Note de lectura: Supă de pui pentru suflet

Cea mai mare putere este iubirea şi, culmea!, cu cât dăm celor din jur mai multă iubire, cu atât rezervele noastre cresc. Fiecare fiinţă va reacţiona la zâmbet şi îmbrăţişare. Pentru unele persoane, micul tău dar de iubire va însemna linguriţa sau praful de sare în bucate, pentru alţii, chiar apa nesperată în deşertul arzător. Ce te costă să zâmbeşti, să fii amabil, să foloseşti frecvent sintagme ca „Mulţumesc”, „Îmi pare rău” şi „te rog frumos”?

Orice lucru mic, făcut din toată inima, poate însemna totul pentru cineva. Nu te opri, nu fii descurajat şi nu face economie niciodată la gesturile făcute din inimă şi cu toată inima! Ar fi atât de bine dacă ne-am folosi puterea interioară, pe care fiecare o avem, dacă am folosi-o pentru lucruri bune: pentru a da speranţă, pentru a construi şi pentru a vindeca.

Iubirea are nevoie de sol fertil ca să crească, dar ceea ce este minunat este că fiecare dintre noi poate fi acest sol.

Bucură-te, în fiecare zi, de lucrurile bune şi frumoase din viaţa ta; trăieşte fiecare zi ca pe o clipă specială, unică şi aşteaptă (şi crede că vor veni) zile (şi mai) bune! Gândul are o extraordinară putere creatoare!!!

„[…] numai cu inima poţi vedea ce este drept, pentru că esenţialul este ascuns privirii”- Antoine de Saint-Exupery

Dacă vrei să schimbi lumea, începe cu tine. E primul pas… cel mai important şi, de multe ori, cel mai greu de făcut.

În viaţă, nu există greşeli sau întâmplări, ci doar lecţii pe care trebuie să ţi le însuşeşti pentru a putea trece mai departe, la următoarea lecţie. Deci, întotdeauna ceea ce alegi să faci, te reprezintă. Ţi se dau toate răspunsurile, uneltele şi variantele posibile: priveşte, ascultă şi ai încredere.

Copiii învaţă din felul în care trăiesc, îi tratează pe alţii aşa cum sunt ei trataţi, folosesc limbajul (şi apelativele) care le este adresat. Părinţii buni le dau copiilor rădăcini şi aripi. Rădăcini ca să ştie unde le este casa şi aripi ca să zboare în alte părţi, unde să arate celorlalţi ceea ce au învăţat.

Despre meseria de părinte – Kahlil Gibran

Copiii tăi nu sunt copiii tăi./ Ei sunt fiii şi fiicele Vieţii care tânjeşte după ea însăşi./ Ei vin prin tine, dar nu de la tine,/ Şi deşi ei sunt cu tine, totuşi ei nu-ţi aparţin./ Poţi să le dai dragostea ta, dar nu şi gândurile tale,/ Pentru că ei au propriile lor gânduri./ Poţi să le adăposteşti trupurile, dar nu şi sufletele,/ Pentru că sufletele lor locuiesc în casa viitorului,/ Pe care tu n-o poţi vizita, nici măcar în visele tale./ Te poţi lupta să fii ca ei, dar nu încerca să-i faci ca tine,/ Pentru că viaţa nu zăboveşte în ziua de ieri.

Tu eşti ca arcul din care copiii tăi pleacă ca nişte săgeţi vii./ Arcaşul vede ţinta de pe calea către infinit,/ Şi-ţi dă şi ţie puterea să vezi cât de departe poţi ajunge./ Se încordează cu tine, cu puterea Lui, aşa încât săgeţile să zboare iute şi departe;/ Lasă ca încordarea ta în mâinile arcaşului să fie spre bucurie,/ Căci aşa cum îşi iubeşte arcaşul săgeata care zboară, tot astfel El iubeşte arcul care este stabil.

Cei care spun că nu se poate, ar trebui să nu îi întrerupă pe cei care dovedesc faptul că se poate. Când ai un scop, nimic nu pare prea greu, dacă îţi doreşti cu adevărat să reuşeşti.

Fiecare om are (cel puţin!) un vis; uneori, este nevoie doar de un mic imbold pentru a reveni la drumul ce duce la împlinirea sa. Dacă vrei să mergi mai departe, înlătură obstacolele care stau între tine şi visul tău.

„Nu criticul contează, nu omul care scoate în evidenţă cum se împiedică cel puternic sau cum ar fi trebuit să facă mai bine ceva cel care a făcut. Încrederea aparţine celui care este cu adevărat în arenă, a cărui faţă este plină de praf, sudoare şi sânge, care se bate curajos, care pleacă şi vine neîntrerupt, care ştie ce înseamnă să fii devotat, care-şi dăruieşte timpul pentru o cauză nobilă, care în cel mai bun caz ştie în final ce înseamnă să triumfezi, care în cel mai rău caz dă greş în timp ce luptă îndrăzneţ, a celui care ştie că locul lui nu va fi niciodată lângă sufletele acelea timide şi reci, care nu cunosc nici victoria, nici înfrângerea.” (Theodore Roosevelt)

Aceia dintre noi care nu riscă nimic, niciodată, ci doar aşteaptă, au toate şansele să fie înghiţiţi de viaţă, fără a-i simţi gustul măcar.

Obstacolele sunt lucrurile acelea îngrozitoare pe care le vedeţi când vă luaţi ochii de pe visul vostru. – Henry Ford

Când nu poţi face totul pentru cauza în care crezi, nu te descuraja şi nu îţi plânge de milă. Pur şi simplu, alege să faci CÂT MAI BINE ceea ce poate fi făcut, în situaţia dată!!!

Facebook Comments

Despre primul Crăciun în 4 :)

Am tot amânat să scriu despre sărbătorile de iarnă, la noi, în marea familie. Spun în 4, dar pisica Maya nu intră la numărătoare. Deci, ar putea fi chiar în 5…

În prag de Crăciun, am primit premiul de la editura Crişan (mulţumim random.org şi Adina). Deşi iniţial Matei nu i-a acordat prea multă atenţie, cartea Povestea lui Moş Crăciun (şi dvd-ul aferent) au făcut senzaţie a doua zi.

Pentru cei care nu ştiu, Matei cel năzdrăvan are aproape 3 ani, dar vorbeşte muuuuuuuuuuuuuuult. Şi este atât de încântat ori de câte ori învaţă un nou cuvânt!Trebuie să îl spună el de câteva ori, apoi întreabă dacă l-a folosit corect şi apoi, când te aştepţi mai puţin, hop-ţop, cuvântul cel nou îşi face apariţia în vorbirea lui cotidiană. Cu această ocazie, am descoperit cuvântul GIUMBUŞLUC… Nu-i rău pentru un puşti de nici 3 ani, nu?:)

Despre carte, pot spune că a reprezentat o surpriză frumoasă, pentru mine, în primul rând. Nu avusesem ocazia să folosesc vreunul dintre materialele editurii Crişan, dar citisem lucruri bune despre ele. Pur şi simplu, nu mi se legaseră de mână. Până atunci 🙂

Într-un format mare, adaptat vârstei (3 ani+) ca dimensiuni şi … consistenţă (cartonată şi buretată), cele 38 de pagini viu colorate şi plăcute privirii, prezintă, prin detalii vesele şi imagini clare, povestea lui Moş Crăciun şi peripeţiile acestuia în zilele premergătoare Crăciunului, în Laponia îngheţată. Vocile de pe DVD sunt atât de calde şi expresive, încât până şi Petru cel micuţ, de numai 6 luni, a întors privirea, curios, la prima audiţie. Amuzant a fost când am observat că lectura poveştii nu ni se părea niciunuia, mic sau mare, completă fără 2-3 personaje care să interpreteze rolurile. Aşa am încropit şi punerea în scenă :).

Şi tot vorbind de giumbuşlucuri, anul acesta bradul a făcut cunoştinţă cu solul 🙂 Cel mic îşi exersa mersul înapoi, singurul uşor deprins şi… 🙂 Ups! Pentru liniştea tuturor, vă asigur că nici o fiinţă, pitic sau pisic, nu au avut de suferit. Bradul şi-a revenit, miraculos, iar sărbătorile au continuat.

Iaraşi am spus că nu fac multă mâncare, dar iaraşi am ajuns să arunc o parte…:( Poate îmi va fi învăţătură de minte!!!

Am reuşit să ne implicăm în proiectul Shoebox. Am pregătit împreună cu Matei 2 cutii pentru copii şi tocmai am primit, zilele acestea, fotografiile cu bucurie (Mulţumim, Asociatia HARA!). Sper să transformăm acest gest într-o tradiţie anuală, deşi sunt prima care este de părere că generozitatea şi gândul bun îndreptat înspre cei mai puţin norocoşi ar fi bine să ne însoţească pe tot parcursul anului.

Cu atâtea zile libere, m-am bucurat de toţi cei 3 crai ai mei. Mi-a venit rândul cam des la spălat vase, dar măcar m-am distrat văzându-i cum făceau ei „treburi de bărbaţi”!

Am reuşit să termin de citit „Fii fericită chiar dacă nu eşti perfectă”. Se poate împrumuta, pentru doritori :), cum anunţam aici.

Am simţit, o dată în plus, miros de scorţişoară şi de rom, de portocale şi de vin fiert. Chiar dacă zăpada nu ne-a onorat cu prezenţa, a fost cald şi senin în sufletul meu. M-am bucurat iaraşi, ca de fiecare dată, de sărbătorile mele preferate.

Facebook Comments

Biblioteca părinţilor (promovare anunturi ziare locale)

Mie îmi place să citesc. Mult. Pe diverse teme. Dar, având în grijă doi copii mici, o casă, un soţ şi o pisică, pe lângă diverse alte îndatoriri, timpul nu este de fiecare dată prietenul meu. Şi nu reuşesc să citesc atât de mult pe cât mi-aş dori. Sau nu pot aprofunda, cât simt că ar fi necesar, temele de interes pentru mine, la momentul actual.

Vorbind cu oameni asemeni mie, am ajuns la concluzia că nu sunt singura care se zbate să răzbească 🙂 Mai sunt pe lume mămici (probabil şi tătici sau bunici!) care ar vrea (să citească) mai mult. Mi-am tot muncit mintea să găsesc o alinare, cât de mică. Da, fiecare dintre noi pierde (probabil) timp preţios făcând cine ştie ce… şi mă refer aici la jocurile pe calculator, uitatul la tv sau altele asemenea. Iar cititul rămâne mereu un deziderat care tot pierde teren. Cel puţin pentru mine. Aşa că mă regăsesc uneori în situaţia de a vorbi cu cineva despre un subiect şi ajung să spun că „nu am reuşit să citesc/termin de citit cartea X”. Mereu îmi promit, în gând, că îmi voi face mai mult timp, că voi tăia de pe lista timpul pierdut aiurea şi voi citi/scrie. Dar, gata cu promisiunile!

Aşa că îmi propun ca, începând cu anul 2015, să înfiinţez Biblioteca părinţilor. Va fi o colecţie de note de lectură ale cărţilor/articolelor pe care am reuşit să le citesc, printre picături. Voi incerca să extrag esenţa multelor/puţinelor pagini parcurse, sperând că, prin reducerea timpului alocat, voi veni în ajutorul celor care se plâng că nu au suficient timp de citit. În plus, vă voi scuti de alergătura după o carte sau alta, dar şi de costul real de a cumpăra o carte, prin împrumutul, pentru o perioadă de timp stabilită de comun acord, cărţii respective. De multe ori, o recenzie scurtă sau doar câteva consideraţii ale cuiva, m-au încurajat sau dimpotrivă, m-au descurajat să cumpăr/citesc o carte care îmi făcuse cu ochiul, din anumite considerente.

Da, e posibil să nu avem mereu aceleaşi gusturi în ceea ce priveşte cărţile, dar tocmai de aceea, îmi doresc să ne cunoaştem şi să fim toţi părţi ale bibliotecii. Îmi doresc o bibliotecă vie, flexibilă şi sper că va fi începutul comunităţii la care visam în articolul precedent.

Sunt convinsă că demersul meu va fi privit cu ochi critici de anumite persoane. E ok, suntem diferiţi şi avem aşteptări diferite de la oamenii din jur. Nu voi porni de la premisa că părerea mea este unica valabilă sau singura posibilă, dar susţin 100% că fiecare nouă experienţă îmi va trezi impresii puternice. Pe care aleg să le aşez pe hârtie şi apoi pe blog. Pentru cei care vor avea nevoie de ele, cândva. De asemenea, aşa cum am făcut şi până acum, voi suţine oamenii şi ideile frumoase, în care cred, promovându-le, vorbind despre ele, scriind, luptând pentru ele.

În plus, îmi doresc să fiu un astfel de părinte pentru copiii mei. Vreau să poată spune, peste ani „mama ne-a insuflat dragostea pentru cărţi”. Copil fiind, am iubit biblioteca părinţilor mei, dar constat că, în ziua de azi, tot mai puţine familii (mai) citesc. Tot mai puţini cumpără cărţi. Tot mai puţini oameni au o bibliotecă. Cu toate acestea, soţul meu mi-a înţeles şi susţinut pasiunea pentru cărţi, aşa se face că sufrageria noastră, modernă, din pal melaminat, iniţial fără mult spaţiu pentru cărţi, a devenit doar o bucăţică din spaţiul pe care am ales să îl alocăm „minunilor cu pagini”, cum le alint eu. Da, am auzit de e-reader, ebook şi pdf, dar parcă nimic pe lume nu imi oferă aceeaşi satisfacţie ca senzaţia unei file în mână…

Biblioteca va fi deschisă publicului larg, oricând. Aici, pe blog. Probabil, voi scrie şi câteva „reguli de conduitaă” în biblioteca pe care mi-o doresc un loc de întâlnire între prieteni şi unde vă aştept…

Pentru a ne cunoaşte, vă invit la un ceai! Un ceai virtual sau, când aveţi drum prin oraş, chiar … real! Pentru că, deocamdată, îmi trăiesc poveştile la poalele Pietricicăi, o să pot împărtăşi pasiunea pentru cărti doar cu prietenii din Piatra Neamţ sau din împrejurimi. Dar, oricine este binevenit aici, pe blog, să savureze notele de lectură care, sper eu, să vă dea gust de citit!Şi, de ce nu, să vă lase tânjind după mai mult… Mai multă libertate, mai mult curaj, mai multă încredere. Acesta este gustul pe care mi-l lasă mie cititul!

* Pentru că îmi doresc ca invitaţia mea să ajungă la voi, prietenii mei, rapid, eficient şi simplu, voi accesa secţiunea anunţuri în ziare locale. Acest anunţ va apare în ziarul Adevărul de seară Neamţ, aici.

Apoi, urmând cei 3 paşi, cu asistenţa profesionistă oferită de Mediapress Advertising, în câteva momente, voi fi la un pas de întâlnirea cu voi! Am plecat să pregătesc marea întâlnire… Alte surprize vă aşteaptă, cât de curând, aici, pe blog!

Facebook Comments

Fonduri nerambursabile pentru parinti. Alt fel de parinti

Câteodată, mă cuprinde și pe mine febra afacerilor. Îmi spun, cât de convingător se poate, că ar fi ideal să am propria afacere, să îmi fiu patron și angajat, 2 în 1 cum ar veni…. Hmmm…. Oare ce idee aș putea dezvolta? Și cum?

Mi-ar fi tare drag să investesc într-o grădiniță altfel. Un soi de struțo – cămilă între un spațiu de joacă, o grădiniță și un loc de întâlnire pentru părinți. Pentru copiii unici, speciali ai zilelor noastre. Care au, marea lor majoritate, alt fel de părinți. Poate nu sunt super influenți sau hiper școliți, dar, cu certitudine, sunt sau trebuie să fie, foarte conștienți de rolul pe care l-au primit. Pentru că de ei, de implicarea, sinceritatea, credința și jovialitatea lor depinde soarta puilor care au venit pe lume.

Da, sunt la rândul meu, părinte, așa că am habar despre ce vorbesc. Am avut norocul și onoarea să primesc în grijă, de la Tatăl Ceresc, doi crai. Ei m-au ales să le fiu gazdă în trup, pe perioada sarcinii și apoi, călăuză la drum. Sunt sigură că alegerea lor nu a fost una întâmplătoare, așa cum cred că fiecare om sau decizie este/poate fi prilej de înălțare sau declin. Cu alte cuvinte, în fiecare clipă și cu fiecare nou prilej, poți alege să te făurești un om nou, mai bun, mai cinstit, mai harnic, mai darnic… Mai aproape de omul pe care speri că îl vor admira copiii tăi.

Cu toții mai greșim, mai rătăcim Calea dreaptă și mai aruncăm venin celor din jur. Dar putem să alegem altfel! Putem să ne înfrânăm impulsurile de răutate, de bârfă,  de ceartă și să ne ridicăm deasupra lor, stăpânind-le. Până când, într-o zi, vom realiza că imboldul întunecat a dispărut sau, măcar, își face simțită prezența tot mai rar.

Mi-ar face mare plăcere dacă mărita Uniune Europeană mi-ar acorda fonduri nerambursabile pentru a pune pe picioare un spațiu pentru părinți și copiii deopotrivă. Mi-ar fi drag să inventez jocuri și jucării pentru cei mari și să adun acolo suflete frumoase care sunt dispuse să lase deoparte, pentru câteva ore, grijile corporatiste, conturile și deadline-urile. Știu sigur că există astfel de părinți. Pe câțiva i-am cunoscut, tot mai mulți, în ultima vreme. Pe unii doar îi ghicesc, de la depărtare.

Pentru aceștia, aș vrea să pun la punct o rețea de activități și de jocuri. Să creez o mini comunitate, care să aibă în centrul ei, ca un cocon de mătase, FAMILIA. Pentru că azi, în goana nebună după a avea, prea mulți dintre noi și prea des, uităm să fim…

Spațiul pe care îl visez pentru mine și alții asemeni mie, ar fi undeva aproape de natură, poate într-o pădure sau lângă un lac. Ar fi un foișor din lemn de nuanța mierii și fotolii moi, rotunde. S-ar servi ceai călduț și fructe proaspete.

Ar fi un spațiu cald, oamenii nu s-ar formaliza cu politețuri excesive, dar s-ar respecta pentru ideile împărtășite. Cu timpul,mica mână de oameni ar crește împreună, ar forma alte și alte comunități gata să ducă mai departe un nou mod de a vedea și a face lucrurile. Și nu, nimeni nu ar trebui să renunțe la propria viață pentru a face noua „strategie de joc/joacă” să funcționeze. O dată sau de două ori pe săptămână, preț de câteva ore, ar fi suficient.

Poate ar fi mai greu la început, până s-ar cunoaște puțin oamenii între ei, până ar căpăta încredere. Până când locul s-ar tasa de veselie și cântec… Puii oamenilor ar fi cu certitudine primii care ar lega prietenii.

Aș căuta locul potrivit prin intermediul oamenilor dragi, care mă inspiră şi în ale căror gusturi mă încred total, de multe ori. Aş investi suflet şi timp şi energie… Sunt convinsă că ar avea succes…

Acum, însă, revenind la partea cu finanţarea, UE să trăiască! Dacă şi pe voi vă încântă o astfel de oportunitate, mă bucur să vă anunţ că reuşita voastră este la câteva click-uri distanţă!

– Accesaţi pagina http://www.anunturi-fonduri-europene.ro/fonduri-europene-ziare-nationale.html !

– Veţi găsi (graţie Mediapress Advertising), uşor, la îndemână, pe o singură pagină, 11 ziare care pot găzdui anunţul tău de promovare a fondurilor europene. Dacă ştiţi unde vreţi să apară anunţul, foarte bine, alegeţi ziarul (pictograma sugestivă vă îmbie!). Dacă încă nu v-aţi decis, mai e vreme, aruncaţi o privire peste ofertă şi sigur veţi găsi ceva potrivit!

– Spre exemplu, pentru a publica un anunţ în ziarul România Liberă, trebuie să ajungeţi aici. Aveţi la dispoziţie 2 modele de siglă dintre care puteţi alege (se poate vizualiza cum va arăta anunţul).  Puteţi opta pentru un modul alb/negru sau color.

– În funcţie de preferinţe, se poate solicita factură fiscală în avans, înainte de plată.

– Anunţul dumneavoastră poate cuprinde până la 3609 caractere şi poate avea date de apariţie alese după propria dorinţă sau aleatorii, cele mai proaspete ediţii, după efectuarea plăţii.

– Toate aceste variabile vor genera, automat, un calcul care va duce la suma finală pe care o aveţi de plătit pentru anunţ. Simplu, la obiect şi fără multe drumuri!

PS: Mult succes tuturor!Eu mă apuc de strâns fonduri, cine ştie… poate, cândva, visul meu pentru părinţi şi copii va deveni o certitudine…

Aceasta postare este un deziderat. Pentru viitor. Pentru mine şi copiii mei. Pentru 2015. La mulţi ani, dragilor!

Facebook Comments

Pentru prieteni. În căutarea timpului TRECUT (anunţuri ziare naţionale)

Privind înapoi, la anii copilăriei şi adolescenţei, îmi dau seama, zâmbind acum, că marile conflicte de atunci – certuri incendiare, lacrimi de crocodil, vorbe aruncate aiurea fără a le cunoaşte sensul – erau simple focuri de paie. Îmi amintesc azi, cât de dureros îmi reveneam după o ceartă cu Simona sau cu Rodica. Cum eram tristă şi apatică, până uitam amândouă motivul „măreţ” care distrusese paradisul prieteniei noastre. Lacrimile se uscau, zâmbetul reapărea şi ne îmbrăţişam repede, dând uitării orice urmă de amărăciune. Ce uşor era pe atunci să păstrezi o prietenie… Cât de puţină „muncă” îmi pare acum că era implicată în creşterea şi dospirea prieteniilor din acei ani…

Apoi, câte râuri de lacrimi am vărsat când m-am mutat departe de „surorile mele de suflet”, Mica şi Feli. Cum ne-am jurat că ne vom scrie periodic, cum ne îmbrăţişam strâns, ca şi cum ne era teamă că vom pierde o parte din sensul vieţii dacă ne vom rătăci una de alta. Ce gust amar am simţit când, după o vreme, la „adăpostul” distanţei celor 400 de kilometri dintre noi, prietenia a pălit, şi-a pierdut strălucirea, frunzele… sensul… Mai lua câte o gura de aer, spasmotic, din vreme în vreme, care ne lăsa uscate de zâmbet şi de vorbe… Şi apoi, câteodată, mi se făcea aşa un dor… Scormoneam internetul şi gândurile mele, în căutarea unor întâmplări vesele, spumoase, calde, din viaţa care ne adusese împreună, în acelaşi liceu, în aceeaşi barcă… Chiar şi acum, după atâţia ani, mi se face dor de EA, prietena mea de atunci!

Anii de studenţie au trecut repede, agitat şi parcă trăiţi la cotele prieteniei primejdios de înalte. Paula şi Lăcra, Andreea, Manuela şi Ana….Figuri dragi, oameni frumoşi pe care am să îi port mereu în gânduri, dincolo de orice înstrăinare. Poate greşesc, poate exagerez, dar aşa sunt eu construită. Fiecare chip care mi-a ascultat confidenţele, care mi-a simţit tristeţile şi mi-a împărtăşit reuşitele va rămâne mereu, undeva, mai la lumină sau doar în semi-umbră…

Zâmbesc azi, când îmi dau seama cât de frumoase au fost zilele! Cât de pline, cât de lungi, cât de neasemuit de preţioase… Şi cum au trecut! Ce am păstrat de atunci?Amprente frumoase în inimă, cu nume de fiinţe speciale. Frânturi de propoziţii, gesturi, ticuri. Frici, mâini întinse şi putere. Multă putere, mult curaj şi multă iubire. Provizii necesare pentru zilele aride de prietenii curate, sincere. Adevărate. Dar nu eterne.

Îmi spuneam cândva că un prieten adevărat va reuşi să fie lângă tine, când vei avea nevoie, va găsi o modalitate. Dincolo de timp, spaţiu sau orice alte inconveniente. Azi, când viaţa mi-a dăruit înzecit pe cât mi-a luat, prietene îmi sunt alte suflete…Trăiesc frumos, îmi place să spun. Nu am mereu timp sau energie să „cultiv” grădina prieteniei. Dar, investesc preaplinul inimii mele în relaţii ce sper eu, îmbogăţesc vieţile celor spre care îmi îndrept efortul.

E greu să păstrezi prietenia vie când ai un job, o casă, unul sau mai mulţi copii, o listă de cumpărături mereu în portofel şi alte 1000 de lucruri de făcut de la trezire până târziu, în noapte, când aşezi capul pe pernă.

E mai uşor să laşi timpul să treacă… Îţi spui că mâine vei găsi 5 minute să spui „Salut! Eşti bine? Mi-era dor să ştiu de tine”. Îţi şopteşti, fără să crezi de-adevăratelea, că veţi vorbi de Crăciun sau de ziua ei, a prietenei. Că o să vă vedeţi cândva, când afară va fi soare şi „restul vieţii tale” îţi va oferi o binemeritată pauză. Şi timpul trece… Şi apoi, e tot mai greu să găseşti cuvintele potrivite, ocaziile perfecte, motivele plauzibile… Şi timpul trece… Şi zile şi luni şi ani. Şi nu mai ştii nimic despre prietena ta. Cea mai bună prietenă se pierde în negura vremurilor, te încearcă un dor, o nostalgie poate. Dar alungi repede gândul amar. Ai atât de multe de făcut, copilului îi ies primii dinţi, soţul se pregăteşte să facă o schimbare majoră în carieră, pisica trebuie dusă la veterinar şi uite, s-a terminat detergentul de vase şi untul din frigider. Laşi gândul să tacă şi punctele de suspensie să înlocuiască tot ce ai vrea, tot ce ţi-ai dori, tot ce simţi nevoia să îi spui Ei, fetei frumoase şi deştepte care era, cândva, mereu acolo, lângă inima ta.

Reţeta perfectă pentru o prietenie de durată nu există. Ştiu. Dar măcar ceva „sfaturi deştepte” pentru a ţine strâns în braţe un om care ţi-e drag? Ceva „unelte” pe care să le poţi folosi când simţi că distanţa şi înstrăinarea acaparează prietenia? Ceva „manual de funcţionare” pentru o relaţie frumoasă, fructuoasă, caldă şi prezentă? Ştiţi? Ştie cineva?

Tare aş vrea să aflu şi eu secretul. Vă voi fi recunoscătoare dacă mi l-aţi spune şi mie. De ce? Pentru că trebuie să îl dau şi eu mai departe, fiilor mei. Pentru că îmi doresc pentru ei mai mult decât pentru mine. Pentru că le doresc să aibă parte de oameni speciali, de prieteni curajoşi care să fie gata să învingă distanţa şi timpul pentru a-i avea alături.

Şi pentru că sunt sigură că o astfel de „reţetă” este de aur, în mâinile celor care o primesc, haideţi să împărţim secretul… la nivel naţional. La rubrica anunţuri în ziare naţionale.

Cum procedaţi?

1. Intraţi pe pagina aceasta. Aici veti găsi „raiul” ziarelor care publică anunţuri, pentru dumneavoastră!

2. Alegeţi un ziar, de exemplu ziarul Libertatea. Acolo, în partea stângă, aveţi multe opţiuni pe care le puteţi selecta pentru anunţul vostru, inclusiv suport online de la o persoană dornică (şi aptă!) să înlăture orice probleme aţi întâmpina în publicarea anunţului.

3. În  funcţie de opţiunile clientului, se calculează preţul şi se emite factura!

După câteva detalii despre ziar în sine, găsiţi o secţiune interesantă şi utilă privind diverse aspecte ale publicării anunţului. Simplu ca bună ziua!

PS: Aştept cu maxim interes secretele menţinerii unei prietenii de lungă durată!Dau la schimb… globuleţe cu dulceaţă (by Matei) şi turtă dulce!

Facebook Comments

Anunţuri ziare naţionale: S-a pierdut Moş Crăciun! Angajăm unul nou!

Profit de cele câteva zile rămase până la Crăciun pentru a lansa un apel către toți cititorii serioși, cu simț civic și iubitori de cadouri…

Ați văzut cumva bătrânelul simpatic, nins pe tâmple și pe barbă, cu costum roșu, sac mare, plin cu daruri și o sanie trasă de reni? Știu că acum, la ceasul vorbirii noastre, ar trebui să fie în drum spre copiii ascultători… Știu că drumul e lung în fiecare an și moșul are multe opriri de făcut… De când îmi pot aminti, în fiecare an, a poposit și sub bradul meu. Cu daruri mai multe, sau doar cu mici atenții, nu a lipsit niciodată!

Acum, pentru că sunt mămica celor doi năzdrăvani, cu atât mai mult îl aştept pe moşul cel drag. Şi totuşi, în fiecare an, ştiu că toată lumea îl asaltează pe sărmanul moş cu fel de fel de cereri, mai mult sau mai puţin îndreptăţite. Fiecare, mic sau mare, aşteaptă daruri frumoase, dulciuri fine şi surprize cât mai originale.

Dar gata! Umblă vorba că Moş Crăciun şi-a dat demisia!!! Ce ne facem, fraţilor? Unde mai găsim noi acum, în ceasul al doisprezecelea, bătrânel voios, burtos şi APT să ocupe această funcţie de mare răspundere şi angajament? Cum facem să organizăm repede un concurs, o preselecţie, ceva, doar doar s-o ocupa postul, fie şi pe perioadă determinată, până la organizarea alegerilor, pardon, la distribuirea cadourilor?

Şi aşa mă tot lupt cu gândurile… Şi ele cu mine… Dar, cum soţul şi-a făcut cu prisosinţă treaba şi a plătit facturile de internet la timp, am Wi-Fi de mare viteză! Slavă Cerului!!! Aşa că, minunea de conexiune mi-a furnizat soluţia salvatoare: rapid, convenabil şi simplu!

Care e marea mea descoperire, veţi întreba…

Ei bine, rubrica de anunţuri în ziare naţionale, cu acoperire… naţională! Da, grozavă invenţie, la îndemâna tuturor şi, cu siguranţă, fără multe bătăi de cap, acuşica o să bată la uşă sau la geam, câteva sute de candidaţi pentru postul de… Moş Crăciun!

Iată cum facem:

  • Accesam linkul – http://www.anunturiziarenationale.ro/ziare-nationale.html
  • Alegem ziarul sau ziarele în care vrem să publicăm anunţul. Pentru exemplificare, eu am ales anunţuri în ziarul Jurnalul Naţional
  • Alegem RUBRICA (sau categoria din care face parte anunţul nostru). Eu am ales Oferte Serviciu, că doar vreau să angajez un înlocuitor pentru Moş Crăciun!
  • Scriem frumuşel textul în caseta potrivită – la 5 apariţii plătite, voi beneficia de oferta +1 gratuit! Super!
  • Prin bifă, pot adăuga anunţului meu: publicarea în plus (faţă de ziar) şi pe 63 de site-uri – pentru încă 2 ron şi/sau 39 de blog-uri pentru încă 39 ron, utilizarea pentru anunţ a chenarului, majusculelor, a unei limbi străine, a negativului sau a unei fotografii (aceasta se va trimite ulterior înregistrării anunţului, pe adresa de e-mail dedicată, cum este menţionat la detaliile oferite). De asemenea, mai pot solicita apariţia anunţului pe alte 356 site-uri cu doar 25 ron în plus. Vorba ceea, dai un ban, dar stai în faţă… În cazul nostru, cocoţat cât mai sus şi mai des în mediul on-line, de unde poţi „ataca” persoanele interesate. Cine ştie de unde sare iepurele, pardon, candidatul perfect! Pe lângă toate acestea, dacă aveţi un superior care cere dovezi tangibile sau vă încredeţi orbeşte în zicala „Ce-i în mână, nu-i minciună!”, se poate solicita expedierea ziarului/ziarelor unde va apare anunţul sau doar scanarea paginii respective, pe e-mail.
  • Se selectează numărul de apariţii (consecutive – până la de 50 de ori în primele ediţii disponibile din momentul dovezii plăţii sau selective – unde se aleg datele de apariţie folosind calendarul ataşat paginii).
  • După parcurgerea paşilor enumeraţi anterior, se apasă UŞOR dar HOTĂRÂT, butonul CALCULEAZĂ.

Atât a fost! N-a durut, nu-i aşa? Şi nici mare filozofie nu a fost… Vorba reclamei, când n-ai timp, te salvează pastele! Pardon, tastele!!!

În plus, astfel, sunt sigură că anunţul meu de angajare va apărea în ediţia tipărită a ziarului în maxim 24 de ore. Şi, cu certitudine, Moş Crăciun va ajunge cât de curând la toţi cei care îl aşteaptă!

Sărbători cu bine, tuturor şi, nu uitaţi… undeva, printre voi, se află un talent nedescoperit … Un Moş Crăciun mai bun, mai special… neexplorat încă… Deschideţi inima, citiţi pagina cu anunţuri în ziare naţionale şi visul unuia dintre voi poate deveni realitate. Chiar tu poţi fi Moş Crăciun!!!

 

P.S.: Pentru cei care poposesc pe acest blog adesea, poate fi o noutate stilul şi subiectul acestei postări! Nu vă speriaţi, blogul va rămâne la fel, nu va fi invadat de reclame, dar încerc… marea cu degetul, în cadrul concursului organizat de BlogHub. Tineţi-mi pumnii strânşi!

Facebook Comments

De vorba cu… O Mama Frumoasa

Continui acum seria mini-interviurilor(prima parte o puteți reciti aici: http://irinamariamitrofan.wordpress.com/de-vorba-cu-omul-din-spatele-brandului-casa-zamfirei/ ) cu rezultatul întâlnirii mele virtuale cu un Om special, cald, care are multe de spus și a acceptat, cu bucurie sper eu, invitația mea!
 193524_1744
 facem cunoștință! Cine ești tu, mămică frumoasa?
Eu sunt Raluca, soție de aproape 8 ani, mamă de aproape 6 ani, cu doi copii frumoși (Băiețelul de argint și Cati Căpșunica). Băiețelul cel mare este un copil tipic și vioi, fetița este cu totul și cu totul specială, pentru că are un cromozom 13 în plus, 3 ani și 7 luni și o dezvoltare fantastică pentru diagnosticul ei. În curând, vom extinde familia cu încă două piciorușe de băiețel.
 Cum și când a început aventura scrisului pentru tine/voi?
Eu scriu de mult, face parte din  mine, dar blogul (https://caietpentruscoaladeacasa.wordpress.com/) l-am început mai cu sârg în 2011, când mi-am dat seama că pe nișa de Early Learning nu există nimic în limba română. Da, erau bloguri de parenting, dar nu specific pe activități educative făcute acasă, cu copii. Am pornit simplu și nesofisticat, dar marea mea bucurie este că acum s-a format o întreagă comunitate de bloggeri și cititori ai acestui domeniu. Scriu pentru că sper ca experiența noastră ajută pe cineva, iar educația acasă pare mai accesibilă.
De ce ai ales homeschooling pt copiii tăi? Care sunt cele mai mari provocări ale acestei căi, în România anului 2014?
Nu facem homeschooling propriuzis, Irina. Băiețelul de argint a mers la grădiniță  în grupa mică și în cea mare (cu o pauză de un an unde am făcut, într-adevăr, homeschooling). Ceea ce facem acum este un fel de after school. Învățam intens acasă de când era el mic. Eu, ca profesoară de engleză, am predat multor copii și nimic nu mi-aș fi dorit mai mult decât un copil al meu pe care să îl învăț. Iubesc conceptul de educație timpurie si am învățat alături de copiii mei cât alții într-o viață. Am început cu activități Montessori pe când S. nu împlinise încă 2 ani, iar cu Cati mergem pe metoda Doman. Ceea ce face Cati (terapia neurodevelopmental NACD) este mult mai mult decât homeschooling, este mai mult decât ar putea oferi orice programă dintr-o școală specială unui copil cu dizabilități. Cum nu există însă cadru legal  pentru homechooling încă în România, Băiețelul de argint va merge în sistemul de stat, iar Cati va continua programul ei privat acasă.
 Cum decurge o zi din viața voastră?
E complicat: în general, exceptând perioada sarcinii, Băiețelul de argint pleacă dimineața la grădiniță și stă până la 12, timp în care Cati e ocupată cu exercițiile din programul ei. La 12 îl luam și începem o serie de treburi casnice, în bucătărie, dacă avem o lecție pregătită o facem, dacă nu, citim destul de mult. Eu sunt ocupată cu terapia lui Cati și cu casa. Cati are un pattern de somn care nu ne avantajează, și în fiecare noapte ne trezim să o hrănim sau schimbăm, iar asta ne obosește pe noi, părinții, tare mult.
Dacă ar fi iei mămicia de la început, ce ai face diferit? De ce?
Dacă ar fi să o iau de la început, aș face mai mult. La S. nu știam câte se pot face cu un bebelus, Cati m-a învățat o tonă de lucruri despre neuroplasticitate și dezvoltare infantilă. Când o voi lua de la capăt, voi aplica metoda Doman și cu noul bebeluș, voi face mai multe eforturi să îl cresc bilingv și să îl învăț să citească prin metoda fotografică. Da, e mai solicitant pentru părinte, dar copilului îi vine mai ușor pe termen lung. Aș folosi  sisteme de purtare și aș încuraja copilul să fie mai independent.
 Care sunt sursele tale de inspirație în ceea ce privește activitățile pe care le faci cu puiii tăi?
La început, erau blogurile din străinătate, în Statele Unite ale Americii nișa este foarte dezvoltată, mai cu seamă că acolo se practică din ce în ce mai mult homeschooling-ul. Acum, sursa mea de inspirație sunt prietenele din România,  care împărtășesc resursele pe care le folosesc ele și metodele lor de lucru. Exemple de mămici prietene sunt Camelia ( http://www.micatelierdecreatie.ro/), Coca (http://ursuletinazdravani.wordpress.com/), Adina  (http://ourenglishhomeschool.blogspot.ro/), Roxana  (http://roxana-rusu.blogspot.ro/) și Ioana (https://machetedidactice.wordpress.com/) . De asemenea, ceea ce învăț de la terapeuții din NACD mă ajută foarte mult.
Îți citesc blogul, de când l-am descoperit și sunt uimită cât de mult te implici, câtă energie și lumină pui în tot ceea ce faciTimp pentru tine, pentru relația ta cu partenerul, mai ai?
Tot ceea ce fac, este, într-un fel, pentru mine și familia mea, dar blogul este ceea ce fac „pentru mine”, sperând că poate ajută și pe altcineva. Viața noastră este destul de izolată și prin blog, simt că întind și eu o „mână în afară”. Noi suntem genul de familie „liniștită” care ieșim mai rar oricum și ne priește cel mai bine atmosfera de acasă. Timp pierd și foarte mult, recunosc  că nu sunt cea mai eficientă nici ca gospodină, nici ca soție.
Cât de importante sunt prieteniile după ce devii mamă? Te schimbă experiența sau se schimbă prietenii?
Cele mai apropiate prietenii din viața mea sunt cele recente, pe care mi le-am făcut grație blogului sau al contextului de părinte de copil cu nevoi speciale. Prieteniile vechi se pierd în timp, și e normal să fie așa, dar trebuie să fii mereu deschis spre noi relații. Am învățat enorm de la oamenii care au intrat în viața mea în ultimii ani, și sper că am lăsat și eu o mică amprentă asupra lor. Ne schimbăm, în măsura în care suntem dispuși să ne schimbăm și să învățam, prin oameni cel mai mult; totul depinde de atitudine și de flexibilitate.  Există și oameni rigizi, în unele privințe și eu sunt așa, dar sper că sunt suficient de deschisă să primesc noul și frumosul, de oriunde ar veni el.
Mulțumesc, o dată în plus, Raluca!
Facebook Comments