Ce imi placea sa fac…inainte de Copii?

Vorbeam zilele trecute cu sora mea despre micile sau marile mele plăceri. Ce anume îmi lipsește din perioada de dinainte de a fi mama lui Matei, apoi mama lui Matei și a lui Petru… Mai în gluma, mai în serios, am spus că îmi plăcea să dorm! Am râs amândouă, dar m-am gândit apoi la ceea ce se ascunde în spatele acestui răspuns.

Da, sunt dimineți în care mi-aș dori să dorm mai mult, poate încă o jumătate de oră sau chiar o oră. Mi-ar plăcea să îmi beau apoi ceașcă de lapte/capucino/3in1/ceva… lenevind, sau citind știri sau verificând mail-ul. Fără să mă ascund de „hoții de tabletă”, fără să țin mereu atenția trează (și urechea ciulită) la scâncetele care se pot auzi din dormitor. Fără să îmi adun gândurile în 3 minute de când m-am dat jos din pat pentru a alcătui un prânz gustos, hrănitor, suficient folosind ceea ce găsesc prin frigider, pentru soț.

Da, sunt zile în care mi-ar plăcea să am parte de un mic dejun la pat. Sau de o zi întreagă, doar a mea, pe care să o petrec scriind și citind. Dar, pentru că în viața mea există acești trei (!!!) minunați (Biluta, Alintatel si Domnul Alintatel aka Tata Crocodil), DEOCAMDATĂ nu mai am astfel de dimineți.

Dar, privind, realitatea în față, îmi dau seama că cei trei crai îmi oferă posibilitatea de a realiza, practic, mult mai multe decât înainte. Pentru că adevărul adevărat este că îmi lipsește, cel mai mult, poate, visatul! Să stau și să visez, cu ochii deschiși, despre cum va fi viața mea.

Dar…viața mea este acum, aici! Nu e nevoie să visez despre ea, când pot să o trăiesc. Frumos, adevărat, sincer. Total. Fără cenzură și fără regie.

Și pentru că vârsta tace, trece și nu iartă, am să scriu aici o parte din lucrurile pe care aș vrea să le fac…într-o zi când va fi vreme:

1. Să scriu și să citesc mai mult de (doar) jumătate de oră pe zi

2. Să termin de cusut goblenul început în prima sarcină

3. Să mă reimprietenesc cu volanul mașinii noastre

4. Să îmi stabilesc o zi pe săptămână in care sa merg la sală ( și să mă și țin de asta!?)

5. Să fac mai multe poze, în călătoriile de suflet, pe care le tot amân, în prezent

6. Să întrețin mai bine și mai puternic relațiile cu oameni dragi inimii mele

7. Să adun curajul de a încerca să public propria carte de poezii

Poate voi mai completa listuta pe parcurs. Sau poate o sa tai, de pe ea, ceea ce am realizat deja. Pentru moment, rămânem aici…

Facebook Comments
Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedin

Autor: irinamariamitrofan

M-am nascut la Piatra Neamt. O vreme, copilaria mi-a fost leganata de Dunarea argintie, apoi, Pietricica m-a cheamat la ea. Am iubit, visat si scris, la Iasi, printre romantism si tei. Apoi, Cozla m-a chemat acasa. Ce-mi rezerva viitorul? Vom trai si vom vedea! Am inceput sa scriu de mult, dar blogul a venit ca un cadou inedit pentru cineva drag. Am devenit sotie si mama. Am redevenit blogger si imi place sa scriu despre ceea ce intalnesc si imi place sau ma doare. Sunt curioasa pana unde voi putea duce aceasta pasiune si ma bucura cuvintele celor care isi fac timp sa ma citeasca, aici sau in viata de zi cu zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.