Aproape.Prea aproape?
Dor.Iar mi-e dor de tine.Am avut o zi, o saptamana ciudata.Am muncit mult, am alergat mult.Imi place sa cred ca am adus o bucatica de fericire pentru unii oameni.M-am descoperit in unele clipe, grabita, fara tihna si fara pic de energie ramasa la sfarsitul zilei. Dar sunt impacata cu mine, cu ceea ce fac.Eforturile mele sunt rasplatite daca cineva, oriunde, imi zambeste cand ma saluta.Imi multumeste, imi strange mana.Conteaza.Pentru mine, conteaza.
Dar nu asta vroiam sa-ti spun.Vroiam sa stii ca imi lipsesti.Ca nu gasesc mereu timpul sa iti spun asta, dar este exact ceea ce simt.Au fost zile cand am dorit in fiecare secunda s-aud „larma de voci” din INBOX-ul meu si sa stiu ca esti acolo.Si in toata agitatia, in tot tumultul muncii mele, fiecare gand se odihnea pe umarul dorului de tine.Ar fi multe de spus, ar fi multe de „explicat”….insa, STIU.Tu nu ai nevoie de explicatii.IUBIREA nu are nevoie de explicatii.Ai dreptate, dragul meu.
Iti spuneam ca imi doresc ALTFEL de dimineti.Dimineti cu tine.Sau macar, nopti tarzii cu tine.Imi doresc sa ratacim impreuna, printr-un oras neutru (deja orasul tau nu-mi mai e dusman, iar orasul meu te-a adoptat deja).Sa descoperim case vechi, darapanate, dar purtand parfumul vietii, parfumul unor povesti ce nu mor.As vrea sa ma gaseasca primavara de mana cu tine, in gandul tau, in inima ta.As vrea sa ma inveti, intr-o zi, sa „inteleg tehnica” si sa mi-o fac prietena. As vrea sa mancam capsuni si clatite cu ciocolata. As vrea sa vedem un apus de soare si as vrea sa ma privesti in rasarit si sa-ti par UNICA,sa-ti fiu EA. As vrea sa vezi Atena, prin ochiii mei. As vrea sa stii fericita si sa imi zambesti sugubat.
Tu, mi-ai spus ca vine februarie inainte.Ei si?Las’ sa vie.Sa vina orice, cata vreme am dorul, cata vreme am cuvintele care te pot alinta pe tine, fie si tainic, fie si sporadic…Cata vreme ESTI si SUNT, mi-e bine.Mi-e dor, dar mi-esti asa cum trebuie.Asa aproape.Asa adorat, asa cuminte, asa tainic, asa „de neuitat” incat…Nu-i tarziu.Niciodata nu-i tarziu, pentru noi.
Ar trebui sa ma intorc la invatat.Ar trebui sa ma iert pentru ca „neprezenta mea a cauzat grave erori de sistem” si sa iti dau in dar – slaba compensatie, stiu…dar, fii bun, rogu-te, si ingaduie-mi copilarii inca – gandul meu aproape, asa de aproape ca ma intreb daca nu-ti face rau.Daca nu te scurtcircuiteaza din efortul intelectual in care te angrenezi mereu.Pentru ca, vezi tu, nu-i lucru usor sa iubesti asa, „pana la capat”!
Dar, ce-ti spun eu tie?Tu stii.Tu…..ma crezi cand spun ca ma macina dorul, ma toarce-n fuioare mici de vorbe boante care nu stiu(afurisitele!!!) sa-ti spuna, sa-ti cante, sa-ti mangaie, sa-ti aline.Si mi-s urate departarile in care esti, dar mi-s dragi cararile pe care te poti intoarce, candva, la mine. Si mi-e gandul greu, mi-e sufletul beteag de dragoste.Dar ma ridic si fac un pas.Inca unul si inca unul.Si drumul ma duce acolo unde trebuie sa fiu. Si ma invart intr-o lume pe care ti-o pictez, uneori, pasionata si vesela si rosind de emotii ca-ti spun „doar nimicuri”.
Cand genele se lasa peste lumina ochilor tai, sa stii ca vei gasi sarutul pe care ti-l trimit pe aripi de gand.Sa stii ca ma asez, cuminte, pe perna ta, sa-ti veghez visarile si sa-ti astept trezirea molateca si alintata.Sa stii ca-ti cuprind fruntea in causul sarutului. Sa stii ca-ti port o mare de dor.Si-o mare de drag.Sa stii tu…ca-s aproape.Si ca ma tem, de-aia nu ma simti.”Oi fi prea aproape?” ma intreb.
Sa stii ca-s in toate privirile care-ti zambesc si nu le intelegi menirea.Sa stii ca-s in razele de soare pe care le primesti dimineata, inca somnoros. Sa stii ca-s tot eu si-n victoriile mici si mari pe care le implinesti in fiecare zi. Sa stii ca sunt in jurul tau, in visul tau, in gandul tau. Sa stii ca sunt stralucirea unei stele pe care n-o vezi, dar o banuiesti luminoasa, toata un zambet….sa stii ca sunt eu….
