Cea mai frumoasă vacanță e… URMĂTOAREA!

Simt cu fiecare fibră că am nevoie de o pauză de la tot și toate! Vreau să te iau de mână pe tine, dragul meu drag, să iau rucsacul cu vise și aparatul de fotografiat pe umâr și să fugim în lume! Câteva zile 🙂 Departe de toți, doar noi și un oraș gata să ni se dezvăluie. Să gustăm din libertatea de a vedea, de a atinge, de a trăi un alt oraș, un alt fel de dimineață, un alt fel de mic dejun și o altă cină. Doar noi, iubitul meu!

Zâmbind, îmi amintesc de toate experiențele turistice pe care le-am împărțit. De nopțile în Vama Veche, cu prieteni dragi și bani puțini. Cu muzică nebună și plajă de 1 mai muncitoresc.

Retrăiesc, în amintire, alergările noastre prin Roma cea îndelung împărțită în obiective turistice și trasee. Mai lungi sau mai scurte, toate drumurile ne aduceau mereu, în camera noastră simplă, curată, unde adormeam, plini de extazul unor descoperiri epocale. Am trăit acolo, în acele câteva zile, 100 de ani.

Îmi amintesc apoi de drumul lung, greu și agitat până în Grecia noastră dragă. Cu un autocar mare, frumos, dar prea mic pentru visele noastre enorme! Îmi simt corpul plutind și acum, ca și atunci, trăind istoria. Locurile. Oamenii.

Pentru mine, câteva zile cu tine, iubire, în Grecia, sunt rețeta unei vacanțe senine! Mai mult, o săptămână cu tine în insula Skiathos ar fi gura de aer proaspăt pe care ne-o dorim amândoi. Și pentru că știu cât de mult te-a impresionat această insulă pe care am vizitat-o timp de câteva ore… Pentru că știu că acolo ai fost atât de curajos, culinar vorbind, încât ai încercat o specialitate inedită: peștele spadă! Pentru că mi-e dor de mare, soare și dimineți târzii, în care să mă trezesc leneș, știind că mă așteaptă o zi frumoasă, senină și plină de briza mării… Pentru că azi sunt egoistă și vreau să FUR timp exclusiv pentru mine, să nu te împart cu nimeni, pentru toate acestea și încă altele 1000 pe care nu le recunosc, o să pun la cale o escapadă în insulele grecești.

Dar, de pe altă parte, aș putea alege altă insulă … Lefkada, Skopelos sau chiar Parga … Oricare dintre ele ar putea să ne găzduiască, pentru câteva zile, aventura romantică.

Închid ochiii și încerc să îmi imaginez care dintre insule ți-ar plăcea mai mult!

800px-Skiathos_town

Sursa foto: http://”Skiathos town”. Licensed under CC0 via Wikipedia.

Probabil că ai alege tot Skiatos, tot un studio mic și cochet, fără prea mari pretenții, dar curat și intim, unde să putem vorbi în tihnă, la sfârșitul zilei, câte în luna și în stele! Am admira orașul în diferitele lui culori, am gusta din bunătățile proaspete, colorate și ne-am bucura de aerul sărat, de vântul ușor, de pădurile de pini…

http://www.weloveskiathos.com/
http://www.weloveskiathos.com/

Skiathos by night Philip A Harker

Cea mai mică dintre insulele denumite generic SPORADE (împrăștiate, în traducere, întrucât este vorba despre 4 insulițe, cândva prelungiri ale Peninsulei Pilion), Skiathos devine, în plin sezon estival, un loc ințesat de iubitorii de soare. Se pare că, din spusele cercetătorilor National Geographic putem descoperi cele mai bune plaje la capătul câte unui drum sau a unor poteci care, aparent, se înfundă. Așa, ne vom astâmpăra nevoia primară de explorare, de a vedea mai mult și mai mult, de a trece dincolo de ceea ce ochiul vede și mintea nu poate cuprinde cu-adevărat.

Și pentru că te cunosc și te ador, dragul meu, ne vom pierde, împreună, în sălbaticul Skiathos! Vom străbate la pas, drumuri de piatră și eu mă voi încărca de verdele pădurii, cât tu îți vei alimenta bateriile cu albastrul mării. Sau al cerului.

http://www.weloveskiathos.com/
http://www.weloveskiathos.com/
http://www.weloveskiathos.com/
http://www.weloveskiathos.com/

Mi-ar plăcea să ne bucurăm de obiceiuri locale ca Dansul țapului din Skiros, să vedem caii sălbatici, alergând liberi, să ne aventurăm într-o plimbare lungă spre portul pescarilor și, bineînțeles, să privim primele stele născându-se din interiorul forțăreței medievale Bourtzi.

Mi-e dor să te țin de mână, oriunde în lumea asta mare. Dar acolo, la Skiathos, a început o altă etapă a călătoriei noastre împreună, Om Bun și Drag!

 

Voi, prietenii mei din căsuță, unde visați să evadați? Cu cine? 🙂

Cum e cu doi copii :)

Pentru că am prietene care nu au (încă) copilaş, sau au doar unul… Pentru că aud destul de des întrebarea  „Şi?Cum e cu doi?”… Pentru că vreau să nu uit, pentru mai târziu, experienţele de acum… Pentru că există oameni dragi care visează la, se pregătesc de sau negociază AL DOILEA COPIL…

Iată, deci, cum e la noi!

Naşterea – Deşi vorbesc despre 2 operaţii de cezariană, cea de-a doua a fost mai „mummy and baby friendly”, s[ spunem. Adic[, am ajuns la spital cu membrane fisurate şi bebe pregătit de venit pe lume. La 38 de săptămâni, parcă. Mi-am revenit mai repede, fără depresie , DAR am suferit aprig de dorul primului copil, fapt pentru care am cerut externarea cu o zi mai devreme. Revederea a fost foarte emoţionantă, iar primirea pe care i-a făcut-o copilul mare frăţiorului mic nu o voi uita niciodată. Îi iubesc pe amândoi de nu mai pot, dar într-un fel diferit.

Somnul – În mod sigur, cel mic are la activ mai puţin somn decât fratele său, când era la această vârstă. Pe de o parte, pentru că este de-a dreptul îndrăgostit de fratele lui cel mare, îl urmăreşte cu privirea (deocamdată 🙂 doar aşa) peste tot, îi soarbe orice gest şi cuvânt şi, prin urmare, când Matei e acasă, Petru cu greu se dă dus la culcare. Pe de altă parte, am prins o perioadă destul de rece şi trebuie să petrecem o mare parte din timp în casă, ori lipsa plimbărilor zilnice, în special la cel mic (fiind răcit şi afară ceaţă/vânt, îl scot 15-30 minute, odată la 2-3 zile) nu ajută somnul. Cel puţin la copiii mei!

Cosleep-uim cu mare drag, aliniaţi : Matei în patul mic, lipit de laterala patului nostru OFICIAL (în fapt, Matei doarme în „sufetul” meu, pe bucata mea de pat), mami (cu Matei în stânga) şi Petru în dreapta, la mijlocul patului mare, tati în continuarea şirului indian şi pisica, as in Mâţa, cum îi spuneam aici.

Masa – Ca şi fratele lui mai mare, Petru a fost şi este alăptat la cerere, dar am început diversificarea şi ne distram copios! Unul dintre primele semicuvinte învăţate până acum şi aproape primul în fiecare dimineaţă este PAPA 🙂 Da, încerc să integrez uşor uşor ceea ce mănâncă bebe Petru în alimentaţia noastră ovo-pesco-lacto-vegetariană. E puţin mai complicat uneori, dar timpul nu îmi permite mereu să îi ofer altceva decât consumă Matei. Oricum, acesta din urmă este un pofticios, aşa că alege să se înfrupte, adesea, din mâncarea de bebe. Gătesc preparate uşoare şi prefer să pregătesc mese echilibrate, de care să ne bucurîm împreună.

 Treburi casnice – Se distribuie în mod inegal între mine şi tati, cu ajutor din partea mamei, în limita timpului ei şi a dorinţelor/trebuinţelor noastre. Pentru că eu stau acasă cu puii, încerc să fac aproape toate treburile din gospodărie. Câteodată, întind rufe cu copilul cel mic „agăţat” în manduca şi spăl vase în timp ce îi interpretez (a se citi, lălăi) vreo piesă inventată celui mare. Tati e responsabil cu aspiratul, litiera pisicii şi căratul apei de la izvor. Glumesc, am noroc de un om bun la toate care mă ajuta cât şi cum poate, marele lui regret for ever and ever este că ţâţica lui nu produce nimic :P. Uneori şi al meu, dar asta e viaţa!

Timp liber – What?Ce-o fi ăla? :)) Fără exagerare, dar nu e imposibil să ai parte de câteva minute pe zi doar pentru tine. Depinde ce alegi să faci cu el. Eu îl „investesc” în blog, în lectură şi în paginile/grupurile pe care le administrez. E foarte adevărat că sunt momente când mi se face uşor dor de libertatea de dinainte de copii, dar sunt perfect conştientă că anii de acum trec atât de repede… De exemplu, 89% din acest post a fost scris cu cel mic în braţe, dormind. Evident, nu într-o singură sesiune de nani, dar e aşa dulce somnul în apropierea mamei … Aproape la fel de bun ca ciocolata înfulecată, pe ascuns, în debara, când mami are nevoie de o pauză, după o zi care nu pare să se mai termine!

Socializare – Mie imi plac oamenii. Şi îmi place să vorbesc şi să scriu. Când mă pornesc la una din astea două, greu mă mai opresc 🙂 , asta în caz că nu aţi observat. Socializăm deci organizat cu rude/prieteni/colegi şi dezorganizat oricând se poate şi oriunde. Uneori, faţă în faţă şi alteori doar telefonic sau în mediul virtual. Numărul celor care ne calcă pragul nu este foarte mare pentru că încercăm să păstrăm, pe cât se poate, tabieturile şi programele copiilor, dar avem şi amici single, şi cupluri fără copii şi cu, în proporţii variabile. Nu suntem absurzi să vorbim numai despre odrasle şi tind să cred că amicii noştri apreciază relaxarea noastră şi modul optimist de a le descrie situaţia, când suntem întrebaţi. Suntem, totuşi, genul de părinţi care preferă să ia copiii cu ei şi să se bucure de ei în diverse contexte, aşa că cei doi crai şi ei, la rândul lor, destul de sociabili.

Timp în 2 – If there is a will, there will be a way, sau cum s-ar spune pe dulcele grai moldovenesc, „îi olecuţă” 🙂 Câteodată, seara, după ce adorm copiii, rămâne timp şi pentru asta. Mă pot lăuda că măcar o dată la 2 săptămâni las amândoi copiii câte 2 (!) ore la mama. Ultima dată, am plecat cu Omul la o ciocolata caldă, în mall. A fost un soi de întâlnire şi ne-am bucurat de ea, cu adevărat. E ok, zic, încă ne iubim şi ni se luminează privirile când ne întâlnim. I-am făcut doi copii, deci o să mă ţină minte veşnic 🙂 La modul cel mai serios acum, ne e bine împreună şi când apar mici probleme suntem destul de maturi să dicutăm şi destul de înţelepţi să uităm!

Hai că am făcut un articol lung şi ordonat! Sau, mă rog, aşa îmi place mie să cred… Revin cu alte detalii „la cerere”, că tot se poartă 🙂