Category

Tu ai legături de suflet cu lucrurile?

Acum, pe bune, după ce am tot scris despre lucruri serioase… Voi aveți legături de suflet cu lucrurile? Vă ajută sau vă inhibă un anumit obiect? Vă face să vă simțiți mai bine o anume cană din care vă beți cafeaua sau ceaiul? Vă enervează să scrieți ceva cu un pix urât/murdar?

Vă supără când oglinda din hol e murdară?

Vă face să zâmbiți când simțiți căldura reconfortantă a unei pături moi, primite de la cineva drag, odată, de mult? Aveți legături de suflet cu o pereche de mănuși, cu o eșarfă sau o pereche de cercei colorați?

M-am tot gândit la subiectul ăsta. Nu aș spune că sunt sclava obiectelor din jur, dar trebuie să recunosc, sincer, că am obiecte preferate. Mă leg de anumite obiecte mai mult decât de altele. Prefer să scriu la laptop postările și nu la tabletă. Îmi place agenda verde, deși e mai veche și mai decolorată decât cea nouă, aurie. Îmi place lingurița cu ursuleț la capăt și mai puțin cea clasică.

Același lucru și cu anumite mâncăruri, mirosuri sau gusturi. Legături de suflet simt că mă leagă de ele.

Îmi place să beau cacao cu lapte sau ciocolată calda, alături de o felie de pâine cu unt. Îmi place să îmi mănânc oul moale, asemeni zilelor când eram copil și bunica sau mama îmi pregăteau această gustare. Nu e vorba despre vreo rețetă sofisticată, cât de sentimentul de siguranță, de cald, de ACASĂ, de apartenența pe care astfel de obiceiuri sau lucruri mi-l dau.

Și voi pățiți la fel? Facem o listă cu lucruri/obiceiuri care ne fac bine? Care hrănesc sufletul, cum ar spune cineva… O strigare a lucrurilor, mirosurilor, gusturilor de care ne leagă legături de suflet?

O fi de la vreme, o fi de la starea continuă de alergătură, de la frustrările tuturor care parcă se revarsă atât de tumultuos și fără avertizare, o fi de la toamna asta (sau de la o astenie care stă la colț, la pândă) sau se mai confruntă și alții cu astfel de necesități? De a simți, de a păstra și a gusta pe deplin orice legături de suflet care hrănesc inima…

Nu mă plâng și nici nu cred că ar trebui stopate aceste legături de suflet cu lucrurile și obiceiurile pe care le-am primit, încă din copilărie cu o anumită conotație/încărcătura afectivă. De altfel, sunt sigură ca un psiholog mi-ar putea oferi câteva răspunsuri în acest sens.

Mi-ar plăcea însă să văd cum vedeți voi, prietenii blogului, aceste legături de suflet. Ne leagă de lucruri și oameni? Le întreținem? Le creștem? Le cosmetizăm? Le tăiem craca de sub picioare?

Facebook Comments
Facebooktwitterredditlinkedin

8 thoughts on “Tu ai legături de suflet cu lucrurile?”

  1. Chiar in dimineata asta am mâncat la bunici oul moale cu pâine, in ceasca si pâine cu unt si dulceață de cirese amare si lapte cu miere.Si îmi mai e dor de pieptul de pui la ceaun pe care mi-l făcea bunica de pe tata,care din păcate nu mai e printre noi.

    1. Sa iti fie de bine! Sa te bucuri mult de bunici, cat mai sunt. Sunt sigura ca si ei, la randul lor, se bucura de prezenta si reusitele tale. Cat despre cei care ne-au parasit deja…cu siguranta, ii pastram in suflet si cred cu tarie, uneori, un miros sau o pala de vant ne sunt trimise ca semn de drag si dor, inapoi, de acolo, de unde sunt ei!

  2. Da ,am o multime de lucruri care ma leaga de ceva sau cineva …un parfum de perioada de studentie ,o melodie de o iubire ,turtele, de scumpa mea bunica ,

  3. Am lucruri de care mă simt legat. Sunt lucruri pe care nu le folosesc atât cât ar merita și, totuși, le-am păstrat. Ca să fiu sincer, mă gândesc la unul singur acum, unul important. În ultimul timp am încercat să facem cunoștință din nou, el, lucru, neschimbat, iar eu un pic mai bătrân. Să vedem ce-o ieși.

    Una peste alta, un sfat bun ar suna precum “ce nu folosești un an, dă mai departe”. Uneori e bine să realizezi că lucrurile sunt doar… elemente manipulate într-o anumită formă. O bicicletă e doar un fier. O chitară e doar un lemn, iar calculatorul e doar plastic și nisip. Nu te atașa de lucruri. Dincolo de ușă e o natură care te așteaptă.

  4. Buna.eu cred ca nimik nu poate sterge trairile primei iubiri si nu ma refer la copilarii ci la prima dragoste adevarata din viata omului.eu nu pot sa uit prima intalnire cu acea persoana,sarutul,strada noastra,melodia.lam cunoscut in satul meu natal de unde sunt plecata mai bn de doi ani iar noi neam despartit de un an.am multe lucruri de la el si nu cred ca vreodata m voi desparte de ele.ursuletul cu care dorm perna in forma de inima ceasul bluza…si nu numai material.din pacate nu mai putem rezolva nimik dar sunt lucruri la care tin mult si nu leas da pe nimic.

    1. E foarte adevarat ca prima dragoste lasa urme adanci atat in inima, cat si in amintire. Totusi, dincolo de primii fiori, peste ani, iubirea care are sanse sa dainuie va lasa mult mai mult. Curaj, lucrurile vor fi mai simple cu fiecare zi care trece!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.