Cine mai citește poezii? Versuri de Loredana Stanca-Dinu

În fiecare an, mă bucur de Gaudeamus de la distanță. Anul acesta însă, o parte din magia de acolo a poposit în casa noastră. Prin cărțile Anei -cele două cărți – de la Loredana Stanca Dinu 🙂

Și unde-i poezia?

Să vă spun cum a fost. Coletele care poposesc la noi în casă, se desfac, prin rotație, de către cei doi minunați ai mei. Nu mai știu al cui era rândul exact, dar Andrei (Petru Andrei, pentru a păstra intact adevărul istoric 😆) a pus primul mâna pe plic și nu a mai reușit nimeni să îl convingă să renunțe.

Așa că a desfăcut hotărât pachetul și s-a minunat de cele 2 cărți.
Sunt pentru mine? îl aud întrebând. Știi doar că urmează sfântul Andrei, nu? îmi susură el zâmbind convingător… îl privesc și nu-mi dau seama când și unde au zburat anii aceștia.

Poezia vieții în 4 ne fură clipe, uneori. Alergăm în stânga și în dreapta, uităm să respirăm profund și să ne bucurăm de oameni și de clipe. Fix așa. Secunde care trec, zbateri de gene în care lumea e un loc minunat unde îi avem aproape pe cei dragi.

Puiul de om a mângâiat cărțile colorate. L-am văzut răsfoind cu grijă paginile atent ilustrate. O fi el mic, dar crește văzând cu ochii. Îi văd încă de acum, interesele total altfel decât ale fratelui mai mare.

Îi plac animalele și tot ce înseamnă mișcare, activitate, dans, intens, aromat. Totul e nou și extraordinar, totul se gustă și se mângâie…Așa că a mirosit cărțile ca și cum ar fi putut ghici despre ce e vorba.

Nu-mi aduc aminte dacă i-am mai citit poezie până acum, poate pentru că multă vreme nu a avut răbdare să stea locului, să urmărească de la cap la coadă o acțiune completă, mereu îmi dădea paginile și mie mi se părea aproape o blasfemie.

Se uită la mine cu ochiii lui mari și verzi-căprui. Îl strâng la piept și caut încă mirosul de bebe în pielea și părul lui.
Da, mi-aș dori să îți placă poezia, dragul mamei Andrei! îmi spun în gând.
Miroase a povești minunate cartea asta, îmi spune el, cu ochiii râzând. Hai să citim, mami!

Atât mi-a trebuit, am început să citesc și pe măsură ce dădeam paginile nu conteneam să mă minunez. Câtă vreme să fi trecut de când nu am mai citit poezie? E așa ușor să spui versuri așternute pe hârtie și firul poveștii să te poarte mai departe…Oare cum de nu m-am gândit niciodată la asta?

Să vă spun că Andreiul meu a ascultat povestea răbdător? Că nu s-a grăbit să îmi dea paginile înainte? Că ne-am uitat, împreună, cu admirație și drag, la paginile colorate, la ilustrațiile meșteșugite? Vă divulg doar că, după lectură, puiul meu de om mergea prin casă vorbind în versuri – cam mult spus versuri totuși- păstrând cadența lecturii mele.

Despre cărțile Loredanei ce să vă spun?

Dor de copilărie este o colecție de poezii cu tâlc, născute din universul apropiat nouă, cu personaje care învață și exersează bunătatea, bunele maniere, empatia, dragostea și respectul pentru fiecare vietate, oricât de mică și (aparent) neînsemnată.

Marea dorință a unei zâne mici este o altfel de poveste. Deși aici nu avem versuri, firul narativ este ușor de urmărit de către cei mici și mari, iar mesajul -atent subliniat prin text și ilustrații – este unul foarte actual, și anume responsabilitatea actelor noastre, sub toate formele ei.

Adult fiind, mi-a fost drag să descopăr autori români care scriu curat, coerent și asumat. Mă bucur că încă se mai scrie poezie și cred într-o lume în care putem, prin puterea cuvântului scris, să facem mai mult bine, să readucem speranța și bunătatea între oameni!

Am început să scriu despre trecerea timpului și nu a fost deloc întâmplător. Cărțile Loredanei mi-au adus zâmbet, culoare, dar și curaj, responsabilitate, o dată în plus, pentru mesajul care ajunge la copiii mei. Generația de mâine, cum îi tot numim. Pentru că prin ei noi putem să ducem mai departe ceea ce avem azi bun, frumos, adevărat 🙂

Dacă și vouă vă e drag să bucurați puiii de om, vă încurajez călduros să cumpărați cărțile Loredanei, le găsiți la Libris – împreună cu o grămadă de alte cărți care mai de care mai frumoase. Să nu ziceți că nu v-am spus 🙂