Când m-am întors
Când m-am întors,
Sălbatică şi despletită,
Ţâşnind săgeată vie
din arcul inimii tale,
Eram lacrimă de lumină.
Când ai venit,
Cenuşie nălucă a viselor mele,
Te-am lăsat mereu
să-ţi decizi soarta,
mângâiere catifelată pe suflet.
Când m-am întors,
Sălbatică şi toată un zâmbet,
Curgeam spre pământ
Şuvoaie calde de emoţie şi drag.
Rupându-mi zgomotos
Inima din palma ta stângă,
S-au pornit
Cutremure şi taifunuri.
Toate deodată.
Când am plecat,
Sălbatică arătare a vieţii tale,
N-ai vărsat nici o lacrimă.
Mă priveai împietrit
şi ochiii tăi şopteau
Nu pleca!
sau măcar…
Întoarce-te degrabă!
PS: Minunatele fotografii îi aparţin unui drag prieten… Mulţumesc, Victor!