O bucăţică de soare
Sâmbătă, 27 iunie 2015, Otilia Mantelers a fost la Piatra Neamţ pentru a dărui mămicilor din Moldova o mică bucăţică de soare. Aşa am simţit eu, aşa pare şi din fotografiile pline de lumină, pentru care mulţumim prietenilor evenimentului (Florin Zaharia Photography).
Drept dovadă, iată câteva frânturi din ceea ce a putut capta aparatul:
Am plecat cu inima uşor strânsă de acasă, împărţind copiii după posibilităţi (unul cu bunicii, unul cu tati). Până să înceapă evenimentul, m-am tot gândit la ei, la ce-or face, la cum s-or descurca. Şi nu pentru că nu aş avea încredere în bunicii materni sau în tati, ci pentru că timpul alocat mie (investiţia în sufleţelul şi sănătatea mea mentală, am considerat-o iniţial) era, de această dată, destul de generos. Dar, odată cu începerea evenimentului, încă de la prezentarea făcută de buna Antoanela de la Centrul Educaţional „Antonia”, orice urmă de grijă (hai să recunosc, de remuşcare chiar!) a dispărut. Sincer, nu mi-am dat seama când şi cum a trecut timpul, când a sunat clopoţelul pentru pauză şi când s-a terminat întreaga călătorie în lumea frumoasă, pozitivă, jucăuşă a Otiliei (= Hand in Hand Parenting).
Despre Otilia ce să spun, mai întâi? Este un om frumos, cald, dulce. Este un speaker pe care l-am sorbit cu nesaţ toate (!!!) cele şapte ore. Este un profesionist care a găsit modalitatea prin care să explice pentru mămici, tătici, bunici, bone, profesori, pedagogi şi pici 🙂 cum merg lucrurile pe tărâmul jocului, ce înseamnă timp (special) de calitate alături de copilul tău, cu ce se mănâncă LP (Listening Partnership).
Pentru că mi-am dorit să pun umărul la organizarea acestei întâlniri, ştiam deja unde se va desfăşura aceasta (mulţumim încă o dată, Central Plaza Hotel!) Cu toate acestea, am descoperit cu deosebită încântare Sala Baroque – un spaţiu parcă anume creat pentru astfel de evenimente – cochet, intim şi distins, dar fără a fi înghesuit sau prea protocolar .
Pentru mămicile aflate la întâlnire, în complicitate cu Anto, am pus la cale o mică „trataţie” colorată cu minunile de la Usborne, care, sper eu, le-a făcut plăcere şi, de ce nu, le-a oferit idei pentru darurile sau activităţile de vacanţă ale cavalerilor viteji şi ale domniţelor vesele 🙂 
Răsplata „tangibilă” pentru participarea la maratonul informaţiilor a fost concretizată în diplome de participare, suporturi de curs, minunate poze şi, poate, educarea gustului pentru astfel de seminarii.
Însă, mai mult decât atât, şi eu, ca şi celelalte frumoase doamne/domnişoare prezente în sală, am rămas cu sufletul plin de căldură, de frumos, de spirit ludic direcţionat către armonizarea tuturor principiilor de parenting ce par să ne bombardeze.
Aceasta a fost experienţa primei conferinţe de parenting – 2 în 1, susţinute de Otilia la Piatra Neamţ. Ambele subiecte (atât Jocul, cât şi Limitele în relaţia părinte-copil: apropiere, încredere, vindecare ) au fost tratate cu maximă seriozitate (deşi s-a râs mult), cu exemple elocvente şi emoţii constructive (din toate părţile).
Deşi nu am apucat să parcurg suportul de curs, mi-au rămas adânc întipărite în inimă energia pozitivă care inunda sala, bunătatea cu care fiecare întrebare/nelămurire/dilemă şi-a găsit răspuns, candoarea cu care am stabilit, între noi, prieteni dragi sau cunoştinţe (ne)întâmplătoare punţi de comunicare reală.
Am plecat spre casa zburând către puiii mei de om, plină de drag şi dor. Mi-am rupt din timpul lor cu mine, pentru a mă întoarce întreagă, veselă şi „pregătită” cu ustensile de aur: curaj, iubire, lumină.
Mulţumesc, Antoanela, pentru că m-ai lăsat să fiu parte a acestei mici explozii de bucurie!
Mulţumesc, Otilia Mantelers, pentru că ai venit ACUM, AICI şi pentru mine şi copiii mei de stea! Fie ca îngerii care te veghează să te răsplatească înzecit pentru razele tale de soare!
