Bucătărie și stresul meu cel de fiecare zi

A trecut vremea când nu aveam nici un motiv de stres pe lume. 🙂 Acum, cine mă cunoaște (deși sunt destul de relaxată de felul meu), știe că stresul meu cel de fiecare zi este legat, aproape mereu, de bucătărie. Ce mâncăm? Iar mâncăm? În fiecare zi mâncăm??? Am o glumă care susține că într-o bună zi, cei trei crai, o să mă mănânce pe mine cu totul.

Și pentru că nu era destul, NOI nu mâncăm carne. Deloc. De nici un fel. Nu, trăim bine mersi, nu ni s-a uscat nici o parte a corpului. Copiii nu au primit niciodată carne, nici intrauterin. Eu și soțul avem vreo 4-5 ani de când am renunțat la carne. Mâncăm legume, fructe, semințe, lactate și pește. Copiii la fel. Unul are aproape 4 ani, celălalt doar 1,5 ani. Cel mare merge la o grădiniță normală, cu program prelungit, unde primește același fel de mâncare cu ai săi colegi, minus carnea, unde se poate scoate (adică la majoritatea felurilor II, la supa/ciorbă și la gustarea de dimineață).

Bugetul nostru pentru mâncare, în fiecare lună, este unul nici prea-prea, nici foarte-foarte. Probabil comparabil cu cel al unei alte familii cu 4 membri. Ne aprovizionăm, în limita posibilităților, de la țărani/piață, dar și din supermarchet-uri sau magazine mai mari.

Pâine fac în casă, la mașina mea minune de la Moulinex. Rar cumpăr din comerț și atunci doar de dragul diversității, să zicem. Am cumpărat inițial făină din magazin, mai nou am revenit la vechea mea dragoste în materie de natural și mă bucur de gustul, mirosul și textura făinii de la moară, aduse cu drag de către prietenii noștri de la Gustul Natural.

Nu am fost și nici nu am pretenții de masterchef, dar nu refuz aproape niciodată un ceva bun, făcut cu dragoste și, din păcate, mai mult decât un strop de ciocolată. Sper ca anul 2016 să mă ajute să mă despart de acest minunat, dulce viciu.

Revenind la bucătărie… Pentru că subiectul mă stresează permanent, am tot făcut colecție de rețete. Încerc să am mereu la îndemână ingrediente versatile care să poată deveni, la o adică, un PAPA BUN pentru iubiții mei. Mama spune că trei bărbați (doi mai mici, dar totuși…:P) nu se țin ușor cu salată și ton, dar uite că deocamdată nu s-a declarat niciunul fugar. Stresul rămâne însă – cum să planific timpul și ingredientele pentru a avea la îndemână mâncare gustoasă, sănătoasă și sățioasă, fără eforturi  supraomenești din partea mea (cineva ar spune că sunt chiar un antitalent în bucătărie, în special datorită… înclinației de a face anumite lucruri cu mâna stângă) ?

Cine are răspunsuri? Cine deține secretul rețetelor rapide, sănătoase, arătoase? De-a lungul timpului, am furat câte puțin din ceea ce pregătește mama, am adaptat ceea ce face prietena mea, am amestecat rețete și am căutat să îmbin acele ingrediente pe care le am și pe care familia mea le apreciază pentru a crea ȘI altceva… Uneori am reușit, alteori, mai puțin. Cel care înghite, efectiv, cele mai multe experiemente culinare, este soțul meu, care, îndrăznesc să sper, mă iartă pentru boacăne și pentru muntele de vase care rămâne, de fiecare dată, în urma mea, în bucătărie.

Acestea fiind spuse, mă văd mereu nevoită să caut rețete noi, cu ingrediente dintre cele mai sănătoase dar care trebuie ascunse în mâncare (băiatul meu cel mare, deși este un pofticios, are periodic reacții de respingere față de X sau Y și nu reușesc nici măcar să îl conving să încerce măcar). Marele meu noroc, dacă îi putem spune așa, este că e plin internetul de rețete care promit marea cu sarea, pardon, fără sare (soțul meu știe de ce 🙂 ). Doar că… alergarea asta nebună după rețeta perfectă mă obosește, îmi consumă timpul în care aș putea să mă joc alături de băieți, să citesc o carte nouă sau să scriu pe blog.

Un dar neașteptat a venit să rezolve, cel puțin pentru o vreme, această problemă! Voi ați auzit de Elena Pridie? Recunosc, aveam cartea ei Copilul Vegetarian, dar zace pe undeva, prinrte lucrurile de bebe de la primul copil. Înainte de Sfintele Sărbători din această iarnă, deși fără sanie și zăpadă, sub formă de colet poștal, mi-a aterizat în brațe o cărțulie colorată, dar care mi-a devenit prietenă bună – Gătește repede, sănătos și gustos (apărută la Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, România în anul 2013),

Pe scurt, doamna Elena Pridie (despre care puteți afla câteva informații zic eu, valoroase, într-un interviu) propune o serie de rețete rapide (5, 15 sau 25 de minute) preparate într-o manieră sănătoasă (fierbere în apă puțină sau coacere) pentru toate cele trei mese principale ale zilei (mic dejun, prânz și cină). Și cum nimic nu este întâmplător, mi-a făcut o deosebită plăcere să descopăr că dr. Călin Mărginean –  a scris câteva cuvinte pentru cititor, ca prefață la volumul Elenei Pridie.

Deși m-au convins primele cuvinte:

Vrei să fii sănătos, dar nu îți place sau nu te pricepi? Gătitul îți ia prea mult timp? Costă prea mult? E prea greu? Nu știi ce alimente să cumperi și să folosești? Cartea pe care o ții în mână te ajută să găsești răspuns la aceste întrebări și îți oferă o soluție. Cu puțină voință și perseverență, în scurt timp gătitul va fi o plăcere pentru tine, vei face economie de timp, te vei delecta cu mâncare apetisantă și gustoasă, sănătatea ta se va îmbunătăți continuu și vei fi tot mai optimist. Încearcă!

am hotărât să încerc doar câteva rețete. Am ales Pâine integrală, Cartofi cu ciuperci la cuptor, Pateu din broccoli, Ghiveci de legume cu orez, Bombonele nutritive (rețetă care a avut mare succes, așa că am făcut-o deja de 2 ori), Prăjitură delicioasă cu mere.

Toate rețetele mi-au ieșit fantastic, sunt optimistă că nu mai sunt un dezastru în bucătărie și reușesc să îl conving chiar și pe soțul meu să gătească folosind instrucțiunile simple.

În plus, începând din această lună, veți regăsi aici, pe site,o nouă rubrică – De-ale gurii – unde ne vom bucura, împreună, de colaborarea cu domnișoara nutriționist A. și expresivele fotografii ale talentatului fotograf A. (Mai multe detalii, la momentul potrivit!)

Vă așteptăm în bucătărie, deci, să pregătim De-ale gurii și să alungăm stresul de fiecare zi – NOI CE MAI MÂNCĂM?