Primul premiu al Giveaway-ului de februarie…

Mulţumim frumos tuturor celor care s-au înscris la mica noastră competiţie!Mr. Random a ales…

1. Raluca – 2 februarie 2015 la 10:39 am
2. Adina Holban – 2 februarie 2015 la 11:21 am
3. Marasescu Gabriela – 2 februarie 2015 la 11:55 am
4. oanarobu2 – 2 februarie 2015 la 1:56 pm
5. douafetecucuiete – 2 februarie 2015 la 2:04 pm
6. Raluca Ioana – 2 februarie 2015 la 5:24 pm
7. Teodora – 3 februarie 2015 la 9:25 am
8. Ramona Raruta – 3 februarie 2015 la 9:37 am
9. Adina Bogdan – 3 februarie 2015 la 2:19 pm
10. Roxana Hangan – 3 februarie 2015 la 8:11 pm
11. Gianina – 4 februarie 2015 la 10:16 pm
12. otiliatudor – 5 februarie 2015 la 6:20 am
13. Cornelia Buică – 7 februarie 2015 la 10:01 am
14. Dumitru Olimpia – 9 februarie 2015 la 11:46 am
15. Delia – 9 februarie 2015 la 4:04 pm
16. Mariana Dinu – 9 februarie 2015 la 4:38 pm
17. Rosianu Manda – 9 februarie 2015 la 7:30 pm
18. Maria Lar – 10 februarie 2015 la 1:38 pm
19. Cornelia Gherghel – 10 februarie 2015 la 2:08 pm
20. Buica Catalin – 11 februarie 2015 la 6:18 pm

castigator nr. 8 – Ramona Raruta – te rog sa imi trimiti datele tale de contact pentru ca premiul sa ajunga cat mai repede la printesa ta 🙂

Urmatoarea tragere la sorti va avea loc pe data de 1 martie!

Facebook Comments

Un pui de 3 ani

Mă gândesc acum, cu infinită emoţie, la naşterea ta, fiul meu… Au trecut deja 3 ani.


Eşti un copil frumos la suflet, vesel şi spontan, sensibil şi activ. Iubeşti cu toată fiinţa ta şi chiar dacă uneori pare să mă obosească (încă) dependenţa ta de mine, aş vrea să rămâi mereu ca acum. Să îţi pot citi în privire sclipirile de încântare, să am întotdeauna puterea de a alunga răul şi durerea şi nedreptatea din calea ta. Ştiu că nu voi fi în stare … Ştiu că va veni o zi când nu voi mai fi centrul universului tău 🙂 Da, un ochi îmi râde şi altul îmi plânge, asemeni împăratului din poveşti. Poveşti pe care le asculţi atent, pe care le repeţi şi le interpretezi într-o manieră atât de … proprie, maşinuţelor şi cuburilor lego. Da, mă bucur la gândul că într-o zi, vei părăsi cuibul, întinzând aripi de iubire şi de libertate spre lumea cea mare. Dar azi, dragul meu drag, eşti încă puiul meu! Mă bucur încă de pupicii tăi, de mânuţe mici şi calde care numără alunițe de mami până când ochii devin grei şi visele te cheamă pe tărâmul lor.

Astăzi, te privesc şi realizez cât ai crescut. Cât de mare te-ai făcut, cât de frumos ești și cum m-ai învățat, cu fiecare zi, să iubesc necondiționat, să iert fără măsură, să cred fără rezervă. Cum m-ai transformat din DOAR Irina în mami și Irina? .Da, ai crescut, copilul meu dar ești și vei rămâne mereu parte din mine, bucățică de suflet și fărâmă de vis.

E atât de multă pace în somnul tău, atât de multă veselie și candoare în jocul tău, atât de multă hotărâre în vorbele tale,încât, uneori,mă întreb cum pot încăpea toate dintr-un trup atât de mic…

Îți mulțumesc, suflet frumos! Te iubim și ne bucurăm de tot ceea ce ești! La mulți ani, Matei!

Câteva poze cu darul primit de la noi, părinții tăi…


PS: Random va alege primii câștigători ai giveaway-ului de februarie!!! Revin cu tragerea la sorţi mai pe seară, când emoţiile acestei zile îmi vor da puţină pace!

Facebook Comments

10 ani cu Acelaşi

Da, va fi o postare cu şi despre dragoste. Fără legătură neapărat cu inimioare roşii, petale de trandafir şi Sfântul Valentin!Sâc!:P
Spuneam că februarie e plin de aniversări pentru noi, iată ca prima dintre ele a venit!

Au trecut (deja?) 10 ani de când te-am cunoscut. De când ai devenit parte a vieţii mele… Privesc în urmă şi îmi apar în gând atât de multe clipe! Frumoase, pline de umor, dar şi triste, care ne-au marcat pe amândoi. Toate le sărbătoresc azi, pentru că făra ele nu aş putea să spun: da, suntem împreuna de 10 ani!!! Da, iubirea s-a transformat poate, dar e încă acolo. Dacă ţi-ar fi spus cineva, atunci, ai fi crezut? :))

Ai devenit mai mult decât erai, eu m-am schimbat poate, dar îmi place să cred că nu a trecut degeaba timpul peste noi. Îmi place să cred că ne-am împlinit, fiecare dintre noi şi că împreună, suntem familia unde regăsim mereu liniştea, pacea, echilibrul. Că am îmbătrânit frumos (mai mult tu!) şi ne-am maturizat deştept (mai mult eu)!

Sunt pe lume multe cuvinte pe care mi-aş dori (uneori) să mi le spui, dar mai presus de ele, e liniştea cu care mă faci să mă adun când speranţele mele sunt ţăndări, e umorul care mă scoate (din sărite!) din furtunile de-o clipă, e încrederea că împreună vom trece ŞI pe asta, şi peste ORICE ar mai veni.

La multi ani, deci, nouă, iubitul meu!

Facebook Comments

Goana după mâncare şi risipa se învaţă de mic!

Încep această postare mulţumindu-i Adinei . Pentru ce? Pentru că mi-a dat un motiv în plus să scriu această postare, care exista de multă vreme pe lista scurtă cu „trebuie să scriu despre …”, dar tot nu îi venea rândul. Iată că provocarea lui Jamie Oliver, ajunsă la noi prin intermediul unui concurs organizat de Curtea Veche este şi trebuie să o luăm ca atare, o porţie de realism pentru noi, toţi.

Da, cumpărăm, consumăm şi irosim mâncare. De multe ori fără să ne gândim, fără să ne aducem aminte şi fără să ţinem cont de faptul că undeva, într-un colţ de lume, oameni ca noi, copii ca ai noştri, familii ca ale noastre NU AU CE MÂNCA. Efectiv, se luptă în fiecare secundă pentru supravieţuire. Da, unii mor. De foame. Din lipsa hranei. La fel e şi cu lipsa apei potabile, dacă tot vorbim despre resurse.

Trist! Şi Înfricoşător! Şi devine de-a dreptul obscen când eu arunc o bucată de banană pentru că e prea coapta şi parcă mi-e greu să o mănânc aşa, cu altă culoare decât ştiu eu că trebuie să fie banana. Pentru că, în reclamele profesioniste, bananele sunt mereu de dimensiunea potrivită, de un galben frumos, strălucitor.Perfecte, cum nu există în viaţa reală!

Blogul meu nu este un blog de reţete, de fapt, departe de mine gândul de a susţine că sunt vreun guru al bucătăriei! Dar îmi place să gătesc pentru familia mea, în special reţete simple, fără fandoseli şi fiţe. Face parte din iubirea mea pentru ei, aşa că aleg, de obicei, ingrediente proaspete şi prefer să pregătesc totul înainte de a consuma respectiva mâncare.

Dar îmi place de Jamie Oliver. Pentru că e băiat deştept, pentru că mi se pare sexy ca un bărbat să gătească şi pentru că e familist. Mai mult, îmi place de nu mai pot să văd cum oferă soluţii simple la treburi complicate, cum ar fi curăţatul peştelui, utilatul bucătăriei sau gătitul pentru o petrecere.
Nu am citit încă nici o carte de-a lui, dar mi-ar plăcea să o citesc pe ultima, care adună reţete, trucuri şi idei sub umbrela #SaveWithJamie.
Am fost foarte încântată când am aflat despre proiectul lui de a reintroduce mâncarea sănătoasă în şcolile americane. Pentru asta, Jamie este un erou! Un deschizător de drumuri şi un temerar care va salva, sper eu, speră şi el, cu siguranţă, măcar o parte dintre miile/milioanele de elevi americani aflaţi în prag de obezitate. Yey to you, Jamie Oliver!

Cu siguranţă, ar trebui să vină şi la noi, în minunata Românie! Care e plină de oameni dragi, primitori şi deştepţi, dar care mănâncă prost. Şi prea mult. Şi prea gras. Şi prea din sărăcie. Sau, şi mai rău, prea din fudulie că, vorba aceea, noi suntem suficient de bogaţi ca să mâncăm 2 kile de pastramă la micul dejun, nu ca sărăntocii de peste drum care au doar fructe sau lapte sau mămăligă.

Să fii erou într-o societate în care toată lumea consumă haotic, fără limită, fără discernământ, fără măsură şi fără sens, e aproape o blasfemie! Cum să fii tu, unul singur, #EroulSaptamanii şi să te ridici împotriva celor mulţi care fac nopţi albe în faţa uşilor închise ale unor magazine care se deschid cu mare tam tam!Sau cum să ai capul pe umeri şi să nu aglomerezi secţiile de UPU la fiecare Paşti sau Crăciun? Cum să nu cumperi mereu, cu ochiii strălucind de dorinţă, mai mult, mai mult, mai mult?

Eu cred că eroi putem fi cu toţii, fiecare dintre noi şi toţi împreună! Să fii eror, într-o astfel de lume, este atât de simplu. Cum? Pur şi simplu, gândeşte dincolo de farfuria ta! Dăruieşte ceea ce ţie îţi prisoseşte, cumpără inteligent şi produ eficient! Cum? Punând bazele unor comunităţi sustenabile care să îşi poarte de grijă, care să crească pui de om şi să îi înveţe, la rândul lor, că este mult mai important CE FACI, CE LAŞI ÎN URMA TA şi mai puţin important CÂT CÂŞTIGI, CÂT CONSUMI, CÂT CHELTUIEŞTI…

Privindu-l pe Jamie, dar şi întorcând privirea spre trecutul nostru (bunii şi străbunii noştri) am (re)învăţat că simplitatea e cheia! Am găsit reţete interesante şi abordări noi, reinventări cum ar spune modernitatea… Am prins curaj şi încredere că pot să îmi cresc şi educ băieţii cu respect pentru cel care trudeşte pământul, cu dragoste pentru muncă, cu atenţie pentru natură. Pentru că, orice s-ar spune, educaţia se face încă din familie şi încă de la vârste fragede.

Iar dacă îmi încurajez copiii să înveţe să economisească, să consume eficient ăi să cumpere inteligent, o fac pentru sănătatea şi bugetul lor. De acum şi din viitor.Pentru că îmi doresc să ştie că, deşi eu le ofer tot ce pot şi cred că le este folositor, există copii pe lume care nu au avut, nu au şi nu vor avea niciodată tot ce noi luăm uşor, ca şi cum ni se cuvine.

Cele 3 idei aplicate de către mine şi familia mea pentru a economisi atunci când vine vorba de gătit sunt:
= întotdeauna pleacă la cumpărături având stomacul plin : Foamea dăunează grav (şi ireversibil sau prea târziu reversibil) bugetului!!! Dacă pleci la „luptă” flămând, rişti să te întorci acasă cu multe produse de care nu ai nevoie, pe care nu ştii cum să le combini şi/sau achiziţionate la un preţ exagerat!
= Încurajează producţia autohtonă, locală sau naţională!!! Prefer să cumpăr fructe şi legume proaspete, lactate, ouă, miere de albine, plante aromatice, etc. de la bătrânica din colţul pieţei, pe un preţ de nimic decât să îmbogăţesc marile lanţuri de supermarchet-uri!
= Nu cumpăr ceea ce nu cunosc sau nu îmi inspiră încredere!!! Prefer traseul invers, dacă aflu o reţetă/idee interesantă care conţine un aliment nou şi aş dori să o încerc, plec în căutarea aceluia. Altfel, ajung să cumpăr diverse care „sunt la ofertă”, dar nu le folosesc şi ajung, în cele din urmă, la coşul de gunoi!

Pe lângă aceastea, ar mai fi multe de spus, dar aspectul cel mai important este EDUCAŢIA. Care se face prin exemplul propriu (adulţi către copii, dar merge de minune şi invers, cel puţin la ultimele cîteva gerneraţii de copii), prin INFORMARE (cărţi, site-uri, seminarii, articole, etc.) şi prin IMPLICARE (responsabilitatea propriilor decizii, încurajarea celorlalţi să îţi urmeze exemplul, curajul de a te opri dacă mergi pe un drum greşit, etc.).

Provoc să îmi fie alături în această minunată călătorie pe aceste trei minunate doamne: Flori, Raluca si Oana.

De ce să-mi daţi mie premiul?

Pentru că îmi place să scriu despre lucruri pozitive, pentru că iubesc poveştile cu eroi mari şi puternici (fie, şi frumosi!:)) şi pentru că vreau (ŞI POT) să duc informaţia şi implicarea mea mai departe, în grupurile de mămici unde mă învârt, în parcurile unde îmi plimb copiii, în magazinele unde ne facem cumpărăturile, la alte şi alte familii. Şi, în plus, mi-ar fi tare drag să primesc o astfel de veste frumoasă, specială, pe 19 februarie, când e ziua mea!

Facebook Comments

Copiii fericiţi (şi deştepţi) au părinţi CARE CITESC

Cu ceva emoţii, dar cu infinită bucurie, am acceptat invitaţia dragei noastre Florentina Drăgoi (doamna educatoare, pentru Matei :P) de a participa la evenimentul intitulat, simplu, dar sugestiv – Șezătoarea ”Copiii la joacă, mămicile la lectură și ceai ”.
Puţin după ora 17.30, într-o zi de luni, un grup de mămici (cam 12-15, spre bucuria mea), s-au întâlnit într-o locaţie child and mother friendly. Da, vorbesc despre locul unde funcţionează acum Smart Kids (fosta locaţie a Smart Play Educational Club – pentru cei din Piatra Neamţ, cum vii de la sensul giratoriu de la spital, spre clădirea Finanţelor, la primul semafor, faci uşor stânga şi la parterul blocului găsiţi locaţia!)
Un spaţiu cald, colorat şi vesel, ce emană bucurie şi îndeamnă la joc!
Florentina, sau Flori cum îi spun prietenii, ne întâmpină cu zâmbetul larg, oferit tuturor ce au nevoie de o vorbă bună, de o încurajare, de empatie şi de spirit ludic. Despre ea şi despre minunile pe care vrea să le împlinească în acest spaţiu, într-un interviu, cât de curând 🙂

Deşi o parte dintre mămici s-au întâlnit acum pentru prima dată, pentru unele era chiar prima experienţă a unei astfel de şezători de lectură. Am fost încântată să descopăr mămici care, deşi tracasate de alergătura zilnică a vieţii, vor să citească. Le place să vorbească despre ceea ce le mişcă sufletele, sunt gata să împartă trăiri, impresii şi, de ce nu, bucăţi de vise, cu alte fiinţe asemeni lor. Pentru că, s-a stabilit de comun acord, deşi suntem toate mame, vom încerca de-acum încolo ca măcar, 2 ore de săptămână, lunea de la 17.30 la 20.00, să redevenim femei, înainte de orice. După cum s-a văzut luni,2 februarie 2015, discuţia aluneca, aproape insesizabil, spre copii, parenting şi altele asemenea. Dar avem şanse să ne redresăm la următoarea întâlnire!
Cred că sunt în asentimentul tuturor când spun că o astfel de „gură de aer” este binevenită, iar dacă reţeaua de împrumut carte pe care plănuim să o punem la punct va funcţiona, nu pot decât să sper că fiecare dintre noi va aştepta ziua de luni zâmbind. Oare ce comori literare vom mai descoperi? Oare cine îmi va împărtăşi pasiunea pentru romance, pentru horror sau pentru poezie?
În colţul mămicilor care citesc, vă aşteptăm şi pe voi, să vă începeţi săptămânile de muncă sau doar de îngrijit/crescut familii!
O cană de ceai fierbinte, o ciocolată caldă sau un fresh, o companie plăcută, discuţii relaxate şi „dezbateri” gingaşe, vor completa decorul. Iar cei mici se vor distra, cu siguranţă, la piscina cu bile, ţopăind în trambulină sau jucând diferite jocuri, sub ochiii vigilenţi, dar prietenoşi ai personalului de serviciu 🙂
Pentru exemplificare, iată câteva dovezi:
1385843_772467242846149_1069126405523926015_n

1969369_772467092846164_5965900840284601907_n

10685555_772467089512831_7112119836996758374_n

10978571_772467086179498_9145874297920896900_n

Aduceţi o carte care vă place, care vă trezeşte amintiri plăcute, care v-a furat un zâmbet într-o perioadă grea sau care v-a însoţit într-o călătorie spre împlinirea unui vis… Indiferent care este motivul pentru care alegeţi să vă alăturaţi nouă, sigur veţi găsi un „pui” de comunitate care crede în valorile adevărate, care vrea altceva decât ce vedem în fiecare zi, în jur. Pentru tine şi pentru binele familiei al cărui suflet eşti, femeie, permite-ţi să descoperi oameni care te motivează, care te ascultă şi te inspiră. Tu poţi fi o astfel de persoană pentru altcineva!

Îi mulţumesc Florentinei pentru acest spaţiu şi pentru curajul începutului! E bine să ştii că există, undeva aproape, o oază de calm şi trăire, unde poţi evada din cotidianul atât de stresant!

Ne vedem luni, la şezătoare!

PS: Pentru confirmarea prezenţei, pentru organizarea evenimentelor în această locaţie şi pentru a deveni parte din ideile şi planurile care prind formă acum, la un nou început, contactaţi-o pe Flori, telefonic, pe pagina de FB a locului de joaca sau chiar pe blogul ei, aici.

Pe lângă voie bună, un spaţiu plin de lumină şi muuuuuuuuulte jucării frumoase, veţi găsi cărţi şi materiale Usborne din oferta curentă, dar şi titluri noi!

Facebook Comments

Februarie cu giveaway

Pentru că luna februarie este una plină de evenimente fericite, la noi în familie…

Pentru că tuturor ne plac foarte tare cadourile…

Pentru că eu aştept primăvara şi sunt sigură că zâmbetele şi gândurile frumoase o pot aduce mai repede…

GIVEAWAY de februarie!!!

Condiţii de participare care trebuie întrunite CUMULATIV:

1. Daţi like&share (public) acestui articol.

2. Daţi like paginii de FB a blogului, aici – https://www.facebook.com/blogulirinei

3. Like paginii de FB – https://www.facebook.com/IrinaMitrofan.IndependentUsborneOrganiser (pentru că ne oferă 2 premii frumoase)

4. Lăsaţi la acest articol un comentariu cu numele copilului/copiilor pe care doriţi să îi fericiţi, vârsta acestuia/acestora, precum şi motivul pentru care premiul ar trebui să ajungă la voi. Sunt convinsă că veţi fi, cu toţii, tare inventivi!

CE poţi câştiga?

Oricare dintre aceste două minunate cărţi:

9781409581017-fr4-jack-and-the-beanstalk 9781409580997-aesops-stories-for-little-children

Pentru detaliile cărţilor, accesaţi albumul Activitati si abtibilduri (2-6 ani). Desigur, celelalte albume vă stau, oricând, la dispoziţie, iar eu vă răspund, cu mare drag, oricărei întrebări!

Atenţie!!!

Vor exista 2 trageri la sorţi, pe 16 februarie şi pe 1 martie, folosind random.org. Pentru fiecare tragere la sorţi vor fi luate în considerare toate persoanele care au îndeplinit toate cele patru condiţii până, cel mai târziu, 16 februarie (ora 10.00), respectiv 1 martie (ora 10.00). După ce vor fi trecut aceste dead-line-uri, voi anunţa câştigătorii aici, pe blog şi pe pagina de facebook – https://www.facebook.com/IrinaMitrofan.IndependentUsborneOrganiser (aşa că urmăriţi noutăţile!)

Câştigătorul primei extrageri va putea alege cartea dorită, iar câştigătorul celei de-a doua extrageri o va primi pe cealaltă sau, în limita stocului, va putea alege altceva! Cărţile vor fi predate personal în Piatra Neamţ sau expediate prin curier rapid, în decurs de 2-5 zile de la validarea câştigătorilor.

Mult succes tuturor!

PS – Urmărind pagina de Facebook  sau înscriindu-vă la newsletter pe blog, veţi fi mereu la curent cu promoţiile momentului, cu titlurile noi pe care vi le putem oferi şi cu surprizele pe care vi le pregătim!

PPS – Problemele cu link-urile s-au rezolvat

Facebook Comments

Cum e cu doi copii :)

Pentru că am prietene care nu au (încă) copilaş, sau au doar unul… Pentru că aud destul de des întrebarea  „Şi?Cum e cu doi?”… Pentru că vreau să nu uit, pentru mai târziu, experienţele de acum… Pentru că există oameni dragi care visează la, se pregătesc de sau negociază AL DOILEA COPIL…

Iată, deci, cum e la noi!

Naşterea – Deşi vorbesc despre 2 operaţii de cezariană, cea de-a doua a fost mai „mummy and baby friendly”, s[ spunem. Adic[, am ajuns la spital cu membrane fisurate şi bebe pregătit de venit pe lume. La 38 de săptămâni, parcă. Mi-am revenit mai repede, fără depresie , DAR am suferit aprig de dorul primului copil, fapt pentru care am cerut externarea cu o zi mai devreme. Revederea a fost foarte emoţionantă, iar primirea pe care i-a făcut-o copilul mare frăţiorului mic nu o voi uita niciodată. Îi iubesc pe amândoi de nu mai pot, dar într-un fel diferit.

Somnul – În mod sigur, cel mic are la activ mai puţin somn decât fratele său, când era la această vârstă. Pe de o parte, pentru că este de-a dreptul îndrăgostit de fratele lui cel mare, îl urmăreşte cu privirea (deocamdată 🙂 doar aşa) peste tot, îi soarbe orice gest şi cuvânt şi, prin urmare, când Matei e acasă, Petru cu greu se dă dus la culcare. Pe de altă parte, am prins o perioadă destul de rece şi trebuie să petrecem o mare parte din timp în casă, ori lipsa plimbărilor zilnice, în special la cel mic (fiind răcit şi afară ceaţă/vânt, îl scot 15-30 minute, odată la 2-3 zile) nu ajută somnul. Cel puţin la copiii mei!

Cosleep-uim cu mare drag, aliniaţi : Matei în patul mic, lipit de laterala patului nostru OFICIAL (în fapt, Matei doarme în „sufetul” meu, pe bucata mea de pat), mami (cu Matei în stânga) şi Petru în dreapta, la mijlocul patului mare, tati în continuarea şirului indian şi pisica, as in Mâţa, cum îi spuneam aici.

Masa – Ca şi fratele lui mai mare, Petru a fost şi este alăptat la cerere, dar am început diversificarea şi ne distram copios! Unul dintre primele semicuvinte învăţate până acum şi aproape primul în fiecare dimineaţă este PAPA 🙂 Da, încerc să integrez uşor uşor ceea ce mănâncă bebe Petru în alimentaţia noastră ovo-pesco-lacto-vegetariană. E puţin mai complicat uneori, dar timpul nu îmi permite mereu să îi ofer altceva decât consumă Matei. Oricum, acesta din urmă este un pofticios, aşa că alege să se înfrupte, adesea, din mâncarea de bebe. Gătesc preparate uşoare şi prefer să pregătesc mese echilibrate, de care să ne bucurîm împreună.

 Treburi casnice – Se distribuie în mod inegal între mine şi tati, cu ajutor din partea mamei, în limita timpului ei şi a dorinţelor/trebuinţelor noastre. Pentru că eu stau acasă cu puii, încerc să fac aproape toate treburile din gospodărie. Câteodată, întind rufe cu copilul cel mic „agăţat” în manduca şi spăl vase în timp ce îi interpretez (a se citi, lălăi) vreo piesă inventată celui mare. Tati e responsabil cu aspiratul, litiera pisicii şi căratul apei de la izvor. Glumesc, am noroc de un om bun la toate care mă ajuta cât şi cum poate, marele lui regret for ever and ever este că ţâţica lui nu produce nimic :P. Uneori şi al meu, dar asta e viaţa!

Timp liber – What?Ce-o fi ăla? :)) Fără exagerare, dar nu e imposibil să ai parte de câteva minute pe zi doar pentru tine. Depinde ce alegi să faci cu el. Eu îl „investesc” în blog, în lectură şi în paginile/grupurile pe care le administrez. E foarte adevărat că sunt momente când mi se face uşor dor de libertatea de dinainte de copii, dar sunt perfect conştientă că anii de acum trec atât de repede… De exemplu, 89% din acest post a fost scris cu cel mic în braţe, dormind. Evident, nu într-o singură sesiune de nani, dar e aşa dulce somnul în apropierea mamei … Aproape la fel de bun ca ciocolata înfulecată, pe ascuns, în debara, când mami are nevoie de o pauză, după o zi care nu pare să se mai termine!

Socializare – Mie imi plac oamenii. Şi îmi place să vorbesc şi să scriu. Când mă pornesc la una din astea două, greu mă mai opresc 🙂 , asta în caz că nu aţi observat. Socializăm deci organizat cu rude/prieteni/colegi şi dezorganizat oricând se poate şi oriunde. Uneori, faţă în faţă şi alteori doar telefonic sau în mediul virtual. Numărul celor care ne calcă pragul nu este foarte mare pentru că încercăm să păstrăm, pe cât se poate, tabieturile şi programele copiilor, dar avem şi amici single, şi cupluri fără copii şi cu, în proporţii variabile. Nu suntem absurzi să vorbim numai despre odrasle şi tind să cred că amicii noştri apreciază relaxarea noastră şi modul optimist de a le descrie situaţia, când suntem întrebaţi. Suntem, totuşi, genul de părinţi care preferă să ia copiii cu ei şi să se bucure de ei în diverse contexte, aşa că cei doi crai şi ei, la rândul lor, destul de sociabili.

Timp în 2 – If there is a will, there will be a way, sau cum s-ar spune pe dulcele grai moldovenesc, „îi olecuţă” 🙂 Câteodată, seara, după ce adorm copiii, rămâne timp şi pentru asta. Mă pot lăuda că măcar o dată la 2 săptămâni las amândoi copiii câte 2 (!) ore la mama. Ultima dată, am plecat cu Omul la o ciocolata caldă, în mall. A fost un soi de întâlnire şi ne-am bucurat de ea, cu adevărat. E ok, zic, încă ne iubim şi ni se luminează privirile când ne întâlnim. I-am făcut doi copii, deci o să mă ţină minte veşnic 🙂 La modul cel mai serios acum, ne e bine împreună şi când apar mici probleme suntem destul de maturi să dicutăm şi destul de înţelepţi să uităm!

Hai că am făcut un articol lung şi ordonat! Sau, mă rog, aşa îmi place mie să cred… Revin cu alte detalii „la cerere”, că tot se poartă 🙂

Facebook Comments