Daruri de sărbatori – 0-12/18 luni

Din punctul meu de vedere, la acestă vârstă (0-12/18 luni) alegerea lucrurilor care pot deveni daruri de sărbători poate ține cont de câteva criterii simple: nevoi, buget, interese.

Pentru că am trecut deja de două ori prin acestă perioadă, am făcut un efort și am pus pe hârtie câteva sugestii pentru cei care nu au cumpărat deja daruri de sărbători pentru cei mici. Sau, de ce nu, puteți da mai departe această listuță celor care vă întreabă ce anume să le cumpere puilor de om din dotare. Evident, aștept cu interes, în comentarii orice alte sugestii aveți pentru acestă categorie de vârstă – ce jucării/jocuri/obiecte le plac puilor, pe care le-ați dăruit și au avut succes sau pe care vi le-ați fi dorit în copilărie.

Veți râde probabil, dar cred că, dacă privim în suflet cu sinceritate și încredere, cu toții vom găsi măcar un ceva (mai mic sau mai mare) pe care, speram în secret, să îl regăsim pe lista cu daruri de sărbători. Nu e cazul să discutăm acum dacă e îndreptățită sau nu o astfel de rememorare…

Pentru mine, luna decembrie este un duios prilej de a regăsi magia copilăriei, o dată în plus, prin darurile făcute minunilor mele.

Iată deci, o parte dintre jucăriile care la noi au avut mare succes și care se pot regăsi printre surprizele denumite generic DARURI DE SĂRBĂTORI (unde este posibil, am încercat să vă ofer și foto sau măcar link-ul unde puteți vorbi despre ce vorbesc)

1. Cuburi moi – Noi avem (folosite de primul copil inițial) o găletușă de la Clementoni, cu 20 de cuburi colorate (roșii, galbene,verzi, albastre). Nu mai rețin exact cât am dat pe ele, dar au fost un dar tare apreciat. Le-am folosit la ronțăit (în perioadele de erupții dentare), la învățarea și numirea culorilor, dar și la primele aruncări (nimeni nu a fost rănit, din fericire) sau construcții.
2. Cărți – Se spune că plăcerea lecturii e molipsitoare și microbul se împrăștie… citind! Așa se face că mi-am expus copiii foarte repede cărților (sau să spun invers???). Da, inițial a fost vorba despre câteva reviste/pagini colorate pe care le-au putut rupe și smotoci fără ca mami să vocifereze. Cu timpul, din explicație în explicație, au ajuns să aprecieze cărțile adevărate, cum le spune acum Matei.                                                                                                                   La acest capitol, recomandările și experiențele noastre sunt multe.  De la minunatele cărți de descoperit,fără text, dar cu imagini pline de culoare și diverse obiecte/animale/personaje de descoperit – noi am avut un set de 3 cărți cumpărate de la Lidl parcă, ilustrate de Anne Suess.  Dincolo de formatul micuț al cărții (potrivit mâinilor piticilor) și paginile groase, ne-au salvat de multe ori în clipe în care nici o altă jucărie sau activitate nu părea să atragă. Acum, Petru nu se mai bucură de toate cele 3 cărți (una dintre ele a devenit un set de cartoane dispersate), dar  îi place în continuare să îi arăt și explic diferite imagini din ele. Tot la acest capitol, ne-au plăcut cărțile cartonate/groase ca E timpul pentru picnic de la Ed. Prichindel sau Animale domestice – ed. Gama Educațional , interactive – mare succes a avut  La plăcinte înainte de la Editura Crișan (nu am cumpărat-o eu, am primit-o și noi de la niște prieteni dragi, cărora le mulțumim încă o dată! ), Motanul încălțat – format mic și cam sclipicios pentru gustul meu (dar Matei mi-a cerut-o într-o vreme, în fiecare zi). De asemenea, cărțile ce au ca subiect viața practică – noi am luat tot de la Lidl ceva cu 4 titluri, format mic, având titluri ca Lena merge la doctor/Ziua lui Iacob/Lena are voie să doarmă la Paula/Iacob și fratele lui mai mic/Să învățăm ceasul .
3. Plușuri – Poate pentru că am avut băieți, la capitolul acesta nu am foarte multe de spus. De-a lungul vremii, copiii mei au venit în contact cu mai multe soiuri, dimensiuni și culori de plușuri. Fiecare dintre copii a avut/are propriile preferințe. În vreme ce Matei are un urs de pluș maro-cafeniu pe care îl ducem și aducem de la grădiniță, în vreme ce Petru iubește o găinușă mică și un cal de pluș care se încăpățânează să nu … pornească. Tot aici, jucării iubite, dar uitate acum, când scriu această postare sunt un elefant care luminează și cântă (folosit încă de când M. era micuț, pe post de ambianță de nani) și o floare colorată, agățată de clanța ușii, care cântă (folosită pe post de distragere a atenției la schimbarea scutecului, în perioadele când această activitate era una … cu cântec).
4. Jucăriile de exterior sunt o altă variantă de daruri de sărbători potrivite, mai ales dacă sunteți genul de părinți care doriți să încurajați activitățile în aer liber. O tricicleta, o minge, un tobogan, un leagăn sau chiar o căsuță sunt doar câteva sugestii. Evident, pot fi folosite și în interior, dacă vă permite spațiul. Noi am folosit cu succes un leagăn de plastic dur, pe suport metalic.  
5. O altă categorie de daruri de sărbători (sau de ce nu, pentru zilele de naștere) sunt jucăriile de tras/împins . Există multe variante, de plastic sau lemn, cu șnur sau un suport liniar acționat manual. Părerea mea sinceră este să nu plătiți sume astronomice pentru astfel de jucării pentru că sunt genul de jucării care au o viață destul de scurtă în lista scurtă a preferatelor. Cel puțin, la noi așa a fost. Eu am cumpărat câteva jucării drăguțe și complet funcționale de la alte mămici ai căror copilași depășiseră perioada respectivă.
6. Despre cuburile de activități există destul de multe informații, dacă sunteți interesați de acest aspect. Mai mari sau mai mici, din lemn sau plastic, ba chiar și din material textil, cu roți sau fără, sub formă de sortator sau chiar cu funcție de antemergător, oferta este largă și se pare că limita este dată doar de creativitate și, evident, buget. La noi în casă, această jucărie este una dintre cele mai apreciate, de ambii copii și, recunosc, am cumpărat-o inițial pentru că mi-a plăcut mie (probabil pentru că eu nu am avut așa ceva, copil fiind).
7. Jucării muzicale/luminoase avem câteva, iar când nu mai rezistăm noi (sau bunicii 🙂 ), scoatem bateriile și luăm o pauză de la muzica ce răsună iar și iar. Matei prefera jucăriile luminoase, în vreme ce Petru este profund legat de cele muzicale, spre deliciul nostru, care ne bucurăm de dansul bebelușesc, implicit, la auzul acordurilor. De la cartea muzicală Vtech, la pianul sau la autobuzul cu litere, de la mașina de pompieri cântătoare sau la diferitele instrumente muzicale, toate ne-au distrat, le-am suportat, ne-au exasperat, le-am ascuns și le-am regăsit, peste timp, cu bucurie și încântare. Un sfat: aprovizionați-vă, din timp, cu un stoc serios de baterii, de diferite tipuri și mărimi. Niciodată nu se știe când este MUSAI NEVOIE să le folosești.:)
8. Pentru că jucăriile senzoriale au fost ajutoare de nădejde în dezvoltarea copiilor mei, era neapărat să vorbesc și despre ele. De la cărțile senzoriale, numai bune de molfăit, cu oglindă și chiț-chiț, la cărțile în limba engleză, de la editura Usborne sau la cele cu ferastră în spatele căreia descoperim o întreagă lume, până la borcanul cu boabe de basole/porumb/orez, trecând prin joaca în făină, spumă de ras sau zăpadă – au fost și sunt delicioase, mai ales pentru sinzațiile noi și ALTFEL pe care le oferă celor mici. Atenție!!! Astfel de jocuri vor crea, aproape întotdeauna, mizerie și poate, vor necesita ca puiul să fie schimbat cu alte hăinuțe după, DAR… dacă plecați de la premisa că acesta este un mic preț pentru o dezvoltare armonioasă, completă, a copilului, tind să cred că merită. Am tot citit poveștile mămicilor care apelează la cutii senzoriale de câte ori vor să îi țină ocupați pe micuții lor, dar nu am reușit să fac asta încă. Am mai apelat la tăvița cu mălai/făină și am avut succes (și am reușit să strâng repede apoi, cu puțină organizare înainte).
9. Nou intrat în repertoriul jocurilor noastre, secțiunea animale domestice/sălbatice  au constituit idei bune de la care am inițiat episoade fructuoase de joc de rol și timp special. Fie că vorbim despre mănușile sub formă de animal (noi avem Văcuța Mu și Cocoșul Cucurigu) sau despre figurine simple, de plastic (eu am cumpărat un set no-name de la o librărie de cartier cu doar câțiva lei), folosindu-ne de ele, închipuim povești, vindecăm răni, descătușăm frustrări și creăm amintiri frumoase, cu râs, uneori plâns și multă conectare. E nevoie de răbdare, de puțin timp să îți asculți copilul și de regula NU EXISTĂ REGULI. 🙂

PS – Această postare nu este una publicitară, ci se dorește a fi un instrument util cuprinzând sugestii de daruri de sărbători sau alte ocazii. Link-urile și fotografiile utilizate sunt doar cu titlu de exemplu, nu pățiți nimic dacă le vizionați și eu nu mă îmbogățesc dacă voi alegeți să le cumpărați. Evident, copiii sunt diferiți, bugetul alocat cadourilor este mai mare sau mai mic, dar cred că rămâne general valabilă idee conform căreia un cadou pentru un copil (al tău sau al altuia) e musai să producă bucurie, să fie sigur și să aibă posibilități cât mai variate de întrebuințare. Sunteți de acord? Voi cum alegeți finalistele pentru lista de daruri de sărbători?