Activități de vreme rece: găsește capacul potrivit!

Cine ar fi crezut că putem să ne distrăm copios și să învățăm folosind un element atât de comun… capacul? Fie el mai mare sau mai mic, mai colorat sau nu, din plastic sau din metal, capacul este forma sub care am reușit să îl țin pe cel mic (2,6 ani) ocupat vreo 45 de minute.

Concret, am așezat pe o tăviță, câteva recipiente mai vechi de la medicamente – sticluțe, borcanele, cutiuțe, etc. Alături, am pus muuuuuuuuuuulte capace.

Puiul de om trebuia să găsească sticluța și capacul aferent. Să potrivească și să alinieze apoi toate recipientele în funcție de anumite criterii – mărime, formă, culoare, etc.

Să vă spun că acest joc în care un capac (sau mai multe!) trebuia potrivit a fost pe placul copilului mic, dar şi pe gustul copilului mare? Acesta din urmă a descoperit noi utilizări ale sticluţelor si ne-am asigurat astfel, câteva după amieze pline de linişte.

Copilul cel mare a descoperit cum capacele şi sticluţele pot deveni recipiente potrivte pentru diferite esenţe, pentru mai multe feluri de ingrediente şi nu mică mi-a fost mirarea când l-am auzit pe M (5 ani) explicând tacticos că anumite feluri de paste nu încap în sticluţa X, dar putem pune aici boabe de linte/mazăre/orez.

O variantă a acestui joc este folosirea unor cutii de plastic – la noi se adună mereu diferite recipiente de la smântână/iaurt sau chiar îngheţată pe care le folosim apoi la transportat pacheţelul adulţilor pentru la muncă.

Cutiile au diferite dimensiuni şi culori, le putem grupa, putem construi un castel din ele sau chiar o cursă cu obstacole. Le putem folosi la sortat diferite jucării, piese de lego sau chiar şuruburi.

Nu cred că mai e nevoie să spun că îmi place să descopăr noi moduri de a folosi obiectele din jur şi aleg să vă împărtăşesc şi vouă aceste informaţii, în speranţa că vă sunt de folos.

Ps: Fotografiile sunt din arhiva personală. 🙂

 

Facebook Comments
Facebooktwittergoogle_plusredditlinkedin

Autor: irinamariamitrofan

M-am nascut la Piatra Neamt. O vreme, copilaria mi-a fost leganata de Dunarea argintie, apoi, Pietricica m-a cheamat la ea. Am iubit, visat si scris, la Iasi, printre romantism si tei. Apoi, Cozla m-a chemat acasa. Ce-mi rezerva viitorul? Vom trai si vom vedea! Am inceput sa scriu de mult, dar blogul a venit ca un cadou inedit pentru cineva drag. Am devenit sotie si mama. Am redevenit blogger si imi place sa scriu despre ceea ce intalnesc si imi place sau ma doare. Sunt curioasa pana unde voi putea duce aceasta pasiune si ma bucura cuvintele celor care isi fac timp sa ma citeasca, aici sau in viata de zi cu zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *