Vacanță la mare și munte. Aventuri cu 2 copii

O vacanță la mare sau la munte este prilej de honărit, de savurat și de conectat cu cei dragi. Noi avem în fiecare an curajul sau nebunia de a pleca cu puiii de om în vacanță. Anul acesta, au existat și premiere la capitolul acesta 🙂

A tot trecut vremea și eu mi-am tot ascuțit penița. Cuvintele parcă veneau buluc peste mine, dar eu eram în vacanță mode și nu le-am permis să prindă viață.

Apoi, cumva, mi-am dat seama că pentru multe mame, vacanța este un fel de BAU-BAU. Și nu e chiar drept să fie așa! Da, nu e floare la ureche. Nu e cum a fost cu puiii de om mai mici. Nu seamănă cu concediile în care am hălăduit toți 4 și am văzut mai mult sau mai puțin. E cu totul altfel acum, la vârstele astea – 5 și 7 ani. Așa că, pentru mamele care își pun întrebări cum ar fi să… Pentru familiile care idealizează concediul pentru că, vorba ceea a românului, măcar în concediu să mă lăfăi. Dar, mai ales, pentru cei/cele care se tem de ÎNCĂ un concediu cu puiii de om din care se întorc acasă rupți de oboseală și abia așteaptă să înceapă școala/grădinița ca să respire adânc și să își revină…there is hope!

O să scriu, pe scurt, cum a fost la noi. 🙂 În comnetarii, vă invit și pe voi să spuneți cum sunt concediile voastre. Nu de alta, dar să vedem că se poate, totuși să mergi în concediu cu puiii de om 🙂 Cât de normal rămâi la cap după, asta e altă discuție.

Primul concediu all-inclusive cu bunicii

Nu mult, doar câteva nopți.

Nu departe, doar până în Bulgaria.

Prima vacanță a lor fără noi. Prima săptămână a noastră fără ei amândoi. A fost ciudat, pentru noi. Daaaar, a fost interesant. Am mâncat în sufragerie în fiecare seară. Ne-am făcut plimbările nocturne prin oras, de mână. Ne-am uitat la filme cap coadă și nimeni nu a adormit. Mai facem asta? Încă se negociază!

Pentru ei? A fost încântare, a fost dor, a fost ceva inedit. S-au întors bronzați, muuult mai mari (așa mi s-a părut mie!), dar abia așteptau amândoi să ne iubărim 🙂

Prima vacanță în 3 – eu cu piticii atomici la mare

Nu departe, la 2 Mai doar. Mi-am făcut o poftă, să văd marea ȘI anul acesta. În săptămâna din vacanța care îmi revenea mie să stau cu puiii de om. Cine are copiii, știe că vacanțele de vară se dispută, se stabilesc, se trasează și se respiră altfel. Noi ne-am împărțit concediile – sau zilele libere – în așa fel încât să nu îi lăsăm singuri, să nu obosească nici un adult, să treaca timpul cu folos. E deja a 3-a vară în care avem un fel de plan și, de bine de rău, funcționează. Om vedea cum ne mai organizăm în aniii viitori.

Mi-am făcut un milion de griji – cum o să fie, cum o să mă descurc eu cu 2 copii atomici. Cum or să fie ei într-un mediu nou și plin de tentații. Cum o să gestionăm zilele și nopțile. Cum, cum, cum. Cel mai puțin mi-am făcut griji cum va rezista domnul soț fără noi, deși câteva temeri erau și acolo.

Zis și făcut. Am făcut bagajul și…

Contrar așteptărilor, am reușit să mă și relaxez puțin. Cu copiii la mare. Cum? Am renunțat la așteptări. Copiii mei s-au responsabilizat puțin și lucrurile au mers ok. Ne-am bronzat, ne-am bălăcit, ne-am reconectat, ne-am alintat și ne-am făcut pofte. Câte una pe zi, așa era regula. Am făcut duș pe rând și mami Irina a trebuit să care, pe rând, toate cele 16+22 kilograme. Dar…a fost o vacanță frumoasă. Cred că mai facem! Domnul tati, pe de altă parte, a suportat greu să fie departe de noi. A venit zburând ca vântul și ca gândul. Dacă tragem linie, a fost o experiență interesantă. 🙂

Concediu cu Aer de munte

Vacanța la Sibiu/Brașov este ceva ce plănuiesc de mult. Visam să ajungem în zonă. Am tot făcut și refăcut lista cu obiective, cu activități până în ultima clipă. Așa sunt eu, îmi place să integrez în vacanțele noastre activități potrivite pentru puiii de om, dar și pentru adulți. Bifez pe zile ce am făcut.

Pe de o parte, pentru că îmi place să vă scriu și vouă pe unde mai mergem și ce mai vedem. Pe de altă parte, pentru că așa am fost și noi, eu și sora mea, cu părinții și îmi amintesc și acum, cu drag, acele vacanțe. Evident, erau mai puțin structurate decât ce pregătesc eu pentru cavalerii mei. Dar îmi amintesc încă detalii, păstrez intacte imagini faine de atunci și cred, sincer, că timpul petrecut împreună, ca familie, este foarte important. O comoară ce dăinuiește în timp.

Ce am văzut? Doar o parte din listă, aș fi spus acum câțiva ani. Acum, aș spune că am văzut ceea ce s-a potrivit dispoziției noastre și că s-au aliniat astrele să vedem ceea ce ne-a îmbogățit. Pe scurt, în câteva cuvinte doar:

Sibiul – ne-a plăcut, un oraș tihnit, dar sub ceea ce tot am auzit despre el. O parte din centrul istoric, Muzeul și palatul de vară Brukenthal, parcul Sub Arini (foarte apreciat de copii!), Muzeul Astra (o experiență inedită)

Ruinele de la Cârța – wow! Câteva biserici fortificate – foarte frumoase. Templul Ursitelor, biserică rupestră – copiii au fost foarte impresionați 🙂

Transfăgărășan, Cascada și lacul Bâlea – aer liber, puțin sport, multă adrenalină și un picnic la înălțime

Cetatea Râșnov și Dino Parc – atracții pe care copiii le-au gustat intens, experiențe unice de care ne-am bucurat și noi, cei mari!

Brașov – din nou, wow! Ne-au plăcut Biserica Neagră, Strada Sforii și plimbarea prin centru. Am prins și un târg de cărți Gaudeamus de unde nu am plecat cu mâinile goale, evident 🙂

Au fost și activități pe care eu nu le trecusem pe listă, dar pe care le-am gustat 🙂 Cetatea Făgăraș, la Vâltori – un loc unde puteți vedea cum puterea apei curgătoare ajută la curățarea lânii+ întreg procedeul prin care se ajunge de la lână la covor/pleduri/ciorapi împletiți 🙂

O înghețată bună, bună și naturală în Brașov. Dulciuri wow într-o locație micuță și cochetă din Sibiu. Aventura Parc și mănăstirea Brâncoveanu, dar și poienița unde am descoperit izvorul lui Arsenie Boca, au fost alte obiective pe care le-am gustat cu toții.

Să nu uit – Caut, de multe ori, recomandări de locații/activități/etc pe Google. Citesc recenzii și scriu, la rândul meu.

Ardealul este ceva. Altceva decât ce am mai văzut până acum. O parte a țării despre care auzisem multe, pe care îmi doream de mult să o văd și gust. Mă bucur mult și sunt mândră că am putut face această incursiune cu puiii de om.

La Aer de Munte am dat peste oameni frumoși care au creat un loc de poveste. Respect pentru om și natură, interes pentru cultură și dorința de a fi în top. Am fost tratați așa cum și-ar dori orice turist. Am gustat din bucate, am jucat fotbal în nocturna inaugurată ad-hoc, am savurat apusul și lectura în pridvor. O să mai revenim, sigur!

În fiecare locație, copiii s-au adaptat. Au fost politicoși, empatici și au stârnit zâmbete. Mi-e drag să îi văd crescând!

Mi-e drag de puiii ăștia liberi care nu se prefac și nu mint, care sunt adorabili, dar atât de sinceri… Vacanța a trecut și am început cu toții activitățile de zi cu zi. Rămân pozele , zâmbetele și noile achiziții, relația noastră cu copiii s-a sudat încă puțin.

Să nu ezitați să mergeți cu puiii de om în vacanță! E posibil să fie destul de obositor, dar sper să descoperiți, la final, că merită. Că ați mai crescut, adulți sau copii, încă puțin. Că sunteți diferiți și vă bucură momente diferite, dar e perfect așa 🙂

7 luni

7 luni în care am testat cât de tare mi se potriveşte ceva ce mi-am dorit încă de acum 10-12 ani

7 luni în care am alergat să fac totul pentru a mulţumi şi dreapta şi stânga

7 luni în care am renunţat la sport (iniţial, din cauza unor mici probleme de sănătate)

7 luni în care am scris mai puţin (uneori, deloc)

7 luni în care am am citit pe apucate, tot ce mi-a picat în mână

7 luni în care viaţa a trecut repede, pe negândite, fără să simt

7 luni în care am descoperit oameni frumoşi, în care m-am bucurat pentru minunile lor şi am încercat să fiu acolo, la nevoie, în clipele mai grele

7 luni în care au trecut sesiuni(cu bine, pentru alţii – eu am fost doar susţinător)

7 luni

Mult sau puţin, au trecut. Acum, eu în urma lor, mă simt mai bogată. Mai obosită. Mai cu sens simt că e lupta mea de fiecare zi.

Am crescut mult. Am învăţat. Am greşit şi am corectat. Am lăsat de la mine şi mi-am dat seama că uneori, e mai înţelept să ai răbdare şi să modifici, pe parcurs, dacă e cazul.

Au fost luni în care (deloc întâmplător, evident!) am curăţat răni vechi de ani de zile. Am scris scrisori şi am plâns lacrimi mult adunate. Am primit idei noi şi mi-am descoperit puteri pe care nu mi le cunoşteam.

A fost greu? Nu ştiu! Nu simt decât acum, când deja lucrurile redevin cum erau, că s-a adunat oboseală. Că s-au adunat nespuse şi că m-am rupt în bucăţele şi m-am răspândit în diverse activităţi.

Aşa sunt eu – pun suflet acolo unde sunt. Chiar dacă stau 5 minute sau 7 luni. Chiar dacă merită sau nu prea. Nu pot să fac ceva (ORICE) doar pentru că trebuie sau pentru că e … la modă.

Nu regret. Deşi, câteodată, mă doare tare că …lucrurile nu ies aşa cum ar trebui.

Dar…ca un fum au trecut 7 luni. Au rămas câteva amintiri, câteva imagini foarte clare. Şi eu, care încă mai fac temele pe care ni le dă Oltea Tudose.

Am tot căutat tonul potrivit în care să scriu postarea asta. Am tot cerut vreme şi gând lin să pot aşterne pe hârtie.

Mulţumesc celor 7 luni care m-au crescut să ajung AZI, aici! Mulţumesc oamenilor care mi-au ghidat paşii! Celor care mi-au ridicat piedici şi celor care mi-au şters greşelile.

7 luni ca o călătorie 🙂

Ceahlău cu pui de om. Excursie de toamnă

Ca să nu treacă și octombrie cel plin de culoare și noi să nu plecăm pe undeva, am așezat astrele astfel încât să ajungem pe Ceahlău. Cu puiii de om din dotare, cu rucsaci și batoane energizante, pe drumuri de munte.

Zis și făcut! Dar ce traseu să alegem? Pe Ceahlău e frumos, pe oricare parte ai urca, e foarte adevărat, dar pentru noi care nu suntem foarte antrenați am vrut să împăcam și capra (sau caprele!) și varza. Adică, nici să nu ne aventurăm aiurea, dar nici să pierdem prilejul de a petrece timp împreună, ca o familie.

 

Dacă veți consulta site-ul Parcului Național Ceahlău, veți descoperi că există 8 trasee posibile – pentru fiecare dintre ele veți găsi harta cu punctele intermediare, marcajul corespunzător, timpii de parcurs, dar și reguli de vizitare și câteva fotografii. Am ales să urcăm pe la Stănile pentru că am vrut să “testăm” rezistența puilor de om, am vrut să avem o variantă mai scurtă în caz că se strică vremea și pentru că am vrut să jucăm de data aceasta, mai safe, eu nu eram în cea mai bună formă fizica :P.

Ce am luat cu noi pe Ceahlău?

Pentru 2 adulți și 2 copii am avut 2 rucsaci (purtați de cei doi părinți) conținând:

  • overall impermeabil pentru fiecare copil + câte 1 pereche de jambiere, la nevoie
  • geacă ușoară de ploaie pentru mine (plus un tricou subțire) și o bluză de schimb pentru domnul soț
  • buffere/eșarfe circulare/bandane pentru toată lumea – le-am tot pus și scos pe parcursul excursiei
  • batoane proteice cu ciocolată – noi am avut de la Herbalife, cu lămâie și migdale (2 tipuri care știu că le plac puilor de om și pe care le am mereu în casă)
  • cremă pt contracție/oboseală musculară
  • câteva pansamente lipicioase (nu le-am folosit)
  • șervețele (umede și uscate)
  • apa (cu soluție de hidratare!)
  • câteva mere
  • aparat de fotografiat

Ştiam că vom face popas la cabana Dochia şi vom mânca acolo ceva cald, deci nu am luat cu noi sandviciuri. Am luat de la început în calcul ideea de a urca şi coborî în aceeaşi zi, deci nu ne-a interesat varianta de a rămâne peste noapte la cabana.

Am avut grijă să avem încălţări care să nu alunece, bine sfătuiţi de cei din familia noastră care sunt mai în temă decât noi – Andrei Badea, mountain& tour guide la Back to Nature .

Şi am plecat la drum 🙂

Ne-am bucurat de liniştea pădurii, de soare şi de o sâmabătă veselă, cu efort dozat potrivit şi am făcut poze. Eu, personal, mă bucur de fiecare dată când îmi depăşesc puţin zona de confort şi fac astfel de incursiuni în natură. Chiar dacă pe parcurs îmi mai piere entuziasmul şi mai că m-aş da bătută, nu o fac şi experienţele trăite mă fac să mai vreau 🙂

Merită o excursie pe Ceahlău. Merită să urci pe vârful Toaca şi să admiri lumea de sus – mai ales că exista scări inaugurate de curând, sigure şi care pot fi urcate în propriul ritm.

 

Chiar dacă am coborât şchiopătând, mi-am revenit repede. Am forţat puţin şi piciorul meu a protestat puţin. Cu masaj, un bandaj cald şi multă lumină vindecătoare, după câteva zile am fost ca nouă. Să vă spun şi că după 2 zile am avut party la muncă şi am dansat? 🙂 Deci, clar se poate.

Ce aş face diferit pe Ceahlău
  1. Nu mi-aş mai seta limite mentale  gen e prea greu să urc până pe Toaca sau nu sunt pregătită să fac un astfel de experiment cu cele X kilograme în plus ale mele.
  2.  Aş duce copiii mai repede pe munte. Aş avea mai mult curaj să îi expun acestei aventuri.
  3.  Aici, câteva gânduri pentru viitor 🙂 Vom mai merge pe munte. Poate nu chiar pe cele mai grele trasee din prima, dar cu siguranţă ne vom mai testa rezistenţa.

 

De ce e importantă o excursie pe Ceahlău (sau pe alt munte, dacă vă e la îndemână)
  • Pentru că aveţi şansa de a vă depăşi limitele fizice.
  • Pentru că petreceţi timp în aer liber, în linişte şi vă puteţi reconecta cu voi, cu cei mici şi poate, cu partenerul.
  • Pentru că toamna este atât de frumoasă la munte 🙂

 

 

 

 

Voi pe unde vă mai plimbaţi? Ce locuri mai recomandaţi? La ce evenimente mergeţi sau vă doriţi să ajungeţi? Sunt mereu în căutarea unor locuri faine pe unde să colindăm şi a unor oameni buni pe care să îi cunosc şi de la care să învăţ.

 

Zile de tihnă în Bucovina. Ce poţi vizita/vedea în frumoasa Bucovina?

Începutul lui septembrie ne-a prins în frumoasa Bucovina. Pentru că anul acesta fusesem deja la mare, cineva şi-a dorit să ajungem şi la munte 🙂 Asta dincolo de faptul că în restul timpului stăm, undeva…la munte.

De ce am ales Bucovina?

Pe scurt, am ales Bucovina pentru că vroiam să ne bucurăm de câteva zile în tihnă, să respirăm aer curat, să facem câteva activităţi educativ culturale în aer liber şi să facem puţină mişcare pe munte. Bucovina este o locaţie unde ajungi relativ uşor (un drum de aproximativ 2 ore pentru noi), sunt multe obiective turistice pe care le puteţi vedea, pe alese (eu m-am inspirat din câteva surse – recomandările prietenilor mei – cărora le mulţumesc, încă o dată! -, dar şi zappând printre rezultatele oferite de Google).

Personal, recunosc aici deschis că îmi place să planific o vacanţă, oricât de mare sau mică ar fi. Dincolo de factorul imprevizibil (pe care îl iau musai în considerare în vacanţele cu cei mici!), îmi face plăcere să am o listă (mai scurtă sau mai lungă) de locuri de văzut, chestii de făcut. Pe măsura trecerii timpului, am învăţat să privesc mai relaxat această listă, să mă bucur mai mult de ceea ce reuşesc să văd/fac şi să mă concentrez mai puţin pe planurile care nu se concretizează.

“Regula” pe care o aplicăm noi este “suntem în vacanţă, ne simţim bine, ne bucurăm că suntem împreună”. 🙂

Ce poţi să faci în Bucovina

Noi am început mica vacanţă cu o vizită la Cetatea de Scaun a Sucevei.

 

 

 

 

Mai fusesem aici, acum vreo 2 ani, cu copiii, dar acum îmi doream să vedem şi Muzeul Satului Bucovinean. Recunosc sincer, am avut emoţii dacă zbenguicioşii mei vor “gusta” această experienţă, dar am fost plăcut surprinsă.

S-au bucurat de fiecare casă, am făcut multe fotografii şi au avut spaţiu să alerge, să ţopăie şi chiar să ne ofere un mic spectacol, la final 🙂

Fiecare casă are specificul ei, ne-a bucurat să avem prilejul de a vorbi cu copiii despre diferitele obiceiuri şi tradiţii din zonă, făcând cumva legătura cu diferite evenimente din familia noastra la care am/au participat. Am văzut şi “auzit” manifestări specifice la nuntă, botez, înmormântare – punerea în scenă nu este spectaculoasă, poate, dar pentru copiii mei, a fost o formă inedită de a descoperi câteva tradiţii specifice Bucovinei. Am aflat cum se macină făina şi unde, care sunt ustensilele folosite în casa morarului, casa olarului, cum arată un “restaurant” la sat, dar şi câteva noţiuni de arhitectură şi ne-am extaziat cu toţii la frumuseţea costumelor populare şi, în general, a portului tradiţional.

Evident, nu au uitat de cetate şi am reluat turul acesteia, ronţăind ceva din traista atent pregătită de acasă. Ştiu că s-a investit mult pentru refacerea cetăţii şi rezultatul final este unul atrăgător, pe placul celor mici şi mari, iubitori de istorie.

Am fost şi în rezervaţia Tinovul Mare, o zonă verde aşa cum nu am mai văzut niciodată şi, chiar dacă ne-a prins ploaia, merită să faceţi o încercare 🙂

Pentru că vitejii mei au adormit în maşină, am ratat intrarea la Parcul de Aventuri Ariniş, dar îl vom vizita cu siguranţă, cu următoarea ocazie. În drum spre locaţia unde ne-am petrecut câteva zile, Sadova, am văzut câteva peisaje frumoase pe care eu, personal, le-am apreciat mult.

Am ales să ne cazăm în Sadova, o localitate micuţă, dar foarte pitorească. Sunt multe agropensiuni în zonă, puteti alege după voinţa şi puterea financiară. Relaxarea sau tihna vine, în acest colţ de verde atât din liniştea zonei, din vegetaţia abundentă, dar şi din atmosfera de “duminică” – pare că nimeni nu se grăbeşte, toată lumea are timp şi răbdare, toţi sunt molcomi şi bucatele sunt la superlativ.

 

Apropo de bucate, evident că vă recomand să gustaţi (măcar!) din produsele tradiţionale. Pentru că noi nu consumăm carne, nu vă pot face recomandări din zona acesta, dar vă pot spune că ne-am bucurat de ciorbiţa cu hribi, de păstrăv proaspăt şi de plăcinte poale-n brâu, dar şi niste gogoşi coapte pe plită şi umplute cu diferite “gusturi” – preferata noastră a fost cea cu magiun de prune.

Bucovina, plai cu flori – regal al bisericilor şi mânăstirilor

Pentru că am vrut să “condimentez” experienţa cu clipe educative, dar şi să îmi bucur sufletul, am alternat vizitele la mânăstiri (am ales doar Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa) cu opririle la muzee, atent alese pentru ca cei mai activi dintre noi să se bucure.

Am văzut Muzeul Oului din localitatea Vama, am mers cu Mocăniţa Huţulca şi am urcat pe Pietrele Doamnei. După preferinţele copiilor, aceasta a fost partea cea mai faină a întregii excursii, deşi mie mi-au tremurat puţin (mai mult!) genunchii după urcarea pe lanţ a masivului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un alt muzeu care ne-a plăcut şi pe care l-au gustat până şi copiii, este Muzeul Arta Lemnului din Cîmpulung Moldovenesc. Deşi, din exterior, pare a fi o clădire simplă, cam veche şi fără artificii, colecţiile pe care le puteţi vedea aici sunt interesante, prilej de discuţii cu cei mici şi de ce nu, un popas binevenit în trecut, când lemnul şi arta lui erau la mare cinste.

Am admirat priveliştea de pe Transrarău şi per total, Bucovina este o zonă foarte potrivită pentru o excursie de relaxare şi tihnă.

Dacă printre voi sunt persoane care ne pot propune locaţii/zone frumoase pe care să le vedem, aştept cu drag, sugestiile voastre. Aici, pe blog, voi scrie despre locurile unde am fost noi şi ce anume ne-a plăcut, poate inspirăm şi pe alţii 🙂

Mi-am propus un tur al zonelor frumoase din ţară şi cred că va fi o experienţă  de care băieţii îşi vor aminti cu drag, mereu.

August în Bucureşti. Plimbare şi idei de timp liber

Se pare că ne facem un obicei anual din călătoria la  Bucureşti cu cei mici 🙂 Anul acesta, am poposit câteva zile la început de august, în drum spre marea cea albastră 🙂 Avem deci, câteva idei de timp liber, pentru voi!

Cu doi copii de 4, respectiv 6 ani, a fost musai să avem câteva activităţi educative, nu?

Am început cu o (nouă!) excursie la Ferma Animalelor din Pantelimon. Am fost cu toţii data trecută, acum băieţii mei au dus-o pe mătuşica lor la animale. Aud că s-au distrat, deşi nu mi-au povestit foarte multe 🙂

Înarmaţi cu harta locaţiei, pe care au primit-o odată cu biletul (noi am ales pe cel mai convenabil – cel de familie – 39 lei pentru o familie de 4 persoane) au pornit la explorat.  De altfel, copiii până în 2 ani şi persoanele cu dizabilităţi intră gratuit, iar copilaşii mai mari plătesc 10 ron şi adulţii 12 ron.

Există transport în comun care vă lasă la 500 m de fermă ( linia de maxi-taxi 547 care circulă pe traseul Obor (Kaufland) – Piața Obor (str. Ziduri Moși) – Șos. Pantelimon – Cora Pantelimon – Ferma Pantelimon (Animalelor). Linia 547 circulă dus-întors pe ruta menționată, la un interval de aproximativ 15 minute.

Sau poţi folosi nou înființata linie RATB 404 care circulă pe traseul Cora Pantelimon – Ferma Pantelimon (Animalelor). La capătul de la Cora linia 404 se întâlnește cu liniile: 202, 243, 246 și 655. Capătul liniei 404 din Pantelimon este în același loc cu al liniei 547. Linia 404  circulă  dus – întors  pe ruta menționată, la un interval de aproximativ 20 minute.

Dacă vreţi să mergeţi cu maşina, puneţi pe GPS adresa fermei (str. Sf. Gheorghe nr. 20) sau luaţi ca reper hypermarketul Cora Pantelimon (aflat la capătul tramvaiului 14) pe Șos. Pantelimon. De acolo, continuați pe DN3 spre orașul Pantelimon. Treceţi podul peste lacul Pantelimon și apoi pe lângă insulița de pe dreapta, pe care se găsește fostul hotel Lebăda.

După 200-300 m, veţi vedea pe partea stângă o biserică. Părăsiţi DN3 și viraţi stânga pe lângă biserică, pe strada Tudor Vladimirescu din orașul Pantelimon. Dacă nu ai observat biserica, poți continua pe DN3, treci de stația Lukoil și de dealerul Peugeot, intră în sensul giratoriu și ieși din el pe a treia stradă la stânga.

Harta fermei

Odată ajunşi la fermă, bucuraţi-vă de natură şi de copilărie! Pe harta veţi descoperi toate activităţile pe care le puteţi face (trambulina, tiroliană, locuri de joacă, ponton, insulă, plimbare cu poneii, vizita la fabrica de lactate, labirint din porumb în lunile iulie şi august).

Dacă vă întrebaţi ce animale pot vedea copiii acolo, noi am făcut o listuţă şi sper să mergeţi pregătiţi cu ceva legume pentru ele – păsări (găini, curci, bibilici, fazani, păuni, porumbei, raţe, gâşte), animale de curte (viţei, porci, capre, oi, ponei, cai, măgari, bivoli, iepuri, vaci), animale şi păsări mici (papagali, porcuşori de Guineea), dar şi struţi, arici, nutrii şi lame.

Există toalete curate, loc de înfăşat (noi am depăşit perioada, deci nu am intrat să văd cum arată), loc de fumat (din fericire, este undeva spre ieşire, mai departe de locurile unde copiii pot avea activităţi), dar şi un restaurant unde puteţi servi masa, dacă vă prinde vremea prânzului acolo sau aveţi nevoie de o pauză de la zbenguială.

Restaurantul funcţionează în regim de împinge tava, are destule preparate proaspete, chiar şi un grup ca noi (de vegetarieni!) a găsit câte ceva de mâncare. De asemenea, puteţi cumpăra şi lactate produse în făbricuţă, la preţuri bune şi de o calitate decentă.

Una peste alta, este o activitate relaxantă de petrecere a timpului liber, pentru o după amiază de vacanţă sau o zi leneşă de weekend. De fiecare dată a fost multă lume, dar fiind un spaţiu larg, cu verdeaţă şi pomi, fiecare şi-a găsit un loc unde să se bucure de activităţi.

Altă activitate de timp liber pe care le-am propus-o copiilor a fost plimbarea cu metroul 🙂 S-au distrat pentru că era ceva nou, i-am lăsat să vadă care sunt opţiunile de transport într-un oraş atât de aglomerat şi cred că experienţa le-a prins bine.

Ultima premiera din august 2018 de la Bucureşti a fost, pentru noi, plimbarea cu autobuzul fără acoperiş, cum îi spunem noi – de fapt, Bucharest City Tour HOP-ON, HOP-OFF.

Copiii cu vârste între 7 şi 14 ani plătesc 1o lei pe bilet, în vreme ce adulţii scot din buzunar 25 ron.  Autobuzul circulă între orele 10 şi 21.50 pe traseul Piaţa Presei – Muzeul Satului – Piaţa Arcul de Triumf – Piaţa Victoriei – Piaţa Revoluţiei – CEC – Palatul Parlamentului – Piaţa Unirii – Piaţa Universităţii – Piaţa Romană – Piaţa Victoriei – Piaţa Charles de Gaulle – Parcul Regele Mihai I – Muzeul Satului.

Împreună cu biletul pe care îl primiţi şi validaţi la o taxatoare din interiorul autobuzului, primiţi şi o hartă unde veţi vedea traseul şi alte câteva informaţii utile despre capitală (traseul/harta metroului, informaţii RATB, câteva reclame la locaţii din oraş).

Noi am ales o zi caniculară şi unul dintre copii a fost afectat puţin de insolaţie, dar ne-am răcorit apoi la masa de prânz şi totul a fost ok. Aveţi grijă să aveţi la voi apă şi să vă acoperiţi capetele, mai ales dacă vă ştiţi sensibili.

Puteţi merge sus, unde simţiţi vântul şi /sau crengile copacilor 🙂 sau puteţi rămâne jos, în autobuz. Preferabil ar fi să nu vă plimbaţi pe scările interioare în timp ce autobuzul circulă pe stradă. Deşi viteza cu care circulă nu este foarte mare, scările sunt destul de abrupte şi niciodată nu poţi ştii ce anume întâlneşti în trafic.

În decursul a 24 de ore de la validarea biletului puteţi urca şi coborî în oricare staţie. Autobuzul nu sta mult în staţii, aşa că e bine să ştiţi din timp unde coborâţi şi ce vreţi să faceţi apoi.

Copiiilor le-a plăcut experienta, cu tot cu mică insolaţie şi cred că am rămas cu o serie de fotografii frumoase, unele dintre ele făcute chiar de Matei, care şi-a descoperit recent această pasiune.

Parcul din Drumul Taberei ne-a făcut (încă o dată!) invidioşi pe bucureşteni. Copiii au stat acolo până mult după lăsarea serii, căţărându-se, ţopăind, alergând, râzând. Noi am aşteptat  cuminţi, pe băncuţă, alungând ţânţarii 😛

Depinde mult cât timp liber aveţi la dispoziţie, ce buget puteţi aloca distracţiilor şi care sunt preferinţele voastre privind activităţile, dar aşteptăm şi noi idei de locaţii şi activităţi pe care le putem face în următoarea noastră excursie.

PS: Mulţumim pentru găzduire celor doi A&A – vă iubim, dragilor!

30 de ore haihui. 3 copii şi 2 mame la Tg.Mureş

Toată lumea se bucură de soare şi de zilele libere, aşa că ne-am făcut şi noi bagajele (asta n-a fost prea amuzant, cum ar spune Matei) şi am plecat – 3 cavaleri şi 2 mame curajoase la drum – la plimbare, pe drumuri de munte 🙂

Nu chiar departe, dar nici aşa aproape încât să ne putem întoarce repede acasă. Am făcut o mică excursie pe ruta Piatra Neamţ-Tg. Mureş-salina Praid-Piatra Neamţ. Totul în aproximativ, 30 de ore. Continuă lectura „30 de ore haihui. 3 copii şi 2 mame la Tg.Mureş”

Poveste cu happy-end. Atlasul cu Idei

Fiecare poveste începe cu … A fost odată ca niciodată, într-o țară tare îndepărtată și de lume neuitată, o Mamă care avea 3 fete cucuiete. Și dragostea mamei, împletită cu o mică doză de nebunie antreprenorială a Tatălui făcea în fiecare zi ca frumoasele fete să crească văzând cu ochii. Fiecare dintre ele era harnică și ascultătoare, dar niciuna nu semăna cu surorile ei. Continuă lectura „Poveste cu happy-end. Atlasul cu Idei”