Interviu cu… Flori ( de primăvară)

Un nou interviu, de această dată cu un om drag inimii mele care a apărut în viața noastră la momentul potrivit. Mulțumim pentru răbdare și dăruire, draga mea prietenă ( sper că îți pot spune astfel?) , iar eu, înainte de toate, mă simt recunoscătoare pentru curajul pe care mi l-ai insuflat de a (re)începe să scriu.

– Să facem cunoștință! Cine ești, tu, draga mea?

Sunt un ”cumul” de vise! Voi completa cu ceea ce-am postat pe blog-ul meu, cu 3 ani în urmă: ” Este mult mai uşor să discuţi o problemă decât să dezvălui un sentiment. Atunci când dezvălui sentimente, dezvălui sufletul.

Sunt persoane care nu ştiu să se dezvăluie sau n-o fac din teama de consecinţe. Teama de-a fi văzut aşa cum eşti! De-obicei, cea care alimentează teama de-a te dezvălui, este critica. Fiecare remarca negativă îndepărtează pe cel de-alături; se retrage în spatele oricărei măşti pe care va reuşi să şi-o creeze, pentru a se adăposti de cei de care este privit, de atacatori.”
Îmi place să cred că fac parte dintre cei care au îndepărtat măştile,care nu-şi pierd energia, trăind pentru imagine, deşi au trecut mulţi ani până am învăţat să trăiesc cu mine însămi; am învăţat să cizelez, să şlefuiesc, să mă dezvolt, să fiu într-o continuă evoluţie, să trec dincolo de aparenţe şi imagini; am învăţat să socializez, nu doar să mă formalizez, am învăţat să văd frumosul, să trăiesc , să mă iubesc şi să iubesc necondiţionat, să ofer.

– Dintr-o „samă de cuvinte”, care sunt primele 10 care te-ar descrie? Ca femeie, ca mamă, ca pedagog, ca prietenă… Explica-ne care rol e mai important/aproape/ușor de „hrănit”.

Folosirea verbului a învăţa….da, e repetitiv, dar sper să fie ca un magnet pentru tine, cititorule!
Asta sunt eu, Cristina Florentina, care dintre prenume vă este mai simplu de rostit!  Am 38 ani, cred că timpul e de partea mea, chiar dacă unii consideră această vârsta deja tomnatică!…Cred că la orice vârstă te poţi reinventa, redescoperi, important e s-o faci, să nu mori cu regretul c-ai fi putut face ceva, dar nici măcar n-ai încercat!”

– Care este cea mai mare încercare prin care ai trecut, până acum? Dar cea mai mare şi dodoloaţă bucurie?

Încercări au fost multe, dar le-am perceput, preluat, recepționat ca atare – urmau să fie și vor mai fi!  Cea mai mare bucurie ?Copilul meu !

– Toți avem vise, dar unii sunt mai hotărâți să le pună în aplicare. Tu cum/ce visezi?

Vise?! O, multe, cei din jurul meu spun că exagerez! Visele sunt cele care-mi hrănesc inima-mintea-sufletul! Visez la mai multă încredere între oameni, zâmbete și armonie!
Da, cred în forța viselor transpuse-n realitate!

– Care este ultima carte citită? Dar ultimul film care ți-a lăsat o impresie puternică?

Ultima carte citită?”Viața te învață” (Eleanor Roosevelt).Ultimul film?”Hoțul de cărți”. Sunt o sentimentală, o romantică incurabilă, o visătoare, o idealistă. E clar, îmi plac cărțile și filmele ce-mi umplu inima-mintea-sufletul de emoții!

– Pentru că a venit luna martie, fa-ne o scurtă listă (pentru EI aflați în ceață) cu daruri dragi, de suflet, cadouri inedite pe care le-ar putea oferi doamnelor şi/sau domnișoarelor…

Daruri?!…cărți, răvașe pentru inimă-minte-suflet, zâmbete, surprize simple, atât de simple, dar care să surprindă plăcut!!!

– Cuplul între viața profesională şi creșterea/educarea urmașilor – ceva tips-uri din experiența ta?

Nu-i ușor să combini! Să fii mamă, soție, prietena copiilor și-a celorlalți, mentor, dar e frumos! Liantul?! Zâmbetul, gândurile bune, cuvintele dulci… și provocările…:)
Un strop de înțelepciune, un strop de nebunie, multă înțelegere, dăruire, bunătate și împăciuire.
N-am avut niciodată o rețetă, ci-am adaptat totul din mers. Nu-mi plac regulile, dar am principii!
Sunt un bun autodidact!…în cuplu, familie, educația juniorului și propria–mi dezvoltare.:)

– Cum arată o zi ideală, prin ochiii tăi?

O zi ideală?! Nu cred în ideal, nici în perfecțiune, pentru mine sunt himere…Cred în parcurs mai mult decât în rezultat!
O zi superbă?!
Plină de zâmbete, provocări pozitive, alături de persoane dragi sufletului meu sau persoane noi ce-mi devin apropiate, fără măștile cotidianului, fără resentimente, plânsete de orice fel… în care introduc și cărți, muzică, dans…și multă cafea…:)

– Esti mamă de băiat, cum si ce „pui” în bagajul lui pentru maturitate? 

Da, da, am un băiat!  …în bagajul său?!… emoții, sentimente, dorința de-a privi ALTFEL, a înțelege DIFERIT, empatizând de fiecare dată, a transmite și-a încerca dincolo de aparențe, a aprofunda, ținând cont de trio-ul inimă-minte-suflet. Să privească dincolo de nori, să vadă soarele mereu, să atingă inimi și suflete, fără temeri…să privească în trecut cu zâmebtul pe buze, să trăiască prezentul și să nu planifice prea minuțios viitorul… Să nu-i fie frică NICIODATĂ să simtă, să arate, să vorbească despre asta! Un copil/bărbat fericit!!! Fericirea depinde de noi…în foarte mare parte!

În loc de mărţişor sau cadouri deosebite …

Sănătate, iubire, armonie!
Zile, luni, ani, o viață ca-n povești!…tot iubesc eu mult poveștile, cărțile, în general…
…Pentru mine, orice carte are și este o poveste!

Mi-ar fi plăcut ca acest mic interviu, această mini escapadă în viaţa şi gândurile unui om frumos, să aibă loc într-un cadru ca cel de aici – https://onedrive.live.com/?cid=FFE8E03BC9093A69&id=FFE8E03BC9093A69%211201&authkey=%21APJqpNbtOPqw9vY&v=3 . Sunt sigură că astfel de cadre naturale sunt locuri unde pot începe prietenii trainice, se pot descoperi pasiuni comune sau, de ce nu, aşa cum visăm amandouă, se pot pune bazele unor comunităţi reale, veridice, pline de zâmbet şi ludic!

Mă bucur nespus că drumurile ni s-au intersectat, îţi doresc mult curaj să împlineşti multele şi frumoasele vise şi să fii răsfăţată cu unul dintre cadourile de care spuneam!