetrul, de regulă clientul cam știe ce vrea, iar eu doar dau formă ideii sale. Unii îmi trimit fotografii cu ceea ce vor și sunt neînduplecați când încerc să îi conving că e mai frumos să fie diferit. Dar am și clienți care au doar o idee vagă și îmi dau mână liberă în ceea ce privește detaliile. Atunci pot să îmi fac de cap, să mă joc cu formele și culorile după mintea mea.
5. Care sunt cele mai mari bucurii? Dar cele mai incomode neajunsuri?
Bucuria o simt între etape: prima este atunci când termin un portret sau un obiect din fetru, după caz, și sunt mulțumită de rezultat. A doua bucurie o simt atunci când trimit clientului fotografie cu rezultatul și acesta se declară fericit. Iar a treia este atunci când clientul primește produsul, este mega-încântat și îmi trimite mesaj de mulțumire. Dacă îmi mai trimite și o fotografie-două cu portretul pus pe perete sunt în culmea fericirii. 🙂
Neajunsuri nu prea întâmpin. Am investit la început foarte mult în materiale, ambalaje și nu numai, iar acum doar culeg roadele. Mă mai supăr pe mine când nu reușesc să mă încadrez în anumite termene sau când sunt nevoită să refuz comenzi din cauza lipsei de timp.
6. De ce portrete în creion şi de ce fedru?
Mă simt legată de portrete pentru că ele reprezintă ființe umane, zâmbete imortalizate, în spatele cărora sunt momente de neuitat: o cerere în căsătorie, un prim sărut, un concurs câștigat, primul dințișor al unui copil sau primul dinte de lapte căzut, momente petrecute în familie etc. Faptul că sunt realizate în creion mi se pare că le dă o notă de mister și nostalgie. 
De ce fetru? Pentru că este pufos, colorat, frumos, și pentru că se pretează la decupare, coasere și lipire fără să fie prea “nărăvaș”. Pentru că pot să dau drumul imaginației și creativității, ceea ce mă duce înapoi în copilărie, și atunci sunt iar o fetiță cu pistrui la ora de lucru manual. Pentru că mă relaxează maxim să îl simt în palme și să lucrez cu el.
7. Cel mai mare vis…
Cred că aspirațiile se schimbă pe măsură ce evoluăm. Momentan cel mai mare vis este să ajung să am un venit constant și mulțumitor din pasiunile mele, și odată cu asta să devin o WAHM 100%. Acel moment îl simt destul de aproape, și atunci cred că voi dobândi noi visuri. O firmă, un atelier poate…:)
8. Ai un om special care merită un mare şi public MULŢUMESC? Hai să îi facem o bucurie 🙂 Laudă-l aici!
Soțul meu, categoric.E susținătorul meu cel mai mare, consilier, critic, finanțator la început. A avut încredere în mine din prima clipă, nu mi-a pus la îndoială ideile și metodele de promovare, nu m-a întrebat niciodată de ce am dat banii pe nu știu ce cutii, fetru, panglici etc. Tot el mi-a cumpărat și prima trusă de desen, acum trei ani. Înainte de asta nu îmi puteam imagina că există atâtea feluri de creioane, mine, gume de șters… Îi sunt recunoscătoare pentru tot. Nu puteam avea un soț mai bun. 🙂
9. Unde te vezi peste 5 ani?
Vai, 5 ani?? 😛 Dar eu nu știu unde voi fi nici peste un an! Cum am mai spus, aspirațiile se schimbă în funcție de realizări. De exemplu, acum 5 ani nu aș fi crezut că voi deveni ceea ce sunt acum.
10. Sfaturi pentru cei care citesc acest interviu şi îşi pun întrebări…
Sfătuiesc pe toată lumea să își urmeze visul. Știu, sună ca un clișeu, dar chiar așa este. Trebuie să ai un scop precis și să îți faci planul de atac pentru a-l atinge. Cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii este să se teamă. Teamă de necunoscut, teamă de eșec, temă de ce va zice lumea. Curaj și înainte! Sunt lucruri mult mai bune în fața noastră decât cele pe care le lăsăm în urmă.
Fotografiile mi-au fost puse la dispoziţie de către Angela, căreia îî mulţumesc pentru prezenţa aici şi pe care o îmbrăţişez cu mare, mare drag 🙂
