Regula de aur – echilibru între fermitate și căldură

E dimineața devreme într-o sâmbătă din iunie. Azi, copilul meu cel mic împlinește 5 ani. Mă tot uit la el și nu îmi vine să cred. Cum trec mereu clipele astea… Cum puiul meu mic, copilul veselie cum ii spuneam zilele trecute, a adus un nou echilibru în casa noastră.

Dacă Matei este copilul emoție, mereu atent, mereu empatic, de o grămadă de ori mă dă pe spate cu maturitatea și curajul lui, era timpul să vedem viața de părinți și cu alți ochi, nu?

Uitându-mă la Petru, nu m-am gândit multă vreme la îmbinarea asta perfectă de echilibru între fermitate și căldură. Dar acum, după 5 minunați ani de conviețuire în formula asta, cred că aceasta este cea mai importantă lecție pe care am primit-o de la copiii mei.

Pentru mine, a fi părinte nu este nici GREU, nici UȘOR. E un mix de trăiri, de bucurii și mici lupte, de lecții și de clipe WOW. Poate greșesc, dar echilibru poate fi cheia spre un parenting accesibil, suportabil, trăibil conștient.

Regula de aur nu există! Rețeta perfectă pentru a crește un copil, nici atât. Dar cred că există curajul de a-ți asuma învățare continuă, iubirea de oameni, așa cum sunt ei și cum se lasă iubiți. Relațiile dintre părinți și copii care se bazează pe echilibru înseamnă, din punctul meu de vedere, o cale ca fiecare obține ceea ce își dorește, ceea ce are nevoie. Fără a-l leza pe celălalt.

Echilibru înseamnă când, în primele X luni de viață ale copilului, ești acolo non-stop, cu pauze mici cât să îți tragi sufletul doar. Echilibru e când nu te încrâncenezi să fie totul ca în planul tău ideal, ca în filmele cu bebeluși roz, bucălați care dorm în coșuleț, în timp ce mama construiește imperii financiare, zâmbind și ea, mereu la patru ace.

Echilibru NU E e când refuzi să ieși cu copilul în parc pentru că îți consumi toată energia urmărind liste interminabile de ingrediente pe care copilul le poate mânca. Când cântărești, obsesiv, ml și grame și compari, tremurând, cu tabele și grafice.

Admit că a crește copii nu e pentru oricine. Nu că ar fi vreo știință ocultă, imposibil de descifrat. Dar cred, sincer, că  etapa în care pot genera acest echilibru în viață, suficient de credibil încât să nu doară renunțările și noua ordine a lucrurilor, vine mai târziu pentru unii oameni decât pentru alții. Sau poate niciodată. Și e absolut în regulă. Pentru ei, există alte surse de bucurie, de împlinire, alte metode prin care își asigură eternitatea de o clipă. Dacă pentru ei e destul, atunci înseamnă că nu sunt făcuți pentru asta.

Pe de altă parte, tind să cred că, de multe ori, echilibrul de care vorbeam te găsește  (el) pe tine după lupte care te sfâșie. Și poate că e musai să fie așa, pentru unii oameni. Mă refer la cei care nu se bucură de nimic din ceea ce nu au muncit, ce nu au asudat construind. E calea cea grea, nu mereu cea mai dreaptă sau rapidă, dar e calea lor. Și, cu alte cuvinte, o cale potrivită. A lor. Care îi ajută să crească.

Echilibru este și când, după multă vreme, îți dai seama că ți-e dor să stai de vorbă cu prieteni dragi. Fără să aduceți vorba despre realitățile vieții tale imediate – colici, babywearing, producători de hăinuțe bune, oferte de nerefuzat și altele 🙂 Când îți permiți, asumat (și infinit de greu, primele dăți), să ieși undeva, fără copil. Și să te bucuri de clipe.

Nu e “sacrificiu de sine” să i te dai copilului bucățele, ca el, copilul, să facă din tine un om mai bun. Mai în echilibru. Nu e sacrificiu, dacă este o perioada finită, asumată. Pentru că știi clar de ce faci asta. Nu plutești în derivă spre niște zări despre care alții, îți spun (iar tu, culmea, îi crezi!) că sunt mai însorite. Știi clar că fiecare pas al tău îl construiește pe omul de mâine. Om ce va fi copilul tău. Mâine va fi Om mare. Dar azi e un boț de carne care are nevoie de tine, în echilibru.

Admit și eu, ca atâția alții, că sunt și zile nebune. Când nu ai timp de nimic și toate parcă merg anapoda. Când copilul pare că face chestii dinadins și tu ai nervii la maxim. Dar tind să cred că fix atunci îi predai cele mai importante lecții. Ce vrei să învețe copilul tău despre frustrări? Că sunt baubau? Că toată lumea le are, le băgăm sub preș și mergem înainte? Că există feluri diferite de a le face față și că omul, spre deosebire de alte animale, poate alege să acționeze coerent, conștient, asumat? Sau că e în regulă să descătușăm aceste frustrări oricum, oriunde, doar să nu ne otrăvească noua zen-ul interior?

Pentru fiecare, a fi în echilibru înseamnă altceva. Dacă pentru mine, a citi o carte (nu de parenting! viața lor a cam apus, cel puțin deocamdată) este echilibru, poate alți părinți sunt în echilibru când fac sport sau când merg la cafea/ceai cu un om drag.

Ce vreau eu să spun este că, în final, la sfârșitul zilei, rețetă magică nu există. Pentru nimic. De cele mai multe ori, e exercițiu constant, e reașezare a lucrurilor și adaptare din mers. E muncă și efort și răbdare. E viață.

Voi, cei care ați ajuns până aici, când simțiți că sunteți în echilibru? Când și unde vă e senin în suflet și care sunt pietrele de care vă sprijiniți când vine furtuna?

Petrul meu drag, azi, de ziua ta, Mami a scris despre echilibru. Pentru că și asta m-ai învățat, în cei 5 ani. Încă din burtică, ai fost un bulgăre de energie și lumină. Încă de la concepție, ai fost și ești un piticuț special.

Echilibru este când spui că nu mai poți, vrei o pauză și îți iei pauza asta, apoi revii cu forțe proaspete și energie sporită. Echilibru este când îți ajustezi așteptările și nu te mai dai peste cap să bifezi liste, să te încadrezi în tipar și privești cu inima, detașat.

Echilibru e când poți, după câteva ore de somn, să zâmbești. Când te bucuri de clipa de acum, când privești cerul și sștii, cu certitudine, că fiecare lecție e importantă.

Doar echilibru. Și viață. La mulți ani, copilul meu!

Viața ca o joacă + surpriză pentru tolba Iepurașului de Paști

Luderio este prietenul nostru mereu la îndemână ori de câte ori avem nevoie de jucării frumoase, de calitate și atent alese. Pentru voi, prietenii noștri, avem un voucher de reducere numai bun pentru Iepurașul de Paști!

A trecut ceva vreme de când puiul de om a împlinit 7 ani. Cu alte cuvinte, se spune că viața începe să devină (mai) serioasă după împlinirea primilor 7 ani și nu mai e chiar totul o joacă. Nu o să vă spun cum M. cel curajos a făcut cine știe ce mari descoperiri fix a doua zi după ce a împlinit 7 ani 🙂 Încă îi stă mintea la joacă și mă bucur că e așa!

Aș vrea în schimb să vă povestesc cum ne bucurăm noi de timp (și de joacă) împreună. Cum trăiește familia noastră viața ca o pe o joacă. Cum ne jucăm de-a viața (adevărată) și cum am reușit să integrăm multe activități cu care copiii trebuie să se se obișnuiască, prin joc.

Despre prietenii de la Luderio o să mai auziți, cu siguranță. Ei au creat o lume în care eu, adult, m-am minunat câteva zile singură (da, a fost un soi de egoism!) înainte de a alege darurile pentru aniversările din februarie.

Știind ce își dorește M, complotând cu Nanu și Nana – pe care îi iubim și cărora le mulțumim! – am plecat la “atac”, a se citi m-am înarmat cu răbdare și chef de joacă pentru a alege cele mai potrivite daruri pentru un aniversat de 7 ani și un frate de aniversat de 4,5 ani.

Eram în căutarea unor bucurii pentru copii. Voiam să fie educative, dar accesibile la preț. Îmi doream să fie rezistente, dar potrivite celor doi copii pe care îi am. Aș fi vrut să am o gamă variată de opțiuni, dar nici să nu aștept prea mult. Știu, dacă aș fi mers la un vânzător bărbat cu toate aceste doleanțe, probabil și-ar fi pus mâinile în cap 🙂

Dar, cumva, astrele s-au aliniat și am poposit în Lumea Luderio. De la prima vedere, mi-a plăcut mult site-ul : jucăuș, dar suficient de bine lucrat ca să nu aibă detalii de prisos. Mi-a plăcut mult că și ei, “părinții” Luderio – există o fereastră de chat unde puteți adresa întrebări și cere lămuriri  – pun accent pe aceleași criterii ca și mine. Și ei aleg de fiecare dată, cu atenție și grijă, jucăriile pe care le propun în magazinul lor virtual.

Vorbind pe îndelete cu Irina (da, până și numele îl împart cu mămica Luderio 🙂 ), am descoperit un om cald, care simte tot ce simt și eu. Am primit sfaturi pertinente în alegerea jucăriilor, am fost îndrumată într-un mod profesionist pentru a alege cele câteva bucurii pentru copiii mei.

Mi s-a răspuns la întrebări, credeți-mă ca nu au fost chiar puține 🙂 Am primit rezolvări și soluții de fiecare dată. Să vă spun că există și puncte de fidelitate pentru achizițiile făcute la ei ? Sau că puteți achiziționa carduri cadou pe care să le dăruiți apoi?

Viața ca o joacă a devenit atât de colorată cu jucăriile care au ajuns la noi repede și de care, nu vă mint, m-am bucurat și eu, împreuna cu cei mici 🙂

Odată la câteva zile, sunt servită cu ceai, ca o prințesă ce sunt – am exersat deci manierele la masă, atenția le detalii, generozitatea, am făcut role-play și am “așezat”, sper eu, în cavalerii mei ideea că nu doar Femeia pune/strânge masa 😛

Pentru că suntem deja în primul an de școală, exersam de zor literele, în orice context și cât de des putem. Crocodilul alfabet este o modalitate distractivă în care ne-am împrietenit – chiar și cei mai mici – cu literele. Petru are deja litere preferate și cred sincer că la școală o să meargă mult mai repede etapa asta, tocmai pentru că, vrând-nevrând, a experimentat din postura de “urechi care aud” cum alții învață.

Despre cărți, ce să vă spun … știți că avem deja o pasiune aici și că nu mă pot decide niciodată ce să cumpăr. Vă recomand cu căldură colecția Peep inside night time de la Usborne și cu siguranță nu veți regreta – pentru că obișnuiesc să le rotesc uneori cărțile astea băieților, când dau cu ochii de ele, trebuie să reluăm lectura și de fiecare dată se minunează de ce se ascunde în spatele fiecărei mici ferestre/uși.

Îmi place că pot alege jocurile/jucăriile în funcție de vârsta copilului sau de ceea ce vreau să dezvolt prin folosirea acestor unelte.

Am lăsat la final vestea cea bună: pentru cititorii mei, există un cod de reducere activ. Ce înseamnă asta? Puteți beneficia de o reducere de 5% din valoarea coșului de cumpărături (nu se cumulează cu alte coduri de reducere!) dacă achiziționati jucării/cărți de la Luderio. Trebuie să menționați codul de reducere blogulirinei&luderio. Reducerea este valabilă până în luna iunie, inclusiv, așa că puteți vorbi cu Iepurașul de Paști să poposească pe la Luderio când alege darurile pentru cei mici 🙂

Când am spus că viața este ca o joacă aveam în gând să vă transmit că este bine, măcar din când în când, să (re)devenim copii! Să ne bucurăm de soare, de vremea frumoasă, de o plimbare cu bicicleta sau de o porție sănătoasă de joaca/râs cu un prieten drag. Viața are răbdare cu noi, să fim și noi ACOLO în clipele importante și să nu mai alergăm DOAR ca nebunii 🙂

RoSa Handmade Boutique – pasiune pusă la treabă

Pe Rodica aka furnicuța hărnicuță din spatele RoSa Handmade Boutique am descoperit-o în comunitatea Work at Home Moms, grupul mare de România. O anume situație de viață prin care Rodica și fiul ei trec mi-a dat curajul de a o invita aici, în căsuță.

Demult, visam la o carieră în jurnalism, microbul interviurilor 😛 a rămas, așa s-a născut această rubrică – De vorbă cu… 🙂

Vă poftesc să o cunoașteți și voi. Dacă vă plac bijuteriile realizate de ea, poate vă faceți timp să îi scrieți, să o încurajați. Curajul celor care luptă în viață nu este decât o sumă de reacții în lanț a feedback-ului pe care îl primesc în momente cheie, de la alții. Continuă lectura „RoSa Handmade Boutique – pasiune pusă la treabă”

30 de ore haihui. 3 copii şi 2 mame la Tg.Mureş

Toată lumea se bucură de soare şi de zilele libere, aşa că ne-am făcut şi noi bagajele (asta n-a fost prea amuzant, cum ar spune Matei) şi am plecat – 3 cavaleri şi 2 mame curajoase la drum – la plimbare, pe drumuri de munte 🙂

Nu chiar departe, dar nici aşa aproape încât să ne putem întoarce repede acasă. Am făcut o mică excursie pe ruta Piatra Neamţ-Tg. Mureş-salina Praid-Piatra Neamţ. Totul în aproximativ, 30 de ore. Continuă lectura „30 de ore haihui. 3 copii şi 2 mame la Tg.Mureş”

Educator prenatal Lamaze la raport :)

Continuăm seria interviurilor cu Roxana, educator prenatal Lamaze în formare (deocamdată). Pentru că experienţele venirii pe lume a unor copii minunaţi mi-au dat târcoale – Adelina mi-a amintit atât de suav despre aceste trăiri, mi-am adunat timpul şi am ascuţit peniţa să aştern aici o poveste 🙂

Continuă lectura „Educator prenatal Lamaze la raport :)”

Excursie de parenting la Bacău

Sâmbătă, 24 februarie 2018, pe o vreme specifică iernii (frig, zăpadă, urâţel) am participat la Bacău, în calitate de reprezentant al Work at Home Moms Romania la seminarul Cum îşi găsesc copiii drumul, susţinut de Oana Moraru.

Dacă nu ştiţi cine este Oana Moraru (recunosc, nici eu nu eram foarte familiarizată cu activitatea ei, dar ceea ce am aflat m-a făcut să aştept cu nerăbdare să vad ce are de spus despre copii şi drumurile lor), vă las eu, pe scurt, câteva repere despre ea 🙂 Continuă lectura „Excursie de parenting la Bacău”

Copiii noştri dorm în camera lor. În sfârşit!!!

Povesteam acum ceva timp (au trecut deja 2 ani!!!) despre felul în care dormim noi şi copiii noştri- cu căţel (sau pisică), copii şi n jucării, pe lângă care încearcă să îşi facă loc şi cei doi adulţi.

Copiii noştri dorm de câteva luni singuri, în camera lor. În patul supraetajat. Deocamdată, amândoi jos, cu lupta de picioare şi “mami să stea prima dată lângă mine”.

Cum am reuşit performanţa asta? Continuă lectura „Copiii noştri dorm în camera lor. În sfârşit!!!”