Introducere în homeopatie – note de lectură

Iată câteva dintre frazele/ideile care mi-au plăcut din cartea – Homeopatia.Tratament pentru corp, minte și suflet scrisă de două doamne doctor Tatiana Bolbocean și Mihaela-Georgia Cîmpian și apărută în 2004.

Copiii primesc de o vreme remedii homeopate și am tot căutat informații succinte care să mă ajute să procesez și eu, la rândul meu, noile „instrucțiuni” ale acestor noi metode de tratament.

De ce am ales noi să mizăm pe homeopatie?

• pentru că sunt metode non-invazive de tratament
• pentru că nu au efecte adverse devastatoare pentru organism
• pentru ca se administreaza usor si copiii mei le accepta bine pentru că homeopatia ni se potrivește ca ideologie
• pentru  că homeopatia ni se potrivește ca ideologie .

Mai jos, voi reda câteva considerații regăsite în carte care mi-au plăcut și care, sper eu, vă vor ajuta pe voi, cititorii mei, să descoperiți puțin din ceea ce ESTE și FACE homeopatia, prin toate tehnicile, instrumentele și eforturile echipei medic homeopat – pacient – părinte.

Deși are peste 100 de pagini, am parcurs repede cartea. Am zâmbit inițial, descoperind motto-ul : Singura misiune a medicului este să vindece rapid, cu blândețe și definitiv – S.Hahneman (Organon). Având în vedere faptul că Samuel Hahnemann este părintele homeopatiei (mai multe detalii găsiți pe bătrânul Wikipedia) mi se pare foarte potrivit citatul introductiv. 🙂

Mi-a plăcut lectura aceasta tocmai pentru că nu este și nici nu se vrea a fi o lucrare strict științifică. Este mai degrabă o sumă de explicații, argumente și răspunsuri pe care eu, în calitate de părinte și de „consumator” al remediilor recomandate în homeopatie, le-am primit cu sufletul deschis, ca pe chei de descifrare a acestei lumi. Nu am studii de medicină, dar, asemeni multor părinți, prin prisma experiențelor pe care le-am traversat de-a lungul timpului, am ajuns să îmi însușesc o parte dintre informațiile de ordin medical.

Așa cum am mai spus și scris în nenumărate rânduri/discuții, cred că fiecare ar trebuie să fie (să lupte să devină!) un specialist în domeniul său de activitate. Astfel, să dam Cezarului ce îi aparține și să nu mai punem (noi, părinții îngrijorați) diagnostice după ureche. Este necesar să dublăm „părerea” noastră avizată cu opinia unui medic, este de datoria noastră să obținem toate informațiile necesare și să nu precupețim nici un efort pentru a ajunge la starea de sănătate optimă. Avem la dispoziție, mai ales acum, o sumedenie de mijloace de informare, o multitudine  de specialități medicale și o mulțime de medici, mai mult sau mai puțin școliți, care ne pot umple paharul cunoștințelor și care ne pot oferi alternative de tratament.

Cartea începe frumos, cu un minunat Cuvânt înainte în care autoarele țin să explice demersul lor literar. Deși franc, este, în opinia mea, cât se poate de actual și de adevărat – Suferința, fie ea fizică sau morală, este o parte integrantă din existența noastră.{…} Poate că e un semn, o lecție sau o încercare menită să ne călească spiritul, chiar cu prețul suferinței fizice.

Nu știu alții cum sunt, dar eu funcționez bine dacă înțeleg ceea ce mi se întâmplă, ceea ce aleg pentru cei pe care îi iubesc. Așa că m-am bucurat să aflu cum cele două doamne au explicat simplu, pe înțelesul meu că HEMEOPATIA este medicină blândă, care se ocupă nu numai de corpul omului, ci și de gândurile și emoțiile sale, de relația lui cu Universul. Medicina în care cauți și tratezi OMUL ÎNTREG, nu doar boala sa ca o entitate aparte.

Vouă cum vă suna asta? Exact la acest crez mă refeream când spuneam că homeopatia ni se potrivește mănușă nouă, ca familie. Reprezintă cumva o prelungire a ideii conform căreia cei mici ne-au ales pe noi ca părinți, așa cum noi ne-am ales părinții. Tot așa, am decis unde și când să venim. Ne-am angajat să împlinim o anume misiune personală, cu tot ceea ce înseamnă asta. Cred cu tărie că nimic nu este întâmplător și micile sau mai marile încercări pe care le primim, inclusiv din punct de vedere al sănătății (noastre sau a celor din jur) sunt etape prin care trecem pentru a putea merge mai departe, pentru a evolua. Nu spun că evoluția este singura cale de urmat, nu. Dar cred că este o alegere. De fiecare dată, fie că suntem sau nu conștienți de ea. La fel ca și involuția, de altfel.

De ce NU pentru alopatie?

De la bun început vreau să fie foarte clar că nu sunt o răzvrătită care își tratează copiii cu ierburi și tincturi ca pe vremea indienilor liberi. 🙂 Sau nu numai așa îmi tratez copiii. Oficial, nu mi s-a întâmplat nici o mare și îngrozitoare traumă medicală. Dar, asemeni altor oameni, consider că, odată cu trecerea timpului și cu evoluția tehnicii, medicina alopată s-a dezumanizat. A pierdut cumva din vedere ceea ce este important, a uitat că, înainte de orice, trebuie SĂ NU FACĂ RĂU. De asemenea, simt că întâlnirea mea cu noțiunile de homeopatie a venit la momentul potrivit, când am fost eu – ca persoană – pregătită să înțeleg și să accept câteva lucruri esențiale cu care homeopatia lucrează.

Pe de altă parte, homeopatia folosește stimularea energetică a organismului uman pentru a-l ajuta să trateze bolile. Mi se pare extraordinar să spun și să scriu asta: organismul nostru este atât de puternic, a fost creat într-o asemenea  complexitate încât, odată apăsate butoanele potrivite, se poate regenera, se poate curăța și revitaliza. Nu e minunat? Cu alte cuvinte, cea mai corectă și eficientă metodă de tratament este stimularea forței vitale (=mărirea potențialului de sănătate la omul bolnav).

Orice substanță este și otravă și medicament și numai doza face deosebirea dintre acestea două – Paracelsus.

În opinia autoarelor, boala apare dacă sunt întrunite cele două condiții:

1. există un agent patogen (virus, microb, etc.)
2. există un organism care este predispus (genetic) la respectivul agent patogen.

Dacă și numai dacă sunt întrunite cele două condiții, apare, la nivelul organismului un DEZ-echilibru, o dereglare care pornește din câmpul electromagnetic, iar pentru a ajunge la vindecare este necesar să pornim din același punct.

Ce face medicul homeopat?

Sarcina sa este de a găsi substanța a cărei frecvență vibratorie este cea mai apropiată de frecvența vibratorie a omului bolnav, întărind astfel forța vitală a acestuia. De asemenea, el va explica pacientului că simptomele bolii sunt exclusiv expresiile dereglării inițiale la nivel energetic, cu alte cuvinte, reprezintă strigătele de ajutor pe care organismul ni le adresează pentru a ne face atenți că exista una sau mai multe acțiuni patologice (cauzatoare de boală).

Mai mult, homeopatia armonizează starea lăuntrica a organismului, legătura lui cu lumea înconjurătoare și de aceea, cu cât mai profundă e însănătoșirea, cu atât omul simte mai mult confort, nu numai fizic, ci și emoțional. E ca și cum remediul homeopatic ar acorda un instrument muzical extrem de sensibil și complicat. V-am avertizat deja că această carte este plină de cuvinte și exemple frumoase, ușor de digerat chiar și pentru cei mai neștiutori într-ale medicinei.

Care e rolul eredității în homeopatie?

Miasmele sunt transmise ereditar. Miasmele constituie starea „solului” pe care cresc bolile. Straturile succesive ale solului se formează în ani, zeci de ani și chiar mai mult. {…} Deci, ele nu sunt boli, ci predispoziții la boli.

Nu cred că trebuie să vă/ne explice vreo persoană de ce anume este benefic să ne îngrijim de propria sănătate, dar cred că este vital să conștientizăm faptul că îmbunătățirea permanentă a echilibrului nostru (fie el de ordin fizic, psiho-emoțional și spiritual) este cea mai importantă moștenire pe care o lăsăm celor ce vin din urmă, copiii noștri.

Câteva considerații generale în homeopatie

• Cu cât diluția este mai mare, cu atât puterea vindecătoare este mai profundă;
• Cu cât diluția este mai mare, cu atât remediul se administrează mai rar;
• Diluțiile mici se administrează predominant în afecțiuni să trateze combinația de simptome pe care o prezintă pacientul;
• Medicul homeopat poate prescrie un tratament în orice stadiu al bolii, chiar și în stadiile inițiale, când nu se poate pune un diagnostic.
• Homeopatia poate trata dereglarea inițial funcțională, înainte de a produce modificări structurale;
• Găsirea celui mai potrivit remediu este o sarcină anevoioasă, deoarece în homeopatie nu există formule fixe. De aici și timpul mare acordat primelor consultații, atenția pentru detalii a medicului și lunga listă cu întrebări la care suntem supuși înaintea stabilirii unui diagnostic.
• Rezultatul tratamentului homeopatic este scăderea receptivității organismului la boli.
• Nu luați remedii homeopatice pentru orice zgârietură sau lovitură! În aceste cazuri, folosiți aplicații externe și remedii naturale care să ajute organismul să se vindece mai rapid.

O comparație foarte plastică, dar extrem de reușită este aceea prin care alopatia este definită ca un conflict rezolvat pe câmpul de luptă, în vreme ce homeopatia este varianta pașnică. De asemenea, încă o dată, creația își revelează caracterul complex, așa cum spunea Hipocrate – „natura vindecă, medicul asistă”.

Materialul celor două doamne doctor se încheie cu două anexe: un mic ghid terapeutic pentru urgențe și o culegere de întrebări și răspunsuri despre homeopatie.

Voi încheia mica noastră incursiune în lumea homeopatiei cu un citat, lăsându-vă să meditați asupra lui:

Pentru că gândul este un instrument foarte puternic, depinde numai de noi în ce direcție îndreptăm „arma”: împotriva dușmanului (boala) – printr-o gândire pozitivă sau împotriva noastră înșine, printr-o gândire negativă.

Să vă bucurați de sănătate de durată!