Comoara din poveste

Când am citit enunțul probei nr. 7 din cadrul competiției unde îmi încerc puterile în ultima vreme, nu știam dacă să râd sau să plâng! Multe idei, o grămada de semne de întrebare și un munte de speranțe că poate, în sfârșit, voi reuși să demonstrez, cu adevărat, de ce sunt în stare!

Apoi, după un sfârșit de săptămână obositor și lung, pentru că mândrii mei feciori au primit în spațiu, ospitalieri, niște viroze, am adormit (spre dimineață), cu gândul la cei 3 stejari din logo-ul sponsorului! Și toată noaptea, stelele și luna mi-au croșetat postarea. Așa că iată, ce scriu acum, din amintirea, încă proaspătă a visului …

Se făcea că plecam, cu mașina burdușită de bagaje (deh, ce să-i faci, așa-i când pleci la drum cu copiii, iar eu am 2!). Drumul care ne aștepta era lung. Distanța Piatra Neamț – Brașov nu e tocmai ușor de parcurs. Fiecare dintre noi, avea, probabil, gânduri și așteptări în ceea ce privește vacanța la Brașov. Ca să treacă timpul mai repede/ușor, încep să povestesc băieților fel de fel de istorii, care mai de care mai amuzante, din vremurile când, împreună cu părinții și sora mea, petreceam câte o săptămână în apropiere de Poiana Brașov. Deși nu pot spune că sunt mare cunoscătoare, prin prisma repetatelor concedii petrecute în zonă, sunt cea mai în măsură să le explic băieților (3, dacă îl socotim și pe soț!) câteva detalii inedite despre atracțiile și frumusețile locului.

NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU! Trezește-te, ai încurcat visele! Ups… Reluare!

Cineva, mi-a spus zilele trecute că aurul verde al planetei este format din copaci. De orice soi și din orice parte a lumii. Are dreptate, deși de obicei nu recunosc. Asta vreau să învețe copiii mei. Să apere și să celebreze natura. Să respecte Copacii. Să îmbrățișeze și să iubească plopii, brazii, ulmii, stejarii. Pentru că toți împreună și fiecare în parte, sunt parte a sufletului lor. Stejarul – ca arbore sacru, ca divinitate supremă. De ce stejarul, cu precădere? Pentru că simbolizează măreția, soliditatea, puterea, longevitatea, înălțimea, în sens material și spiritual. De fapt, în limba latină, se folosește același cuvânt pentru a denumi stejarul sau forța – robur. Și nu spun eu asta, ci chiar Dicționarul de simboluri, pe care, o foarte lungă perioadă de timp, în liceu, l-am visat!:) Iar unde sunt 3 stejari … e clar că axa secretă a lumii devine un real instrument de comunicare între Cer și Pământ! Chiar nu-i de mirare că, stejarul, simbol al ospitalității, a inspirat un logo.  Iar legenda spune ca orice stejar este un templu. Totul e să fie oamenii potriviți … la locul potrivit! Oamenii care pot transforma locurile și pot împlini vise. Astfel, pornind pe calea simbolurilor, căutând cazare la Brașov am ajuns aici. Și apoi, din dorința evenimentelor perfecte, mi-am propus să nu fac rabat la calitatea serviciilor, să mă bucur de tot confortul și să profit de poziția strategică pe care o are locația, pentru a petrece o săptămână de relaxare, împreună cu familia mea. Într-o plimbare, am descoperit o bijuterie care, din păcate zace acum în uitare. E vechea cabană Dealu Morii și gândul la ea m-a întristat. Păcat de natura care piere sub pașii ignoranți ai oamenilor. Ferice de cei puțini care reușesc să își împletească vis și muncă pentru a face cunună de succes, pentru a veni în sprijinul acelora care nu distrug, ci creează. Vacanța ideală ar aduce, pentru noi, multă mișcare în aer liber, iar posibilitățile sunt destule, mai ales pentru doi puști plini de energie, gata să încerce orice provocare din cele care ne-ar fi la îndemână: Aventura Park, Grădina Zoologică, Canionul 7 scări și tiroliana, stațiunea montană Predeal, orașul Brașov cu toate atracțiile sale și muntele Postăvaru. Eu, ca o școlărița silitoare, am alcătuit, încă de acasă, listuța cu locuri de bifat văzut, pe zile, suficient de clar încât să populez cu distracție fiecare dintre cele șapte zile ale vacanței la Brașov. Ce nu știam eu, dar e îmbucurător, este faptul că gazdele noastre aveau deja informația pregătită pentru dornicii de plimbări/aventuri, cu detalii clare, la obiect și ușor accesibile, aici. Mie îmi place să vorbesc/scriu și mai puțin să fac fotografii, dar pentru a vă închipui cam pe unde plănuiesc să îmi odihnesc plimb oasele obosite, dar fermecătoare, vă las câteva monstre… pentru exemplificare:

Odată ajunși la locul de cazare, Matei mă întreabă uimit, privind stejarii:

– Acesta e stejarul din poveste, mamă? E locul unde e ascunsă comoara?

Zâmbesc… Am uitat, a trecut așa multă vreme de când i-am spus povestea stejarului vrăjit. Am uitat să cred în povești, dar uite… poate sigur locul acesta, cu aerul sau fermecat, cu cei trei falnici paznici, va reuși să readucă, în sufletul meu, copilăria și spiritul de aventură! Și pentru că am norocul și onoarea să am, în viața mea oameni frumoși care simt, prin obiectivul aparatului de fotografiat locuri și reușesc apoi, să transmită stări și senzații, mi-am bucurat inima privind și mi-am înălțat cugetul, visând!  Fie că e zăpadă sau nu, fie că Soarele vă urează vesel, înfrigurat „Bună dimineața!” iar voi îi zâmbiți leneș, după o noapte specială sau visați la trasee montane care să vă reîndrăgostească de munte, ceea ce puteți trăi/simți/vedea este parte din comoară! Bucurați-vă, căci doar celor aleși le este permisă această fericire!  

Pentru că trebuia să existe un loc anume unde legenda să capete culoare și cei aflați în căutarea unui colț de senin să poată poposi… @ 3 Stejari Brașov

Mulțumesc pentru sugestivele fotografii, Andrei Badea!