Dragoste
– Fă dragoste cu mine, îi spuse ea.
El o privea surprins. Nu-i venea să creadă. El, altădată atât de stăpân pe sine, atât de cerebral…O privea şi ea habar nu avea ce gânduri i se învârt lui prin cap.
O fi auzit?O fi înţeles, începea ea să devina temătoare. Fă dragoste cu mine asa cum nu a făcut nimeni, niciodată. Să mă regăsesc pe mine, să ies odată din noaptea asta neagră, în care rătăcesc şi nu mai pot găsi poteca înapoi. ….
El se apropie, îi mângaie părul, oftă…şi ceva, cumva, se întâmplă. O energie sufocantă plutea în aer. Brusc, simţi nevoia să nu îi mai vadă ochiii. Să nu îi mai ghicească dulcele contur al trupului. Să nu mai aibă în faţa gura ei….Ah, gura ei care se cere sărutată…Atât de dragă….
Se întoarse şi se îndreptă, şovăind încă, spre fereastră. Avea nevoie de aer. O gură mare de aer. Ca în transă, repede dar catifelat ca o felină, ea se postă, războinică dar senină, în faţa lui. Între el şi fereastră. Razele de soare îi împleteau în părul negru ca noaptea din sufletul ei, o cunună. Arăta de-a dreptul imperial.
– Fă dragoste cu mine!, îi spuse ea, de această dată mai categoric.
Ce va face el, oare? E timpul unui nou început sau al unui sfârşit îndelung amânat. E vreme de lacrimi sau vreme de iubit. E timpul să plece sau să rămână pentru câteva vieţi. De aici, din punctul acesta, suspendat între cer şi pământ, între El şi Ea, orice e posibil.
În aerul electrizat, în lumina dimineţii, se priveau şi timpul nu mai exista. Restul lumii încetase să mai conteze. Tot ce conta era ACUM şi AICI.
– Fă dragoste cu mine, maiestate, îi spuse ea, dezmierdându-i tâmpla şi înmuiindu-şi tonul. Ştiu că nu îmi poţi promite nimic mai mult decât eşti. Ştiu că totul se poate schimba foarte repede. Nu vreau să mă gândesc la clipele în care vei fi departe. Nu vreau să simt deja durerea ce mă va sfâşia când te vei dezintegra şi vuietul căderii tale va ajunge la mine târziu, când nu voi mai spera.
Dar ea nu ştia că el avea totul clar în minte. Pentru el, zarurile erau de mult aruncate. Povestea fusese de mult scrisă, rolurile de mult repartizate. De fapt, fără să aştepte şi fără să ceara asta, El asta făcea! Făceau dragoste încă de la început, fără ca ea să ştie. Iniţial, făceau dragoste împletindu-şi cuvintele, alternându-şi tăcerile. Înlănţuiau cuvinte şi tonuri, zâmbeau şi se încruntau, pe rând, ca într-un dans romantic. Apoi, făceau dragoste din priviri. Când el o privea intens, ea îşi ferea privirea. Şi totuşi, ea revenea smulgându-l visului, o clipă mai târziu.
Dragoste. Pur şi simplu, dragoste.
