Dulceața Veronica este beneficiar al Kind Market, ca și mine – un proiect îndrăzneț care își propune să aducă împreună, la aceeași masă pe freelanceri și pe antreprenori, cu scopul de a intermedia, discret, comunicarea și colaborarea lor. Sună bine, nu?  

Echipa Kind Market centralizează nevoile și ofertele primite de la freelanceri, antreprenori și afaceri locale. După analiză, se ocupă de matching între nevoie și oferte. Astfel că, săptămânal, după completareea unui formular de înscriere, în funcție de nevoile identificate, veți primi una sau mai multe propuneri, de fapt oameni cu care e posibil să rezonați. În funcție de voi și așteptările voastre, dialogul poate duce la colaborări 🙂

Despre dulceața Veronica am aflat inițial câteva detalii, am luat legătura cu ei și de aici, lucrurile s-au mișcat ușor.

Am deschis site-ul fără să știu la ce să mă aștept exact. Am fost plăcut surprinsă de câteva produse tradiționale cu accente moderne, dar și de culorile îndrăznețe, cuvintele calde și povestea închegată.

Mi-au plăcut mult descrierile produselor, dar și mai tare m-au încântat borcanele pline de gust. 🙂

„Pentru mulți o nebunie,
pentru mine și familia mea,
o pasiune.”

Acestea au fost cuvintele care mi-au captat atenția, inițial 🙂 și m-au făcut curioasă.

Dulcețurile Veronica reprezintă o afacere de familie, iar mânuțele harnice care pun la cale aceste rețete aparțin doamnei Veronica 🙂 Ea se ocupă de partea de producție, iar fiica și ginerele se ocupă de promovare și vânzare.

Ideea Veronicăi a fost să bucure oamenii cu produse de calitate, cu fructe și legume din producție proprie sau locală, fără a adăuga niciun fel de colorant, conservant sau orice alt tip de aditiv artificial.

Veronica și familia ei și-au pus astfel, în slujba gustului, pasiunea, îndemânarea și curiozitatea. Pornind de la câteva rețete tradiționale, testate în timp, au început apoi să experimenteze rețete noi, pline de savoare, adăugând produse superioare, din categoria gourmet.

Mai mult, constant se gândesc la sănătate, ceea se se traduce prin reducerea cantității de zahăr folosit sau chiar absența lui – dulcețurile conțin între 60% și 70% fruct – pentru mine și familia mea, acesta a fost un semnal că suntem unde trebuie!

Dincolo de faptul că nici un produs nu conține aditivi, este notabil faptul că materia primă este achiziționată local. Vă spuneam că mi-a plăcut mult descrierea produselor, iată un exemplu:

„Borcanele din cămară, se consumă de dor, de drag, de alint și iubire.”

Dacă nu e prima dată când poposiți la mine pe blog, știți deja că îmi plac mult proiectele cu sens, că îmi doresc să cunosc oameni care aleg să se implice în comunitate și că susțin astfel de proiecte, la rândul meu.

Așa că m-am bucurat să descopăr că și aici suntem pe aceeași lungime de undă 🙂 Pe pagina de FB, veți descoperi cum și unde se implică hărnicuții de la dulceață Veronica.

Ce mi-a plăcut mult este că întregul proces prin care dulceața ajunge în borcane este unul natural, realizat în totalitate manual. Se lucrează în loturi mici, pentru a păstra cât mai mult din proprietățile fructelor.

Cum puteți să vă bucurați și voi de astfel de dulce bun? Găsiți o parte din produsele marca dulceața Veronica în București, la Băcănia Veche sau la Băcania Bun din Cluj Napoca. Gama completă de produse se gasește doar pe site, unde vă invit, cu căldură – din-camara.ro.

Surpriza mea de azi este că, folosind codul meu de reducere – BLOGULIRINEI10 – veți beneficia de o reducere de 10% 🙂 un motiv perfect să testați să vedeți despre ce e vorba, nu? Vă provoc deci, să profitați și să lăsați magia dulceții Veronica să vă intre în casă!

Copiii s-au bucurat să vadă că nu m-am putut abține și am ales nici mai mult, nici mai puțin de … 6 sortimente diferite din dulceața Veronica!

De la dulceața de căpșuni cu Pinot Noir și condimente (pe care am ales-o fix din curiozitate!) și până la cea de caise cu păstăi de vanilie și sâmburi (pe care m-am luptat efectiv cu băiețelul meu cel mare), fiecare borcan a fost curcubeu pe cerul gurii.

Le-am consumat atât pe goffre (un fel de aluat de clătite mai simandicos) – avem un aparat proaspăt achiziționat și ne răsfățăm în diminețile de sâmbătă – la micul dejun, cât și ca adaos de dulce la budinca de tapioca cu lapte de cocos (pe care nu o îndulcesc decât foarte puțin, de altfel, din motive ce țin de eliminarea zahărului din alimentație).

Închei povestea de azi, invitându-vă să vă aduceți aminte de copilărie. Vă poftesc să vă permiteți mici bucurii – care este dulceața voastră preferată? Cum o savurați și ce amintiri dragi se leagă, poate, de gustul ei?

Nu uitați să îmi scrieți cum vi se pare dulceața Veronica…din cămară 🙂