După o vreme. O fi ceva în aer

O fi ceva în aer
Că prea m-apucă doruri
Şi prea mă-mbrac în rochii
Şi prea-mi las părul liber.

O fi ceva în aer
Sau poate de la apă,
Sau de la lipsa ei.

O fi ceva în aer
Şi dă cu pace-n vânt
Şi vine cu iertare,
Şi vine cu iubire.

O fi ceva în aer
Că prea e primăvară
Şi prea îmi vine-a râde
Şi prea mi-e bine-n suflet.

🙂

Există zile în care scriu trist, pentru că aşa simt şi blogul este căsuţa mea, unde respir exact aşa cum sunt. Şi-apoi, există zile în care e soare şi cald. O fi ceva în aer. Sau în suflet. Zile în care aleg să privesc lucrurile cu inima şi mai puţin cu ochiii. Zile în care sunt recunoscătoare pentru piedici şi bobârnacele primite, pentru priviri încruntate şi ALEG să mă ridic. Iar şi iar. De fiecare dată. Pentru că … o luptă-i viaţa, deci…TE LUPTĂ!