Miercuri, respirăm de la Prinţesa Urbană + WAHM Piatra Neamţ în acţiune
După primul eveniment (e drept, la scară mult mai mică) WAHM la Piatra Neamţ, a venit, foarte repede, rândul unei colaborări zic eu, fructoase. Centrul Educaţional Antonia şi WAHM Piatra Neamţ au găzduit-o, acasă, poalele Pietricicăi, pe Ioana Chicet Macoveiciuc, aka Prinţesa Urbană.
Da, Ioana este din Piatra Neamţ şi sperăm să îşi facă un obicei din lansările de carte aici. Anul trecut ne-am văzut cu ea tot acasă, prilej cu care i-am „furat” un mic interviu, pentru care îi mulţumesc, încă o dată.
Anul acesta, Ioana a mai lansat încă 3 cărţi, iar eu am devenit organizator evenimente WAHM (comunitatea mămicilor care lucrează de acasă), postura din care m-am implicat activ în organizarea evenimentului de la Central Plaza Hotel, care ne-a găzduit, cu căldură.
Cu mari emoţii şi o imensă bucurie, am primit fiecare femeie care a ales să îşi petreacă o după amiază relaxată alături de noi. Am pictat figurine de ipsos (mulţumim, Marina Bejan, pentru răbdare şi curaj!), am degustat bunătăţi pline de iubire de la Aline Cake Boutique şi Rawissant.
Pentru că timpul a trecut repede şi nu s-a mai citit nici o bucăţică de text din cărţile Ioanei, aşa cum, se întâmplă, de obicei, la o lansare de carte, mi-am permis să vă las un citat care mie, personal, mi-a plăcut mult.
Miercuri, respirăm – Ioana Chicet Macoveiciuc
Brusc, mi s-a făcut dor de mama. În prezenţa ei, parcă totul e mai simplu. Oricât de greu mi-a fost vreodată, ea ştie mereu să pună lucrurile în altă lumină. Rosteşte fără teamă întrebările bune, care au răspunsuri capabile să mă ajute. Îmi aduce aminte că pot, că ştiu, că am resurse, că oricât de complicat şi de dureros ar fi totul, peste o zi o să fie mai bine, iar peste două, o să ştiu ce e de făcut.
E ca atunci când intri brusc în întuneric. Nu vezi nimic, te simţi pierdut, nu ai repere, ţi se face teamă. Trebuie doar să aştepţi câteva secunde, ochii tăi se vor obişnui cu bezna şi vei începe să întrezăreşti lucruri, vei putea face primii paşi, te vei putea aşeza pe o margine de pat, vei putea întinde mâna spre întrerupătorul veiozei. Aşa şi cu greul în viaţă. În primele clipe, când afli vestea cea rea, totul pare fără ieşire. Crezi că o să mori de durere şi de neputinţă. Dar nu mori, nu, omul duce enorm de multe, mult mai multe decât îşi poate imagina vreodată. Chiar şi când nu mai poţi, tot mai poţi un pic. Trebuie doar să stai pe loc şi să aştepţi să te obişnuieşti cu durerea. Apoi, încet-încet, de cele mai multe ori, afli că negrul nu e atât de dens. Începi să vezi nuanţele de gri, raza mică de lumină. O prinzi şi trăieşti mai departe încă o vreme, până când te loveşte următorul întuneric, şi iar plângi cu disperare, iar aştepţi să te obişnuieşti cu durerea, iar cauţi raza de speranţă, iar tragi soarele pe strada ta. Şi tot aşa, iar la final, se cheamă c-ai trăit cu adevărat, c-ai luptat pentru tot ce ţi s-a întâmplat bun.
Deşi am citit cartea repede, am gustat fiecare întâmplare, fiecare poveste. Am trăit, am râs şi am plâns alături de fiecare dintre cele 6 burtici 🙂 şi am respirat, uşurată, de fiecare dată când totul s-a sfârşit cu bine.
Cel mai mult mi-a plăcut atitudinea pozitivă a personajelor, mesajul lor că schimbarea e bună, deşi, de multe ori, ne temem de ea. Iată doar o exemplificare, cea mai elocventă, după părerea mea:
Apoi se întâmplă schimbarea. Nu mai mergi la serviciul pe care îl detestai. Bărbatul pleacă. Prietena încetează să te mai sune. Te muţi în altă casă. După ce trec primele zile de furie, de panică de necunoscut, de reaşezare a propriei vieţi, începi să respiri cu adevărat. Înţelegi că, de fapt, acesta e cel mai bun lucru care ţi se putea întâmpla. Sigur, nu recunoşti asta cu voce tare de la început, dar începi să zâmbeşti pe dinăuntru, apoi, încet-încet, şi pe dinafară. Te ierţi. Te priveşti cu ochi buni în oglindă. Începi să te aranjezi, să te placi, să cauţi lucruri noi care-ţi plac, care te mişcă şi te motivează. Noul TU străluceşte. Oamenii observă şi curând primeşti noi invitaţii. Un alt job, ceva complet diferit, captivant, plin de provocare. Un apartament nou, poate ceva mai mic, dar sigur mai potrivit ţie. Un bărbat diferit de toţi ceilalţi de până acum, care te priveşte cu interes şi admiraţie. Dacă altcineva nu te-ar fi părăsit, n-ar fi fost loc pentru un nou TU, pentru un alt început, pentru noi promisiuni şi speranţe. Tot răul spre bine, parcă aşa zicea vorba aia. Mie-mi place să zic că locul în care suntem e cel mai bun loc dintre cele posibile.
Asta vă doresc şi eu vouă, acum, la început de an. Să aveţi curaj să îmbrăţişaţi chemarea adevărată din sufletul vostru. Schimbarea nu este rea! Eu am intrat de curând în universul WAHM şi prind, cu fiecare zi care trece, tot mai mult curaj. E un drum frumos, pe care îmi doresc să merg alături de toate cele care simt că pot fi mai mult.
Dacă sunteţi curioşi/curioase, vă las o mică prezentare despre ceea ce este şi reprezintă acum Work At Home Moms Romania. Noi am pus prima piatră, vino şi tu, alături de noi!
Pe final, câteva „unde” ale energiei noastre:
Cronica unei seri pentru… suflet
şi
PS: Mulţumesc, încă o dată, tuturor partenerilor care ne-au fost alături la acest eveniment, dar şi doamnelor/domnişoarelor care au venit să petreacă timpul cu noi. Iată doar câteva instantanee din seara cu pricina (Foto credit: Bogdan Niţă Photography)
2 thoughts on “Miercuri, respirăm de la Prinţesa Urbană + WAHM Piatra Neamţ în acţiune”