Ultima sansa…ultima data…
Ascultam azi la radio un cantec frumos. Mi-a dat de gandit…”Last chance”….Ce as face, ce as spune daca ar fi ultima mea sansa?Daca maine sau peste o ora nu as mai fi in viata.Sau daca as fi pe punctul de a pierde iubirea ta?
As fi in stare sa renunt la egoism si sa iti spun?Sa iti spun, sa iti arat cat de mult insemni pentru mine?As gasi cele mai potrivite vorbe, cele mai intelepte atingeri….?As fi in stare sa iert tot ce ai facut, tot ce nu mi-ai spus, tot ce am mintit eu?As putea sa sterg tot raul cu buretele si as putea sa ma bucur de tine?
Imi place sa cred ca da.Imi place sa cred ca iminenta sfarsitului m-ar face mai intelepata, mai echilibrata, mai stapana pe mine.As vrea sa fie asa.
As vrea sa nu ajungem pana acolo ca sa fim altfel decat suntem.As vrea sa ma scutur de toate ideile preconcepute, sa ma iert de toate cate au fost si sa te sarut senina.As vrea sa o iau de la capat, cu tine de mana.
Si-atunci, de ce tremur cand imi spui ca iti doresti acelasi lucru?De ce ma cutremur cand ma rogi sa nu mai rationez pentru o secunda, sa simt…?
Cred ca ma alint.Si tu crezi la fel, nu-i asa?Crezi ca sunt un copil razgaiat care are impresia ca totul i se cuvine lui.Dar nu-i asa. Nu ti-am cerut niciodata sa ma iubesti, mai tii minte?Din contra, te-am rugat sa stai departe de mine.Te-am implorat sa nu ma vrei, sa nu iti legi sperantele de mine, de inima mea flamanda de iubire.Pentru ca ma cunosc.
Pentru ca vreau, iremediabil, mult.Vreau totul.Sunt in stare sa imi dau si viata pentru cel iubit.Sunt in stare sa suport orice vorba grea din partea celor „din afara” daca stiu ca seara, dupa ce „cade cortina” am sa adorm in brate moi, protectoare.Sunt nebuna de legat, dar cred ca in iubire nu exista reguli.Simt, instinctiv, dureros, obsedant, ca trebuie sa fie TOTUL sau NIMIC.Si imi asum asta cu toata seriozitatea de care sunt in stare.
Eu, dragul meu, sunt in stare sa trec mereu limita posibilului, sa trec orice limita umana impusa, sa fac orice sacrificiu posibil pentru iubire.
Asa sunt eu.Asta este seva ce-mi curge prin vene in fiecare secunda.Si ma hranesc din iubire.Si sufar, si ard, si ma mistui si ma nasc iar.Din iubire.Prin iubire.Pentru ca e tot ce conteaza.Nu stiu daca gresesc, poate ca nu merita oricine sa-mi pun sufletul pe tava asa…in vant, in vazul lumii.Dar nu regret.Chiar cand plang si rup orice contact cu cel/cea care schingiuieste inima mea.Nu regret.
Si stii de ce?Pentru ca ma intreb mereu: daca e ultima data….ultima sansa….ultima noapte….ultimul sarut….Si daca va fi vreodata, cand va fi ultima data, vreau sa stiu ca am jucat corect.Ca am dat TOTUL.Indiferent pe ce loc as iesi in clasament, am sa dau TOTUL.
Pentru ca asa-i in iubire.TOTUL sau NIMIC….Nu?
PS: Si daca totusi nu se va fi terminat….voi putea sa stiu unde am ramas. N-am sa uit vreodata cum te cheama, ce culoare au ochiii tai sau primul nostru sarut.Pentru ca esti unic.Si eu sunt unica.Si tot ce ne-am daruit unul altuia va trai.Pentru ca am dat TOTUL…Pentru ca ai dreptul sa pleci mai departe, e adevarat.Si tot ce ai va trai mereu cu tine.Cum zambeam…cum mi-ai atins mana….
