![](https://blogulirinei.ro/wp-content/uploads/2017/09/Fii-tu.jpg)
Fii TU
Fii TU
Fii TU marea mea când vine toamna!
Când mă pierd prin lume
Şi mâinile mi-s reci.
Când îmi dau, zâmbind năvalnic,
părul după ureche.
Fii TU pescăruşul care mă cheamă,
în fiecare an,
în fiecare scoică
şi-n fiecare gând.
Când visez şi mângai stelele cu
degetele lungi şi albe ale dorinţelor mele.
Fii TU raza arămie ce-mi alunecă leneş
pe curbura molatecă a gâtului,
zăbovind puţtin.
Încă puţin, luând în stăpânire
umărul cât încă-i gol. Şi încă-i
crud şi încă-i viaţă.
Fii TU vara mea când pădurile-s nebune
de cântec şi culoare.
Când port în privire
cuvinte nerostite şi
sărutări necerute pe buzele zmeură.
Fii TU toamna mea din fiecare an.
Cu tine strângându-te cald şi dulce
în jurul meu,
într-o dimineaţă cu brumă.
Fii TU. Aici.
În fiecare an şi anotimp.
În fiecare poveste şi-n fiecare promisiune.
Foto credit: Sorin Gheorghe Bolog
![Share on Facebook Facebook](https://blogulirinei.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Share on Twitter twitter](https://blogulirinei.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![Share on Reddit reddit](https://blogulirinei.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/reddit.png)
![Share on Linkedin linkedin](https://blogulirinei.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/linkedin.png)