Eu sunt mamă și îmi place să învăț + CONCURS
Cum a început totul
Mereu mi-a plăcut la școală. Mi-a plăcut să iau notițe, să fac fișe, să subliniez (cu mai multe culori), să aflu lucruri noi. Dar nu mi-am închipuit că voi ajunge, într-o zi, să scriu asta: „sunt mamă și îmi place să învăț!”.
Când eram copil, îmi închipuiam că oamenii MARI sunt persoane puternice, că ei dețin adevărul absolut și au, de fiecare dată, răspunsul la toate întrebările. Mă visam și eu asemeni lor. Îmi doream să fiu mereu stăpână pe situație, să știu ce să fac, să spun și să am mereu, la îndemână, unelte care să mă facă puternică. Deșteaptă. Mare. 🙂
Anii au trecut și am înteles că lucrurile nu sunt deloc așa. Am înțeles, cu timpul, că oamenii mari nu sunt decât tot niște copii care poartă haine pretențioase, care folosesc, de multe ori, cuvinte lungi (și greu de reprodus). Că oamenii mari NU sunt STĂPÂNI pe situație. Sau nu întotdeauna. Prima dată, m-am speriat. M-am simțit cumva trădată! Pai cum? Eu de-asta vroiam să fiu mare!!!
Dar… Poate nu e rău că este așa. Poate copilăria nu este o etapă de care să vrem să scăpăm mai repede, nu e o căsuța pe care să o bifăm pe harta vieții și apoi să mergem mai departe, ștergând cu buretele tot ce ne-a adus ea. Poate copilăria este mai mult de atât.
Azi, sunt mamă
Sunt mamă și îmi place să învăț. În fiecare zi. Alături de copiii mei. Împreună cu ei. De la ei. Pentru că nu doar cei câțiva centimetri în plus mă fac pe mine OM MARE. Pentru că ei, copiii mei – frumoși, unici, speciali, PERFECȚI – sunt profesori care îmi predau, dacă îmi permit EU MIE să le ofer o clipă de atenție.
De la ei, învăț să mă joc.
Nu râdeți! E frumos să te joci. E util să te joci. E terapeutic să te joci. Și noi, oamenii mari, uităm să ne jucăm frumos. Uităm să inventăm o lume unde personajele cresc în curaj, în adevăr, în dreptate. Uităm să ne bucurăm de lucrurile simple ca o frunză roșie sau un gândăcel care a poposit pe o bordură. Uităm să ne bucurăm de ploaie și de stele.
Sunt mamă și îmi place să învăț! Chiar dacă mă simt vinovată, uneori, că nu șterg praful (la timp) sau că nu fac (mereu) activități (mai multe) serioase cu cei mici. Învăț de la ei să am răbdare, să le dau TIMP să se obișnuiască, ÎN RITMUL LOR, cu schimbări pe care eu le-am decis. Cu venirea dimineții sau cu baia de seară. Cu începerea școlii sau cu vizitele la bunici. Cu meniul sănătos sau cu ghetele de zăpadă. Învăț să le dau posibilitatea de a digera explicațiile pe care le primesc. De a le pune sub semnul întrebării, dacă asta simt EI că trebuie să facă. De a cere explicații, dacă nu le este clar. Chiar de a renegocia termenii unei înțelegeri, dacă este rezonabilă.
Cum învață MAMA din mine?
Învățarea mea, de când sunt mamă, se desfășoară pe mai multe fronturi. Prima și cea mai importantă este cunoașterea care îmi vine de la copiii mei. Dar nu e singura portiță pe unde primesc, dacă am curaj și răbdare, aproape continuu, informații. Învăț, de asemenea, de la părinții mei. De la mama. De la alte femei, mame sau nu, care își varsă cunoașterea către mine. Prin vorbe, prin gesturi. Prin tăceri. Sunt oameni care aleg să păstreze mânia, dincolo de orice explicație rațională. Care aleg să ducă supărarea acolo unde nu credeam că poate fi vorba de așa ceva. Și ce mă învață? Niciodată să nu spui niciodată, vorba cântecului :).
Apoi, învăț citind. Pentru că îmi place să citesc. Iar faptul că sunt mamă, nu ar trebui, TEORETIC, să îmi răpească această plăcere. Da, am o carte la baie, pe care o pitesc pe mașina de spălat și, în rarele momente când ajung fără codiță acolo, citesc câteva rânduri. Poate chiar și o pagină.
Am de asemenea, o carte în bucătărie, pe care o deschid, în timp ce încălzesc mâncarea sau aștept să sune clopoțelul mașinii de făcut pâine. Iau o carte cu mine în portbagajul căruciorului, dacă simt că puiul ar putea adormi la plimbare. Și da, cu toate acestea, reușesc să mai și termin aceste cărți. Mărturie stau o parte dintre postările de pe blog, note de lectură sau referiri la diferite materiale citite.
Sunt mamă și îmi place să învăț, citind articole/postări/impresii de pe site-urile și blogurile pe care le urmăresc. Pentru că sunt abonată la destul de multe. Și aproape în fiecare zi, deschid măcar 2-3 astfel de postări. Nu este mereu vreme să le citesc atunci. Dar revin la ele (de obicei, când sunt certata că IAR am DESCHIS prea multe tab-uri!). Unele sunt închise foarte repede, pe altele le citesc pe îndelete. Câteva vor fi distribuite mai departe, către alții – prieteni sau doar cunoștințe. Fără să am vreun câștig din asta. Pur și simplu, mi se par idei utile. Mi se par idei frumoase, bune de pus în aplicare.
Pentru că sunt mamă, știu că SĂNĂTATEA mea este importantă. Și știu că eu, ca om – ca femeie, ca soție, ca fiică – trebuie să fiu întreagă. Trebuie să funcționez la parametri optimi pentru a putea fi. Pentru a putea învăța. Pentru a putea da mai departe. Copiiilor și Lui. Oamenilor dragi. Vouă, celor care citiți aceste rânduri.
Îmi place să cred despre mine că sunt un om deschis, că primesc provocările vieții cu zâmbetul pe buze și loviturile, inerente de altfel, din când în când, cu maximum de curaj. Tocmai pentru că sunt mamă și aș vrea ca omuleții pe care îi cresc să vadă asta la mine. Să vadă și lacrimi, să vadă și iubire, să vadă și trudă, să vadă și succes.
A fi mamă este, de cele mai multe ori, o alegere. Conștientă sau nu, informată sau nu, deplină sau nu. Astăzi, în epoca vitezei, cred că avem resurse pentru a învăța. Cred că suntem datori să învățăm. Pentru noi și pentru copiii noștri. Pentru ca ei, la rândul lor, să ducă mai departe ceea ce noi le transmitem.
Sunt mamă și îmi asum faptul că deciziile pe care le iau AZI pentru copilul meu nu sunt perfecte. Sunt cele mai bune acum, cele mai potrivite, conform a ceea ce știu și sunt. Mâine, poate, copilul meu va alege altceva. Și asta nu va anula experiența mea ca mamă a lui. Nu va însemna, în ochiii mei, că el are dreptate și eu am greșit. Și nici viceversa. Va fi doar o altă alegere. Alegerea lui. Cu datele, informațiile și credințele lui. Pe care eu, ca mamă, o voi accepta. Și o voi susține, cât voi putea.
Revenind…
Concurs/Giveaway
Sunt mamă și îmi place să învăț. Așa că, aș vrea să învăț și de la voi, cititorii mei, câte ceva. Cum altfel, decât savurând vorbele și experiențele voastre. Așa că, vă invit la concurs!!!
Am de dat 3 cărți de parenting.
Cui?
Celor care vor îndeplini, cumulat condițiile:
- Vor distribui linkul acestei postări în mod public, pe pagina lor de facebook cu tag către cei interesați de parenting.
- Vor posta un comentariu la această postare prin care să menționeze minim 3 lucruri pe care le-au învățat/descoperit de când sunt mame/părinți.
- Deși NU este condiție OBLIGATORIE, m-aș bucura să mulțumiti, printr-un simplu LIKE sponsorilor acestui concurs : Blogul Irinei și Totul despre mame. De asemenea, pentru a fi la curent cu toate noutățile de la noi, vă invit să vă abonați la newsletter!
Concursul se desfășoară în perioada: 28 septembrie – 1 octombrie 2015. Comentariile lăsate după aceasta dată nu vor fi luate în considerare. După terminarea perioadei, se vor verifica toate înscrierile. Dacă nu sunt întrunite CUMULATIV condițiile de participare, nu veți participa la jurizare (criteriile de jurizare sunt simple – trebuie să ne placă lecția/abordarea pe care o susțineți în comentariul vostru). În data de 3 octombrie, voi anunța câștigătorul, pe contul de Facebook al blogului.
Eu sunt mamă și îmi place să învăț. Tu ce ai învățat și ești dispus să împărtățești și altor părinți?
Multe am mai invatat si eu de la puiul meu de om. Am invatat sa ma joc cu adevarat, am invatat sa ma bucur din toata inima de lucrurile simple si de micile succese, am invatat sa iubesc oamenii, am invatat ce e simplitatea si toleranta.
Multumesc pentru concurs. Cartile sunt atractive 🙂
Oooo, ce lucruri frumoase ai invatat! Ma bucur de participarea voastra si pupici tuturor!
Invat lucruri zi de zi de la micul meu pui de om. Cel mai important lucru pe care l-am invatat este ca nimic nu il face mai fericit pe David cum il facem noi, parintii. Noi suntem jucaria lui preferata. Am invatat ca a fi mama inseamna atat de multe lucruri si totusi poate fi atat de simplu, trebuie doar sa iti iubesti puiul si sa ii oferi tot ce ii poti oferi mai de pret si nu ma refer la lucruri materiale aici, ci la timpul tau, atentia ta, persoana ta cu totul. Am invatat ca odata cu David s-a nascut Andreea-mama si nimic nu ma face mai fericita decat puiul meu de om. El e mic, are 4 luni si 2 saptamani si fiecare lucru pe care il invata, fiecare achizitie noua e motiv de fericire. Invat sa fiu mama zi de zi de la bebelusul meu.
Sunt sigura ca vorbele tale se simt, sub forma de dragoste, pentru puiul vostru de om, David. Mult succes si crestere lina sa aveti!Amandoi si impreuna!
Asa e de frumos sa fiu mamica! Am invatat ca desi sunt mare pot gresi, am invatat sa iubesc neconditionat, am invatat ce e o dimineata perfecta atunci cand ma uit la baiatul meu. De cand sunt mamica am invatat sa fiu mai organizata, sa gatesc mai sanatos, sa zambesc mai des. Am invatat ca pot fi si sotie si mamica implinita si fericita! Acum am sens in viata, stiu de ce m-am nascut!
Crestere usoara si lina, drum plin de Clipe frumoase alaturi de puiul tau! Bun venit la noi in casuta 🙂
Drumul pe care l-am parcurs impreuna cu fetita noastra de 1an si 3 luni a depasit limitele imaginatiei in sensul ca a trecut cu mult peste ce ne-am inchipuit ca va fi. In acest timp am invatat ca zambetul nevinovat de dimineata poate alunga orice farama de nesomn dupa o noapte pierduta. Am invatat ca o noapte pierduta pentru ca a plans din cauza dintilor e o noapte castigate pentru ca m-am bucurat constient de prezenta ei. Am invatat ca nu e necesar sa o punem in patutul ei peste noapte pentru a creste bine, pentru ea e suficient sa ma atinga noaptea pentru a fi linistita. In fond are timp o viata sa doarma in patul ei departe de mami. Am invatat sa-i dau timp cu lucrurile din jur pe care nu le cunoaste.
Eu simt ca puiii nostri sunt tare darnici cu invataturile pe care ni le dau 🙂
Lista e lunga, dar o sa le trec pe primele 5 care imi vin in minte:
1. Sa zambesc si sa rad mai mult si fiu fericita fara un motiv anume.
2. Sa fac mai mult sport.
3. Sa uit si sa iert.
4. Sa am rabdare.
5. Sa fiu un bun exemplu.
Top 5 interesant. 🙂 Mult succes si bun venit in casuta noastra!
Felicitari Irina, pentru minunatul tau blog!
Lista cu lucrurile pe care le-am invatat de la copiii mei este „mareata”, dar am sa trec cateva care m-au schimbat ca om, ca mama si sotie. Pe cand eram copila, nu am auzit niciodata sa se spuna in casa ” imi pare rau”, „iarta-ma” si ” te iubesc”. Par niste cuvinte simple, dar care odata rostite, iti creste inima, iti da o stare de bine, de multumire sufleteasca, te face sa fii zen. Nu numai sa le rostesti, dar sa le si auzi de la sufletele astea micute. Am invatat de la copiii mei sa rad cu pofta, am invatat sa ma prostesc, sa ma joc, sa ma conectez, nu numai cu copiii, dar si cu sotul! Am invatat sa fiu un bun manager al casei, un multifunctional, medic, psiholog, spalator, curatator, bucatar, sofer si tot ce implica treburile casnice si de ingrijire a copiilor. Am invatat sa fiu a dracu’ cand cineva imi critica stilul parental sau copiii. Am invatat sa fiu puternica, dar si sa strig cand nu mai pot! Multumesc!
De-asta imi sunt mie dragi mamicile, ca sunt multifunctionale! 😛 Multumesc pentru vorbele din suflet!
Am invatat sa iubesc neconditionat , sa iert mai usor si sa am mai multa rabdare.
Frumos! Multumim pentru vizita!