Violul distruge. Abuzul nu are scuze

Scriu aceste rânduri cu infinită mânie, amăraciune şi dezamăgire. Scriu şi eu, alături de cei care au dorit să tragă un semnal de alarma în cadrul unei campanii frumoase, dar născute din durere. Pentru că o mână de oameni s-au lăsat pentru câteva clipe de articolele lor obişnuite şi au considerat că merită să facă un efort comun. Oameni ca mine şi ca voi, oameni care au auzit de cazuri urâte în care o brută (că om nu îi pot spune!) SILEŞTE o fiinţă umană. Din nefericire,  imboldul de a demara o astfel de campanie a fost cazul fetei din Vaslui violată de 7 indivizi.

Sunt câteva zile bune de când mă tot gândesc la modul în care să abordez această temă. Ce-ar fi de spus???

Că NIMIC, dar NIMIC ÎN LUME nu îţi dă dreptul să abuzezi de un om, indiferent cum ar fi acesta sau ce crezi că ştii despre el? Că violul distruge, anihilează condiţia de om civilizat? Că abuzul nu are scuze şi justificări, în nici o condiţie?

Tocmai pentru că sunt mamă (de băieţi ), încerc să găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru a scrie despre acest subiect. Dincolo de „nebunia” de moment a taberelor şi de reacţiile mai mult sau mai puţin exagerate la tema în cauză (extrapolând. aproape fiecare dintre noi cunoaşte cel puţin o astfel de poveste), cred că rolul nostru, ca părinţi (= formatori) este să aşezăm în sufletul şi mintea puilor CONŞTIINŢA a ceea ce înseamnă PROPRIUL CORP, ce înseamnă RESPECTAREA CELORLALŢI  şi UNDE anume aceste noţiuni se termină şi ne aflăm pe teren minat (= ABUZ).

Jean Paul Sartre spunea că libertatea mea se termina acolo unde începe libertatea celuilalt. Îmi amintesc de liceu, când îmi plăcea atât de tare această idee, dar realizez că, poate nu am înţeles-o pe deplin decât acum.

Cum bine zice o vorbă din bătrâni „Aşchia nu sare departe de trunchi”, deci, cu alte cuvinte, ceea ce semeni, ajungi să culegi. Sunt sigură că nici o mamă normală la cap nu îşi învaţă fiiul să lovească, să înjosească sau să abuzeze o altă fiinţă umană. Dar la fel de important (sau poate mai important) mi se pare CEEA CE VEDE copilul în familie. Pentru că un TATĂ despotic în comportament, care VORBEŞTE DUR, care RĂNEŞTE membrii familiei şi care pare ATOTPUTERNIC va lăsa o impresie atât de puternică asupra copiilor încât aceştia, deveniţi adulţi la rândul lor, vor intra (fără să îşi dea seama, aproape) în rolul „prestabilit” de ABUZAT, respectiv ABUZATOR.

De ce? Pentru că purtăm cu toţii, ca bagaj emoţional, ceea ce am primit/văzut/simţit în copilărie. Şi dăm şi noi, mai departe, la rândul nostru. Deci, este de DATORIA NOASTRĂ ca noi, părinţii, să NE TRATĂM şi VINDECĂM rănile din copilărie (dacă şi câte le avem) şi Să TRANSMITEM apoi (abia apoi!!!) copiilor nostri CURAJUL, ÎNCREDEREA de a merge mai departe, de a DEVENI mai mult decât am putut fi noi.

Da, e dificil să RECUNOŞTI că ai trecut prin astfel de clipe. E GREU să ceri ajutor. Dar NU E SEMN DE SLĂBICIUNE. Din contră, e DOVADĂ DE PUTERE să îţi cureţi rănile, să te vindeci. Şi e ALEGEREA TA!

Dincolo de această alegere, este MUNCĂ. Efort şi grijă pentru a VORBI deschis cu copiii. Chiar dacă tu nu ai vorbit cu părinţii tăi. Despre CORPUL TĂU şi cum se foloseşte. Despre ÎNCREDEREA de a SEMNALA când cineva te atinge într-un mod care te face să te simţi umilit, care te răneşte sau care te face să te simţi ruşinat. E nevoie de CUVINTE POTRIVITE şi TON PRIETENOS pentru a aborda aceste subiecte cu copiii tăi. Din păcate, atât de mulţi părinţi pun eticheta de SUBIECT TABU şi predau, prea uşor, ştafeta EXCLUSIV şcolii, anturajului, imaginilor din media. Şi astfel, din nefericire, informaţiile ajung la copii trunchiate, cosmetizate sau chiar greşit prezentate.

Există şi cealaltă categorie de părinţi care aleg să vorbească despre astfel de lucruri folosind termeni ca „păcat”, „greşit”, „necuviincios”. Nu termenii în sine sunt cea mai mare parte a problemei, cât cosmetizarea subiectului, prezentarea lui într-o manieră prea romantică sau prea vagă, stârnind curiozitatea copilului într-o asemenea măsură încât, acesta va dori să experimenteze cât mai curând.

În opinia mea, este necesară o campanie pe acestă temă. Prin toate mijlocele de care beneficiem în luminatul an 2015. O campanie care să vorbească despre importanţa COMUNICĂRII deschise, sincere şi adevărate între părinţi şi copii. O campanie care să scoatî din sertar (unde stau închise cu 7 lacăte) astfel de subiecte tabu. Pentru că e necesar să tăiem răul de la rădăcină. Cum? Educând oameni conştienţi, liberi. Oameni care îşi cunosc drepturile şi care trag semnale de alarmă când libertatea sau corpul sau mintea le sunt îngrădite, pângărite, murdărite.

Mesajul este unul clar: NU sunteţi singuri!!! Vina nu vă aparţine şi nu trebuie să lăsaţi timpul să treacă fără a spune povestea voastră. Chiar şi în ţara noastră (democratică şi condusă după principiile statului de drept, după cum se spune) justiţia ŞI OPINIA PUBLICĂ trebuie să condamne violul, abuzul. Pentru că NU înseamnă NU!!! Şi nimic nu poate şterge urmele adânci pe care un viol le lasă. Asupra victimei şi asupra celor care îi stau rămân alături. Asupra locului şi asupra comunităţii. Violul distruge. Abuzul fizic asupra unei fiinţe nu poate fi provocat, nu are scuză, nu are justificare. Niciodată, în nici un fel de circumstanţe.

Aceasta campanie ar trebui să fie despre EDUCAŢIE ŢI LIBERTATE. Ar trebui să vorbim despre sprijinul pe care îl putem acorda victimele tuturor abuzurilor şi violurilor. Despre INSTITUŢIILE şi OAMENII care trebuie să OFERE suport real, neîngrădit şi imediat în astfel de cazuri. Despre MODALITĂŢILE prin care cei care nu se supun REGULILOR pot fi sancţionaţi.

Conform statisticilor, victimele abuzurilor sexuale sunt de 25 de ori mai predispuse la consumul ridicat de droguri și alcool. Există de 4 ori mai multe şanse ca aceste victime să se gândească la sinucidere. Totuşi, mai grav decât aceste cifre, mi se pare propagarea în timp a acestor comportamente deviante. Rusinea şi dezamăgirea celor care se tem să vorbească despre ceea ce li s-a întâmplat. Durerea cu care o parte din victime o poartă, exclusiv în suflet şi pe chip.

Dovezi în plus că violul distruge, ucide, sapă adânc în suflet şi în prezentul şi viitorul celor implicaţi. Şi pentru că este infinit mai greu să repari decât să previi, o campanie cu tema #ViolulDistruge şi #Nuînseamnănu este trebuie să fie prioritatea noastră, ACUM.

E important să transformam astfel de campanii în VOCI care să spună, o dată în plus:

NU înseamnă NU! E CORPUL MEU şi DREPTUL MEU să spun NU!Violul distruge şi nu are scuze!Abuzul nu are justificare!!!