Arome Urbane. Un drum, un om, niste vise :)

Mie mi-au lipsit interviurile cu Oameni frumosi 🙂 Astazi, stăm de vorbă cu o mămică frumoasă şi curajoasă, creatoare de Arome Urbane. Am cunoscut-o, virtual deocamdată, la una dintre discuţiile din grupul Work At Home Moms şi mi-am dorit să o cunoaşteţi şi voi, aici.

Cine eşti tu – scurtă carte de vizită 🙂

Sunt Ana, mamă de băiat de 4 ani şi de fată de aproape 2 ani, îmi plac culorile, traiul aproape de natură, dansul şi îngheţata.

Cum ai devenit WAHM?

Arome Urbane – Coliere alăptare
Arome Urbane – Coliere frumoase şi sănătoase
Arome Urbane – Cu puţin roşu

Mereu am făcut ceva după muncă: cercei, brăţări, împletituri, desen, croitorie, iar accesoriile mi-au plăcut mereu. După primul copil, am suferit nu după somn, nu după nopţile pe la terase cu prietenii, nu după tocuri, ci după mărgele. Şi atunci am aflat de aceste coliere. Am stricat un set de mărgele din lemn pe care le aveam şi am făcut primul colier. Apoi am început să caut bile din lemn mai special şi am încercat mărgele din seminţe exotice, diferite esenţe, dar lemnul de ienupăr m-a cucerit. Şi la îndemnul unei prietene, am început să lucrez şi pentru alte mămici. Pe lângă coliere, s-a ivit şi lavanda în viaţa mea (avem o cultură de lavandă) şi de aici numele Arome Urbane.

Care sunt sursele tale de inspiraţie?

Natura este inspiraţia pentru orice, răspunsul la orice întrebare. Mă inspira şi mamele – puternice, iubitoare, jucăuşe şi delicate pentru care croşetez aceste coliere din lemn, fir subţire de bumbac şi dragoste.

Dar marile „pietre de moară” cu care te lupţi?

Arome Urbane – Lan de lavandă

Mă lupt doar pentru ce mi-am propus, mă lupt doar pentru scopul meu de a avea o viaţă liniştită, aproape de familie şi de natură. Doar aşa simt împlinire şi linişte. Greutăţile sunt cele cunoscute tuturor la început de drum: desfacerea. Eu cred cu tărie în ceea ce fac şi sunt convinsă că ce pleacă de la mine este un lucru  de calitate. Nu aş putea să fac altfel. Vreau să trimit mamelor, oamenilor care îmi comandă coliere, produse cu lavandă, săpunuri sau orice altceva şi o bucăţică de suflet, să simtă pasiunea cu care lucrez.

Cea mai mare dorinţă pentru anul 2017…

Pentru afacerea mea îmi doresc să distilez lavanda şi să pot oferi ulei esenţial de lavandă de calitate şi apă florală. Pe lângă am o serie de produse pe care eu şi familia mea le folosim şi aş vrea să le aduc în magazin. Produse pentru curăţenia casei bio, la preţuri bune, săpunuri naturale şi detergenţi bio, prietenoşi cu natură. Îmi doresc să colaborez cu cât mai mulţi producători români şi AromeUrbane să devină locul în care vii să cumperi cu încredere.

Ce te relaxează? Cum şi cu cine îţi petreci timpul liber? Există aşa ceva ? 🙂

Arome Urbane – Săculeţi lavandă
Arome Urbane – Baie catifelată

Nu este nimic surprinzător că având o cultură de lavandă, relaxarea cea mai mare este o plimbare printre aceste flori împreună cu copii mei. Liniştea câmpului, unduirea florilor, zumzetul de albine şi parfumul de lavandă sunt reţeta perfectă. Dar asta este doar în sezonul lavandei. În restul anului, relaxarea este croşetatul colierelor. Noţiunea de timp liber s-a schimbat pentru mine în ultimii ani, îmi vine greu să îl definesc acum: timp în care nu am nimic de făcut, timp liber de la stat cu copii sau timp liber de la munca mea? Oricum ar fi, nu îl mai caut, încerc să prind în cursul zilei câteva minute pentru scurte meditaţii şi încerc să fiu prezentă în mod conştient în viaţa mea 🙂

Cum ai ajuns în comunitatea WAHM? Ce înseamnă acest drum, pentru tine?

Am ajuns în această comunitate când a fost momentul potrivit pentru mine. Şi aici am descoperit o conexiune puternică, sprijin, informaţii şi inspiraţie. Uneori, simt că, împreună cu celelalte mame WAHM pot conduce lumea: sunt mame din toate domeniile şi găseşti răspunsuri la orice. WAHM înseamnă să ies puţin din ritmul: job, de luni până vineri, de la 9 la 18 cu un concediu pe an şi viaţa doar în week-end. Înseamnă să fiu mai aproape de familie, pe mai puţini bani, dar mai împlinită. Îmi doresc să rezist cât mai mult, financiar vorbind.

Planuri de viitor…

Îmi doresc să certific cultura de lavandă, să pot dovedi prin hârtii că lavanda mea e bio. Acum pot doar să o spun.

Unde te găsesc prietenii şi unde îţi pot invidia muncă cei mai puţin prieteni? 😛

În momentul acesta, cel mai rapid mă pot găsi pe Facebook la Arome Urbane,  dar în curând şi pe www.aromeurbane.ro

Un gând de final 🙂

Cumpăraţi produse locale!

Am testat și eu aceste produse. În primul rând, vă pot spune că miros divin și că nu mă mai satur să „gust”… olfactiv dulapul cu lenjerie. De asemenea, baia copiilor este prilej de încântare pentru toată lumea. Săculeții sunt tare drăgălași, iar eu plănuiesc, în secret, să îmi bucur oamenii dragi cu astfel de atenții și în viitor, shhhh!

Agresivitatea la copii. Copilul meu cel mic loveste/musca!!!

Stiti deja ca sunt fan al articolelor scrise de Dr. Laura Markham si ca sunt abonata la noutatile de pe site-ul ei: http://www.ahaparenting.com . Astazi, o traducere dupa postarea : Agresivitatea la copilul cel mic. Coaching_Big_Sibs_When_the_Younger_Child_is_Aggressive

Cum sa il invat pe copilul meu de 5 ani sa reactioneze cand fratele cel mic (19 luni) se manifesta cu agresivitate, lovindu-l? Am citit deja articolele despre cum trebuie sa reactioneze parintele si aplicam deja, dar exista si momente in care copiii se joaca fara mine supraveghindu-i.  Vreau sa ii ofer copilului meu de 5 ani „uneltele” necesare pentru a reactiona potrivit cand are de-a face cu agresivitatea celui mic. 

Cel mai adesea, copiii invata din experienta pe care o oferim noi: ca mod de actiune mai mult decat ca explicatii. Deci, daca reactionezi cu calm si empatie (in caz de agresivitate a unuia dintre copii) catre copilul cel mic (clar deranjat de ceva/cineva), copilul cel mare va invata sa faca acealasi lucru.
  Evident, nici pentru parinte nu este intotdeauna usor sa isi pastreze calmul. Mai ales daca adultul este ingrijorat privind modurile in care agresivitatea copilului mic poate afecta relatia dintre cei doi frati: darama constructiile din cuburi, smulge masinutele din mana celui mare in timpul jocului sau strica jocul, pe neasteptate. Si, mai mult, daca puiul de om mic il raneste cu adevarat pe cel mare, este deplasat sa astepti ca primul nascut sa reactioneze empatic. Nu fara exercitiu si asistenta din partea ta.

Din fericire, poti lucra, in timp, cu rabdare si iubire la aceste reactii si la dozarea lor corecta, in functie de situatie. Cu alte cuvinte, copilul cel mare va rezista impulsului de a-l inghionti pe cel mic, dar isi va lua jucariile si se va retrage intr-un colt linistit/in alta camera. Este acelasi comportament ce poate fi observat la catelusi: cand agresivitatea jocului celorlalti devine suparatoare, se indeparteaza. Astfel, copilul cel mic va invata, pe propria piele, consecinta naturala a comportamentului sau: ramane singur, fara partener de joaca. (Nu ma intelegeti gresit, nu recomand in nici un caz ca parintele sa ii lase pe copii sa isi rezolve singuri conflictele cand puiul de om de 19 luni se poarta cu agresivitate. Daca adultul va pleca, este foarte posibil ca panica abandonului sa ii cuprinda pe amandoi copiii, fiecare dintre ei simtind ca sunt lasati singuri in fata „inamicului”. Rolul fratelui mai mare este unul destul de important si aceasta relatie se dezvolta in timp, organic).

Arme pentru a lupta cu agresivitatea

1. Ofera un exemplu pozitiv. Catre copilul mic: „Au, asta a fost dureros! O sa stau departe de manutele astea nervoase… Cred ca esti tare suparat! Poti sa imi spui ce doresti/care este problema? Oh, vrei sa te joci cu masinuta cea rosie? Okay, poftim. Eu pot folosi masina albastra. Vezi, nu este nevoie sa lovim, sa folosim agresivitatea. Trebuie doar sa imi arati ce anume doresti.”

2. Invata/explica. „Fratele tau cel mic loveste pentru ca este ingrijorat ca altfel nu va primi ceea ce isi doreste. El este foarte mic si atunci cand este suparat, este greu pentru el sa foloseasca cuvinte (si sa nu fie agresiv). Daca el va fi sigur ca vrei sa il ajuti, nu va mai lovi pentru a obtine ceea ce isi doreste. Asa ca, daca il asiguri pe fratele tau ca il intelegi, el nu va mai fi agresiv cand devine suparat.

3. Empatizeaza, Observa si Ofera rezolvarea problemei  – „Este greu/dureros cand fratele tau loveste, imi dau seama ….Apreciez faptul ca incerci sa fii rabdator cu el ….. si vad ca el vrea neaparat sa se joace cu masinuta rosie. Imi inchipui ca te plictisesti sa te joci mereu cu masina portocalie, asa e? Iti multumesc pentru ca esti atat de intelegator. Cand incepe sa te deranjeze cu adevarat, spune-mi. Vom gasi, impreuna, o solutie. Poate vom avea nevoie de inca o masina rosie, ca fiecare sa aiba una.”

4. Ofera cuvintele potrivite.  Nu iti crea asteptari nerealiste in privinta copiilor tai! Copilul cel mare nu va sti exact ce anume sa ii spuna celuilalt, ceea ce inseamna ca, in absenta cuvintelor, este foarte probabil sa foloseasca agresivitatea. Ofera-i, in mod repetat, „instrumentele” verbale utile: „Ii poti spune fratelui tau simplu ‘Hey, ma jucam eu cu acea masina. Nu smulgem jucariile. ” In timp, prin repetitie, copilul va ajunge sa isi insuseasca aceste replici.

Cele mai utile instrumente

5. Joaca/Repeta scenariul  intr-un mod amuzant, astfel incat copilul cel mare sa isi aminteasca usor cum sa procedeze intr-o situatie tensionata. De exemplu, folosind jocurile fizice, ii poti arata copilului cum sa isi „prabuseasca” adversarul pe canapea fara a folosi agresivitatea si fara a lovi. Nu uita sa ilustreze scenariul cu mult umor! Foloseste texte simple si da instructiuni clare „Nu! Nu lovim!” + retragerea din calea „taifunului” mic si solocitarea prezentei unui adult care sa medieze scena, indepartand agresivitatea.

6. Stabileste limite. „Creierul fratelui tau este in continua crestere, asa ca, nervos fiind, nu ii este mereu usor sa isi stapaneasca pornirile agresive. Invata mereu, avem rabdare cu el. Si cel mai usor mod in care il putem invata este sa ii aratam cum procedam noi. Cum ne controlam emotiile si cum alegem sa nu lovim. Nu este niciodata in regula sa lovesti pe celalalt, indiferent ce ar face. Indeaparteaza-te ca sa nu te poata lovi si striga un adult, in ajutor: ‘Mama, Tata, avem nevoie de tine!”

7. Apara. Ai mereu grija sa oferi un spatiu copilului mai mare pentru a lucra in liniste, fara a fi deranjat de catre cel mic. Este posibil sa se bucure sa se joace impreuna cu cel mic, dar nu te astepta sa faca acest lucru in timp ce este concentrat la „treburile” lui. Aseaza undeva un coltisor pentru cel mare pentru a le permite ambilor copii sa stea in aceeasi camera, cel mic poate desena, construi sau face puzzle.  Sau ia in bucatarie/alta camera pe cel mic impreuna cu cateva jucarii pentru a oferi celui mare o pauza de la statutul de „fratele cel mare si intelegator”. Este foarte bine cand cei doi se pot juca impreuna in armonie, dar principala preocupare a copilului mare trebuie sa fie dezvoltarea proprie si distractiile specifice varstei, nu jobul de „babysitter” pentru cel mic. Daca aceste nevoi nu sunt implinite suficient, nu te poti astepta sa manifeste empatie si rabdare fata de fratele mai mic.

8. Asigura-l ca esti alaturi de el – Spunei „Cateodata stii cand fratiorul tau este suparat si urmeaza sa devina agresiv, nu-i asa?  De obicei, asta inseamna ca simte, pur si simplu, nevoia sa planga. Asa ca, te rog, fa-ma atenta cand observi asta, iar eu voi veni sa il ajut sa faca fata acestor sentimente.”  Este extraordinar cand ii poti oferi copilului mai mare uneltele potrivte pentru a face fata agresivitatii, dar acest lucru poate fi coplesitor pana si pentru un adult. Nu lasa povara aceasta pe umerii copilului tau!

Probabil ca ti-ai dat deja seama ca nici unul dintre sfaturile de mai sus nu vor functiona daca puiul de om cel mare se „lupta” cu rivalitatea dintre frati, nu-i asa? Fiecare copil are nevoie de timp unul la unu cu fiecare parinte – este o „gura de aer proaspat” in care se simt auziti, intelesi, apreciati pentru ceea ce sunt. Este util sa ii reasigurati periodic de rolul special pe care fratele mai mare il are pentru cel mic : cum cel mic il vede pe cel mare ca un model de urmat. Dar, mai presus de orice, este foarte important sa transmiti si sa demonstrezi ca nimeni, niciodata nu va ocupa locul lui in inima ta, ca nu vei inceta niciodata sa iti iubesti primul nascut, indiferent ce s-ar intampla (sau pe cine ai avea in brate).

*****

Agresivitatea intre copii este un tablou care ne lasa, de multe ori, total nepregatiti. Nu stim cum sa reactionam si nu e usor sa alegi de partea cui sa fii. Din fericire, citind raspunsurile dr. Laura Markham la scrisorile parintilor care se confrunta cu astfel de probleme, imi dau seama ca nu trebuie sa adopti nici o tabara, dar sa imparti empatie si iubire. Exact atat de simplu, sau nu? 🙂

 

Cerc de lectură – Bun găsit, editura Creanga Fermecată!

A fost primul cerc de lectură la Piatra Neamţ. 🙂 Evenimentul a fost organizat de către Work at Home Moms  al cărei coordonator local sunt. 🙂

Cu mici şi mari, într-o sâmbătă dimineaţă ce ar fi trebuit să fie caldă, dar ne-a uimit cu zăpadă ca-n poveşti, ne-am regăsit la Ceainăria Teaz (vă mulţumim încă o dată pentru găzduire, Oameni Frumoşi!)

Să vă mai spun că am avut nişte emoţii uriaşe şi că mi-am făcut un milion de gânduri înainte? 🙂 Vă spun! Dar, totodată, vă spun şi că mi-a mers la suflet atmosfera caldă, primitoare a locaţiei, că se cunoaşte cine apreciază ceaiul de calitate şi că m-am încărcat cu energie şi bună dispoziţie.

Cum a fost la micul nostru cerc de lectură

Am avut ajutoare de nădejde care mi-au stat alături în acest proiect! În primul rând, superbele cărţi ale editurii Creanga Fermecată. Deşi am ales să citesc doar una dintre poveşti la acest cerc de lectură şi anume Povestea pădurii, cu siguranţă veţi mai auzi despre poveştile de suflet de la ei.

Mi-au plăcut cărţile încă de când le-am răsfoit pentru prima dată şi am fost mândră că am putut aduce povestea unei păduri la Piatra Neamţ tocmai pentru că e important să conştientizăm (DA, încă de la vârste fragede!) cât de mult bine – sau rău, din păcate – putem face prin acţiunile noastre.

Publicul a fost format din copilaşi cu vârste între 2 şi 13/14 ani. Fiecare dintre cei prezenţi a rămas cu câteva idei din carte şi o parte dintre mămicile prezente s-au îndrăgostit de carte, dorind să o dăruiască, la rândul lor, mai departe.

Ajutoare şi antren

Printre ajutoarele de la cercul de lectură se numără şi fiul meu, Matei, care tocmai a împlinit 5 ani. A stat lângă mine tot evenimentul, a mânuit cu pricepere păpuşile împâslite făurite cu drag de către o WAHM – Adriana Oprea de la Wool&colours . Ba mai mult, a făcut deliciul publicului, când a exemplificat (artistic de-a dreptul :P) cum fac norii şi dau din burta lor picuri de ploaie!

 

 

 

 

Povestea în sine este potrivită celor peste 3 ani, să zicem, dar depinde mult de starea de spirit a micilor năzdrăvani. Ai mei nu au mereu stare să asculte o poveste până la capăt, dar această lectură i-a prins încă de la prima privire.

Personajele puţine, contrastul puternic între bine şi rău, imaginile frumos exemplificate, spiritul de echipă şi morala atent subliniată sunt doar câteva aspecte care m-au făcut să recomand această carte.

Sunt foarte curioasă să descopăr noi poveşti. Voi ce mai citiţi copiilor?

Eu în 20 de secunde şi 30 de cuvinte

Mă gândeam zilele trecute ce anume simţi când viaţa îţi fuge prin faţa ochilor. Când ai în faţă un pericol real şi TU eşti pe punctul de a nu mai fi. Eu poate deveni doar o amintire. La ce te gândeşti atunci, în cele 20 de secunde pe care le ai la dispoziţie? Care sunt cele 30 de cuvinte pe care le poţi spune despre tine, ce va rămâne în urma ta?

Te gândeşti oare la cum erai tu copil? Îţi aminteşti de jocurile şi prietenii care te bucurau? Vei rememora ceea ce spun alţii despre tine sau ceea ce a fost definitoriu pentru ceea ce eşti tu, acum, în prezent.

EU poate însemna multe. EU sunt curajos, sunt visător, sunt implicat, sunt un om bun, sunt un profesionist. Eu sunt un prieten bun. Eu iubesc. Eu respir. Eu mint. Eu trădez. Eu mă ascund. Care dintre toate acestea este esenţial? Până la urmă, ce contează cu adevărat, mai ales în acele clipe.

Se spune că unii pot să îşi vadă viaţa şi să tragă cele mai profunde învăţăminte din ceea ce văd. În doar câteva secunde, pot deveni cu adevărat iluminaţi şi au puterea de a lua totul de la capăt. Descoperă, când sunt pe punctul de a pierde darul care este viaţa, descoperă adevărata lor Misiune Personală. Îşi dau seama că se aflau pe un drum greşit sau care nu îi ducea, cu adevărat, acolo unde vroiau să ajungă.

Eu care sunt AZI, aici poate fi şi de cele mai multe ori, chiar este, influenţa părinţilor, a modului cum am fost crescuţi dar şi a independenţei pe care aceştia au ştiut (sau nu!) să o cultive în noi. Eu de azi va decide corect şi va fi răspunzător pentru ceea ce decide. Dacă a văzut acest model. Dacă şi-a putut explica eficient de unde s-a pornit şi unde se va ajunge. Eu mă implic în deciziile care se iau în legătură cu mine şi viitorul meu sau, dimpotrivă, aştept de pe margine, vociferând sau lamentându-mă.

Eu aleg să folosesc poveştile pentru a creşte puiii de om pe care i-am primit în grijă. Aleg, cu inima plină de iubire, gândindu-mă la ceea ce vreau să cresc în copilul meu.

Tu ce alegi să sădeşti în solul fertil al adultului de mâine? Obedienţă? Pedeapsă? Percepţie asupra conceptelor? Consecinţe naturale sau doar frica de a nu fi descoperit şi sancţionat?

Privesc în jur şi văd, cot la cot cu mine, muncind dar, mai ales, vieţuind, adulţi care se închid în sine vorbind despre copilărie şi zilele de atunci.

Cunosc priviri care se pleacă la gândul umilinţelor trecute, a palmelor nemeritate, a golului din „Pentru că aşa spun eu”, „Eu te-am făcut, eu te omor”, „În bătătura mea, eu fac regulile”, „Tu să nu deschizi gura în faţa mea”.

Da, au fost vremuri grele. Au fost ani teribili şi poate că au făcut şi ei, dragii de ei, cum s-au priceput mai bine. O să îi respectăm pentru că ne-au dat viaţa şi ne-au hrănit. Pentru că ne-au îmbrăcat şi ne-au trimis la şcoală. O să îi iertăm, sper, pentru palmele primite. O să uităm gustul amar al clipelor când eram alungaţi de la discuţii şi eram obligaţi să acceptăm decizii care ne priveau, dar care se luau, ÎNTOTDEAUNA, fără noi.

Dacă EU aleg să fac ALT FEL pentru copiii mei, de ce să fiu judecată? Cu ce drept? Cum să mi se reproşeze că le ofer posibilitatea de alege dintre 2 variante? De ce să îi educ şi acum, tot DOAR cu palma şi vorba dură? De ce sa nu ştie că îi iubesc şi că sunt acolo, lângă ei, la nevoie?

În cele 20 de secunde dinainte de impactul catastrofal, aş vrea să mă gândesc la copilărie. Aş vrea să mă simt iubită. Să ştiu că am iubit cu fiecare fibră a corpului meu şi mi s-a răspuns la fel. Deşi am greşit. Deşi am plâns. Deşi am făcut cale întoarsă şi m-am răzgândit.

Aş vrea să simt că EU a contat. Că i-am făcut mândri şi că s-au bucurat de mine şi reuşitele mele, chair dacă ei ar fi ales altceva. Alt drum. Alte meserii. Alţi parteneri. Alte lupte.

Photo credit: Sorin-Bolog-Photographer

Miercuri, respirăm de la Prinţesa Urbană + WAHM Piatra Neamţ în acţiune

După primul eveniment (e drept, la scară mult mai mică) WAHM la Piatra Neamţ, a venit, foarte repede, rândul unei colaborări zic eu, fructoase. Centrul Educaţional Antonia şi WAHM Piatra Neamţ au găzduit-o, acasă, poalele Pietricicăi, pe Ioana Chicet Macoveiciuc, aka Prinţesa Urbană.

Da, Ioana este din Piatra Neamţ şi sperăm să îşi facă un obicei din lansările de carte aici. Anul trecut ne-am văzut cu ea tot acasă, prilej cu care i-am „furat” un mic interviu, pentru care îi mulţumesc, încă o dată.

Anul acesta, Ioana a mai lansat încă 3 cărţi, iar eu am devenit organizator evenimente WAHM (comunitatea mămicilor care lucrează de acasă), postura din care m-am implicat activ în organizarea evenimentului de la Central Plaza Hotel, care ne-a găzduit, cu căldură.

Cu mari emoţii şi o imensă bucurie, am primit fiecare femeie care a ales să îşi petreacă o după amiază relaxată alături de noi. Am pictat figurine de ipsos (mulţumim, Marina Bejan, pentru răbdare şi curaj!), am degustat bunătăţi pline de iubire de la Aline Cake Boutique şi Rawissant.

Pentru că timpul a trecut repede şi nu s-a mai citit nici o bucăţică de text din cărţile Ioanei, aşa cum, se întâmplă, de obicei, la o lansare de carte, mi-am permis să vă las un citat care mie, personal, mi-a plăcut mult.

Miercuri, respirăm – Ioana Chicet Macoveiciuc

Brusc, mi s-a făcut dor de mama. În prezenţa ei, parcă totul e mai simplu. Oricât de greu mi-a fost vreodată, ea ştie mereu să pună lucrurile în altă lumină. Rosteşte fără teamă întrebările bune, care au răspunsuri capabile să mă ajute. Îmi aduce aminte că pot, că ştiu, că am resurse, că oricât de complicat şi de dureros ar fi totul, peste o zi o să fie mai bine, iar peste două, o să ştiu ce e de făcut.

E ca atunci când intri brusc în întuneric. Nu vezi nimic, te simţi pierdut, nu ai repere, ţi se face teamă. Trebuie doar să aştepţi câteva secunde, ochii tăi se vor obişnui cu bezna şi vei începe să întrezăreşti lucruri, vei putea face primii paşi, te vei putea aşeza pe o margine de pat, vei putea întinde mâna spre întrerupătorul veiozei. Aşa şi cu greul în viaţă. În primele clipe, când afli vestea cea rea, totul pare fără ieşire. Crezi că o să mori de durere şi de neputinţă. Dar nu mori, nu, omul duce enorm de multe, mult mai multe decât îşi poate imagina vreodată. Chiar şi când nu mai poţi, tot mai poţi un pic. Trebuie doar să stai pe loc şi să aştepţi să te obişnuieşti cu durerea. Apoi, încet-încet, de cele mai multe ori, afli că negrul nu e atât de dens. Începi să vezi nuanţele de gri, raza mică de lumină. O prinzi şi trăieşti mai departe încă o vreme, până când te loveşte următorul întuneric, şi iar plângi cu disperare, iar aştepţi să te obişnuieşti cu durerea, iar cauţi raza de speranţă, iar tragi soarele pe strada ta. Şi tot aşa, iar la final, se cheamă c-ai trăit cu adevărat, c-ai luptat pentru tot ce ţi s-a întâmplat bun.

Deşi am citit cartea repede, am gustat fiecare întâmplare, fiecare poveste. Am trăit, am râs şi am plâns alături de fiecare dintre cele 6 burtici 🙂 şi am respirat, uşurată, de fiecare dată când totul s-a sfârşit cu bine.

Cel mai mult mi-a plăcut atitudinea pozitivă a personajelor, mesajul lor că schimbarea e bună, deşi, de multe ori, ne temem de ea. Iată doar o exemplificare, cea mai elocventă, după părerea mea:

Apoi se întâmplă schimbarea. Nu mai mergi la serviciul pe care îl detestai. Bărbatul pleacă. Prietena încetează să te mai sune. Te muţi în altă casă. După ce trec primele zile de furie, de panică de necunoscut, de reaşezare a propriei vieţi, începi să respiri cu adevărat. Înţelegi că, de fapt, acesta e cel mai bun lucru care ţi se putea întâmpla. Sigur, nu recunoşti asta cu voce tare de la început, dar începi să zâmbeşti pe dinăuntru, apoi, încet-încet, şi pe dinafară. Te ierţi. Te priveşti cu ochi buni în oglindă. Începi să te aranjezi, să te placi, să cauţi lucruri noi care-ţi plac, care te mişcă şi te motivează. Noul TU străluceşte. Oamenii observă şi curând primeşti noi invitaţii. Un alt job, ceva complet diferit, captivant, plin de provocare. Un apartament nou, poate ceva mai mic, dar sigur mai potrivit ţie. Un bărbat diferit de toţi ceilalţi de până acum, care te priveşte cu interes şi admiraţie. Dacă altcineva nu te-ar fi părăsit, n-ar fi fost loc pentru un nou TU, pentru un alt început, pentru noi promisiuni şi speranţe. Tot răul spre bine, parcă aşa zicea vorba aia. Mie-mi place să zic că locul în care suntem e cel mai bun loc dintre cele posibile.

Asta vă doresc şi eu vouă, acum, la început de an. Să aveţi curaj să îmbrăţişaţi chemarea adevărată din sufletul vostru. Schimbarea nu este rea! Eu am intrat de curând în universul WAHM şi prind, cu fiecare zi care trece, tot mai mult curaj. E un drum frumos, pe care îmi doresc să merg alături de toate cele care simt că pot fi mai mult.

Dacă sunteţi curioşi/curioase, vă las o mică prezentare despre ceea ce este şi reprezintă acum Work At Home Moms Romania. Noi am pus prima piatră, vino şi tu, alături de noi!

Pe final, câteva „unde” ale energiei noastre:

Cronica unei seri pentru… suflet

şi

http://www.ziarpiatraneamt.ro/ioana-chicet-macoveiciuc-creatoarea-blogului-printesa-urbana-la-piatra-neamt

PS: Mulţumesc, încă o dată, tuturor partenerilor care ne-au fost alături la acest eveniment, dar şi doamnelor/domnişoarelor care au venit să petreacă timpul cu noi. Iată doar câteva instantanee din seara cu pricina (Foto credit: Bogdan Niţă Photography)

Prima petrecere a puiului de om

Explicație

La începutul lunii decembrie, puiul de om a avut parte de prima petrecere. Mă refer la prima petrecere la un loc de joacă, în afara casei de noastre, cu copii și părinți pe care i-a mai văzut uneori, dar cu care a interacționat mai mult sau mai puțin.

Zâmbesc amintindu-mi de prima petrecere a lui M., acum câțiva ani, tot în preajma sărbătorilor de iarnă. Atunci am avut ceva emoții, dar, ca de obicei, puiul de om a făcut față cu brio și totul a decurs cât se poate de natural.

Veți râde, poate, pentru că am ales să scriu despre prima petrecere la un loc de joacă. De ce am făcut-o, totuși? Pentru că e important să pleci la drum cu aștepările corecte în ceea ce privește copilul din dotare și interacțiunile sale cu ceilalți copii. De asemenea, am ales să scriu, pe bune și fără ocolișuri despre asta pentru că lucrurile stau cu totul altfel la primul copil față de următorul/următorii și pentru că îmi doresc să păstrez și aici, amintirea primei petreceri a lui Petru.

Cum a fost

Încă de la alegerea hăinuțelor în care cei mici își vor face apariția, se poate observa cu ochiul liber (dar cu puțină atenție) mult din caracterul părintelui principal care are grijă de cel mic. Apoi, fără să vreau, am putut vedea cum puiii de om (de 2-3-4 anișori) poartă rochițe de petrecere, cu volane și pantofiori de lac doar pentru a alege apoi, sub privirile îngrozite ale mamelor, să se târască prin piscina cu bile sau să țopăie, dezinvolte, pe trambulină. De altfel, această observație se aplică foarte bine și băiețeilor. Părul făcut cu gel, papioane și bretele, pantaloni la dungă, toate par a fi alegeri neinspirate pentru copii, fie că vorbim despre o petrecere de copii, fie că vorbim despre una a oamenilor mari, unde cei mici sunt acceptați.

De ce spun asta? Pentru că puiii de om nu pun atât de mare preț pe etichetă și hainele de gală care TREBUIE păstrate curate, perfect călcate și scrobite îi vor deranja de la joaca lor liberă. E adevărat, veți spune, dar sunt atât de drăguți îmbrăcați în mici prinți și prințese, mini oameni mari și produc zâmbete de admirație celor care îi văd. Sunt perfect de acord, dar… am văzut, nu de puține ori, pitici care se chinuie (efectiv!) să se joace fără a deranja bunătatea de haine bune, fără a supăra pe mami sau pe tati care au muncit atât…și acești copii, sunt, înainte de orice, niște COPII ELEGANȚI și ÎNGROZITOR DE TRIȘTI.

O variantă de mijloc ar fi să alegeți haine frumoase, dar comode. Potrivite ocaziei, fără a îngrădi în nici un fel mișcările copilului. Această conduită însă se asortează foarte bine cu o atitudine degajată a părintelui. Se murdărește sau boțește hainele? Asta e! Nu va ieși perfect în pozele de laudă de pe FB? Soarta! Va compensa cu un zâmbet cât tot ecranul și își va aminti mereu de prima petrecere, de jocurile cu prietenii lui și de ghidușiile pe care, poate, le-a trăit la locul de joacă.

Una dintre regulile familiei noastre, afișate la loc de cinste, pe frigider și însușite atât de cei mici, cât și de cei mari, este: Oamenii sunt mai importanți decât obiectele!!! Cu alte cuvinte, nu fac o tragedie din lucrurile care se strică, atâta vreme cât copiii mei se bucură unul de altul și împreuna, de joaca lor. Nu, asta nu înseamnă că îi încurajez să distrugă lucrurile pe care le avem, din contră, le explic, pe înțelesul lor, ce se întâmplă dacă și încercăm să reparăm ce poate fi reparat.

Diferențe

Revenind la prima petrecere… Copiii care nu au frate/soră acasă și care nu petrec timp suficient de des cu alți copii vor evita să împartă jucăriile, vor apela mereu la părintele prezent pentru a rezolva micile conflicte și chiar vor prefera să se joace cu acesta, făcând abstracție de ceilalți copii.

Nu-i ușor să fii părinte la prima petrecere a copilului! 🙂 Dar nici imposibil. Cel mai important lucru mi se pare să ai răbdare cu copilul tău, să îi permiți să se obișnuiască cu mediul și ceilalți participanți la petrecere și să nu ai așteptări foarte mari.

E posibil să trebuiască să faceți 1-2 tururi al spațiului de joacă observând doar. E absolut în regulă. E posibil să trebuiască să încerci tu, adultul, fiecare joc/jucărie pentru a demonstra puiului de om că este în siguranță și nu are de ce să se teamă. Atâta vreme cât ai încredere în copilul tău și ești onest față de el, nu vor fi probleme.

Mi-am făcut un obicei din a NU interveni în conflictele pe care copilul meu le poate avea, la locul de joacă, cu alții. Stau în apropiere, privesc și sunt de ajutor, dacă puiul mă solicită. Altfel, îl las să se descurce singur și da, vorbesc despre un copil de 2,5 ani. La început mai timid, acum din ce în ce mai diplomat și mai vehement, Petru a învățat să negocieze, să cedeze uneori și să rămână ferm pe poziție alteori. Da, am exersat acasă până când a fost pregătit.

Nu cred în dreptul adultului de a decide ce anume TREBUIE să facă cel mic – mă refer la alegerea jucăriei cu care să se distreze sau a modului CORECT de a face un castel, de exemplu. Am trăit, pe propria piele, experiența frustrărilor lui M. pentru că o X construcție/desen/lucrare nu este CORECTĂ. La Petru,am ales să arăt modul în care cred eu că pot fi făcute aceste lucruri și apoi să las la latitudinea puiului de om modul său de a se juca. Am descoperit, de multe ori, idei creative și rezolvări ingenioase.

Concluzii

Prima petrecere a puiului de om a fost reușită pentru că el s-a distrat și eu i-am permis asta. Da, a sărit (din picioare) în piscina de bile și s-a cățărat pe cel mai înalt tobogan. Da, m-am temut și se putea răni. Dar nu l-am oprit să încerce. Am vrut să îi ofer spațiul să își învingă propriile temeri (de un spațiu necunoscut, de oameni străini, de plecarea mamei) și i-am arătat copilului meu că poate avea încredere în mine, așa cum și eu am încredere în el.

Mi-aș dori ca aceste gânduri să vă însoțească și pe voi, dragi părinți, la prima petrecere a copilului vostru sau la avalanșa de petreceri ce par să ne pândească în perioada imediat următoare! Nu e ușor să treci peste propriile temeri, dar e util să o faci. Pentru copilul tău și zâmbetul lui senin!

Cum alegi mașina de spălat vase potrivită?

Acum o vreme tot cochetam cu ideea de a ne cumpăra o mașină de spălat vase. Da, poate nu era singura urgență, dar, la momentul respectiv, familia mea a considerat că este exact ceea ce ne trebuie pentru a mai degreva din sarcinile (multe!) care cad pe umerii unor părinți care muncesc și au în grijă 2 copii mici.

Acestea fiind spuse, am purces la cules informații. Am căutat pe internet, am vorbit cu persoane cunoscute care au mașină de spălat vase și cu cei care nu au (unii dintre ei își doresc, alții au avut și nu le-a folosit, alții nici măcar nu îi văd utilitatea, mai ales în raport cu toate costurile ce implică achiziția).

Am plecat de la premisa ca informația este primul pas și am căutat tot ce ne-ar fi putut ajuta să luăm o decizie bună. Cred, în continuare, că fiecare este dator să decidă în dreptul său, luând în considerare ceea ce este important pentru el, punând în balanța ceea ce este cu plus și ceea ce poate fi un minus.

Pentru că datele pe care le-am găsit eu mi s-au părut a fi puține și destul de greu de urmărit, întrucât erau trunchiate sub diferite forme și în mai multe locuri, am decis că o astfel de postare este utilă. Vreau să fie foarte clar faptul că nu am decis să scriu pentru/despre NICI o firmă producătoare, ci doar câteva idei de bază care sper să vă fie utile. Tot ce veți găsi aici provine din experiența și informațiile noastre, prin urmare, voi actualiza postarea în funcție de acestea. De asemenea, ar fi foarte utile părerile și impresiile voastre despre cum poți alege o mașină de spălat vase, deci vă invit cu drag să împărtășiți aceste idei lăsând comentarii la această postare.

Deci… cum alegi mașina de spălat vase potrivită? Nu cred că există un răspuns simplu la această întrebare. Ceea ce voi reda mai jos sunt câteva idei de bază pe care să le aveți în vedere când vă gândiți să achiziționați o mașină de spălat vase.

A. Un set înseamnă tot ceea ce folosește un adult la o masă, adică tacâmuri (lingură, furculiță, cuțit, linguriță) + veselă (farfurie adâncă/bol, farfurie întinsă, cană/pahar). În funcție de aceste considerente și de numărul membrilor familiei tale, poți alege o mașină de spălat vase care să corespundă așteptărilor/nevoilor tale.

B. Luați în considerare ce fel de vase FOLOSIȚI, deci vreți să spălați la mașina de spălat vase. De exemplu, o mașină mai mare, de 13 seturi (are, de obicei, 60 cm lățime) va putea fi utilizată și pentru a spăla vase mai mari.

C. Unde anume vei poziționa mașina de spălat vase? Ai loc în bucătărie? E nevoie să modifici spațiul/mobila pe care le ai deja? Măsoară cu simț de răspundere locul respectiv. Există și mașini de spălat compacte(de 5 seturi, de exemplu), care pot fi puse direct pe blatul din bucătărie, dar fii convins(ă) că este ceea ce îți dorești. De asemenea, există și varianta încorporabilă a acestui aparat de mare ajutor la casa omului 🙂

D. În afară de achiziția propriu zisă a mașinii de spălat vase, trebuie să ai în vedere că va trebui să cumperi (periodic, frecvența depinde de cât de des speli la mașină) următoarele consumabile:

  • detergent pentru mașina de spălat vase
  • sare specială
  • lichid de clătire/oțet

Deși produsele nu sunt scumpe raportat la numărul de folosiri, este bine să urmărești recomandările producătorului și să te interesezi din timp (citind instrucțiunile tehnice/manualul) ce fel de produse trebuie să folosești și în ce cantități).

Există variante de detergent ALL IN ONE, dar părerile sunt împărțite. De asemenea, am citit opinii ale unor posesori de mașini de spălat vase vis-a-vis de utilitatea reală a lichidului de clătire.

E. Deși pare ciudat, există și articole care nu este recomandat a fi spălate la mașina de spălat vase și anume: cuțite (se pare că, în timp, lama se poate toci), lemn (datorită umidității crescute), etc.

F. Câteva tips/tricks pentru a alege o mașină de spălat vase potrivită sunt: alegerea unei mașini care să permită încărcarea la jumătate (sau poți spăla seara/dimineața, după ce ai strâns o mașină întreagă), existența unor suporți rabatabili pentru farfurii/pahare de diferite dimensiuni (astfel, când nu ai un anumit tip de vase, poți organiza spațiul astfel încât să permită spălarea vaselor mai voluminoase), racordarea mașinii de spălat la apă caldă direct poate reduce programul de spălare, existența unui program de vase umede/stropire – util în cazul vaselor care stau mai mult în mașina de spălat înainte de a fi spălate, să existe un program scurt de spălare, să fie de clasa energetică A (măcar).

Printr-o întâmplare fericită (pentru care mulțumim din suflet!), noi am primit cadou o mașină de spălat vase. Nu este nouă și poate nu este ultima generație sau chiar ceea ce am fi ales noi (după cercetări amănunțite!), dar este tare apreciată și suntem bucuroși că o avem.

Vă pot spune că , după aproape 2 luni de folosire, am redus consumul de apă la bucătărie, am ajuns la jumătatea cutiei de detergent de vase (la 1 spălare pe zi) și nu am observat creșteri spectaculoase la consumul de curent electric.

Voi v-ați gândit să cumpărați o mașină de spălat vase? Care sunt sfaturile pe care le-ați da celor care se gândesc la o astfel de achiziție?