Joacă după reguli!!!

Tot mai des, în ultima vreme, ca un făcut, au tot apărut diverse situaţii care dau mult de gândit.

Oameni care trădează, cu sau fără voie. Oamenii care mint şi se fac apoi că le pasă.

Minciuni cosmetizate frumos, învelite în hârtie lucioasă, de cadouri, oferite pe tavă celor creduli şi inocenţi.

Lovituri pe la spate.

Scuze târzii, poate sincere. Dar atât de târzii. Publice, protocolare, reci. Seci. Târzii.

Întrebări fără răspuns. Conversaţii devenite monolog.

Sprijin cerut, oferit, aruncat la gunoi. Plin de nepăsare, de praf şi de „atenţia” unui spate întors.

Zgomot de paşi îndepărtându-se. Prea rar (re)venind.

Urmele rămân. Întotdeauna. Şi Adevărul iese la iveală mereu. Trebuie să fie aşa. Trebuie! Am nevoie să cred că este aşa.

Punct şi de la capăt. Că aşa-i în viaţă, nu? Sau aşa cred Peştii că-i în tenis… Vorbele tac, de multe ori. Dezamăgirea doare atât de crunt, încât… aş striga atât: joacă, frate, după reguli!!!