Poate nu e prea tarziu pentru NOI

O poezie descoperita azi. Un dar care a bucurat si a mangaiat.Vreau sa pot pastra clipa aceeea…..

STELE SI CEARA – Valentin Zaraf

Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ti esecu-ntr-un raft asta-noapte,
Inchide-l afara si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.

Tu vino aproape sa-mi tii de urat,
Sa nu-ntrebi de ce stam, pana cand si nici cat;
Sa tinem tot frigul inchis, zavorat,
Sa ne fie doar bine, doar bine si-atat.

Dezlegati de-ale lumii orori, nebunii
Sa pierdem cu voia si nervi si furii,
Sa luam doar castigul de lungi reverii:
Doi oameni. Doi singuri si-n rest doar copii.

Sa facem din noi un jalnic poem,
Sa facem sa cante si podul de lemn,
Sa cante si raul si marea-n tandem
De stele si ceara; Nici zvon de blestem.

Iubito de taina, iubito de soapte,
Pastreaza-ma-n ochi si in vis asta noapte;
Pastreaza-ma-n plans si vino aproape,
Departe de iarna ce gheturi ne-mparte.

Aproape sa radem si doar intr-o doara
Sa spunem c-avem ceva sa ne doara,
S-aducem sfidarea iernii de afara:
Un glas de copil, un foc si-o vioara!

PS: Multumesc Cristina Socaciu ( blogul lui Alice Nastase)!!!