Nopţi în Rodanthe. Viaţă sau renunţare?

Să te bucuri de viață sau să te lași dus de valurile ei? Să te încrâncenezi pentru fiecare mică luptă sau să renunți, așteptând să primești ceea ce ți se oferă?

Ştiţi că vă spuneam că o grămadă de cărţi mă „lovesc” exact în momentul potrivit? Ei bine, se pare că nimic nu este întâmplător. Mi-a plăcut stilul lui Nickolas Sparks încă de la prima carte citită. Nopţi în Rodanthe este deja a treia carte pe care o citesc, pardon, devorez pe nemestecate.

Filmul nu l-am văzut şi nici nu îmi propun,încă. Poate când mă va lovi vreo stare mai … lacrimogenă, să spunem.

Ce să spun despre carte? Off, Doamne! Mi-a plăcut că personajele sunt oameni maturi, că povestea de dragoste nu este una clasică. Mi-au plăcut clipele în care Sparks a descris starea de spirit a personajelor. Poate nu pare, dar partea asta, psihologică a literaturii mă încarcă într-un fel în care nimic nu o poate face.

Da, râzând, aş spune că cineva drag mi-a tot spus, mai ales în ultima vreme că „cititul MEU dăunează grav sănătăţii CELOR DIN JUR”. De ce? Pentru că, pe mine, cititul mă face să ies din zona mea de confort, mă face să îmi/pun întrebări, să caut răspunsuri şi să găsesc soluţii (uneori, cât se poate de ciudate/năstruşnice).

Povestea nopţilor în Rodanthe este de fapt, după părerea mea, timpul pe care fiecare dintre noi ar trebui să îl petreacă doar cu sine. Să cauţi răspunsurile de care ai nevoie. Să fii bine tu cu tine. Să îţi ierţi greşelile şi să te iubeşti. Să te accepţi. Nu e mereu uşor, nu e de fiecare dată la fel. Dar e foarte important.

Mai mult, Nopţi în Rodanthe este despre iubirea care vine la momentul potrivit şi despre faptul că prezenţa fizică este sau poate fi atât de plină , atât de îndestulătoare, încât să îţi ajungă mult, mult timp.

Nopţi în Rodanthe poate fi văzută ca o carte tristă, dar eu simţit-o ca vorbind despre speranţă. O iubire pe care viaţa o oferă celor doi protagonişti, dar care nu se finalizează aşa cum ne-am fi aşteptat, poate. Cei doi nu rămân împreună până la adânci bătrâneţi. Aflaţi voi de ce şi cum se termină.

Niciodată nu e prea târziu să iubeşti, să te bucuri cu toată fiinţa de omul drag şi de clipele, mai multe sau mai puţine, pe care le ai alături de el/ea. Important este să ai încredere, să nu te ascunzi şi să nu îţi pierzi speranţa, oricât de greu ar părea.