De ce… UN CURS DE PRIM AJUTOR?
M-am implicat recent în organizarea și susținerea unui curs de prim ajutor. Pentru mămici și puiii de om. Pentru că am considerat util ca și aceste informații să ajungă la oamenii care le prețuiesc. Pentru că e absolut în regulă să previi, să știi cum să acționezi în caz de nevoie, dar îți dorești din tot sufletul să nu fie nevoie.
De ce un curs de prim ajutor? Și de ce pentru mămici?
Pentru că urgențele de tot felul te pot lovi oricând. Pentru că informația înseamnă, bani (vorba proverbului), dar înseamnă și VIAȚĂ. Pentru că mă îngrijorează de-a dreptul toate zecile de cazuri în care aud/văd câte un părinte disperat, la capătul puterilor care privește pierdut și spune abia șoptit….Nu a mai fost timp…sau Nu s-a mai putut face nimic…
Da, dragiii mei! ȘTIU că un curs de prim ajutor nu garantează nimănui că nu vor mai muri copiii înecându-se cu mâncare, că nu vor mai înghiți obiecte mici sau că nu vor mai fi niciodată accidente cu puiii de om. Da, ȘTIU că participarea la un curs de prim ajutor nu va opri viteza care ucide, nu va diminua poate violența din familie și nici nu va decima numărul celor care chinuie, umilesc sau abandonează copiii.
Poate sunt prea dură. Poate vă fac să vă gândiți la lucruri urâte, hidoase și nu vreți asta. Nici eu nu aș vrea. Aș vrea să nu existe astfel de discuții.
Aș vrea ca fiecare copil să aibă dreptul la viață, la joacă, la iubire necondiționată. Mi-aș dori ca fiecare casă să aibă râset de copil, bătaie cu perne, timp special, de calitate și suficient în care cei mici să creeze legături puternice, pe viață, cu cei mari. Din păcate, lucrurile nu stau mereu așa.
Și-atunci, ce-i de făcut? Poate e doar un pas mic. Poate e doar un efort infim. Poate e doar începutul. Dar este CEVA…
Un curs de prim ajutor ar trebui să fie obligatoriu (și gratuit) pentru fiecare dintre noi. Mai ales pentru cei care sunt sau se pregătesc să fie părinți. Pentru cei care lucrează cu copiii. Pentru cei care lucrează cu oamenii, în general.
Câți dintre noi avem, cu adevărat, aceste informații? Câți dintre noi ȘTIM, cu adevărat, ce trebuie făcut în caz de urgență, până la venirea echipajului SMURD? Câți dintre noi avem o trusă de prim ajutor – funcțională, de deplin echipată – pe care știm să o folosim?
Pentru cele/cei care au decis să investească timp și resurse financiare și au participat la un astfel de curs de prim ajutor, EU mi-am pus în minte să fac lucrurile să se miște. M-am zbătut (poate) să ajungă informația acolo unde trebuie. Am muncit, am căutat, am întrebat și am cerut lămuriri. Am negociat și am cerut derogări. Pentru că, DA, eu spun că merită. Și NU! eu, personal, nu am avut nici un câștig material din tot acest vârtej.
Pentru cei care au ales să arunce cu vorbe, pentru cei/cele care au găsit de cuviință să transforme acest efort, această idee și acest concept în altceva… e dreptul (și păcatul!) lor. Pentru mine, vorbele și șmecheriile făcute pe la spate, cu sau fără perdea, sunt atât de importante încât pot transmite un anume mesaj despre cei care le fac. Și asta e tot!
Dincolo de toate, am să mai investesc timp, energie și resurse în astfel de proiecte. Ușa mea va fi mereu deschisă celor care consideră că îi pot ajuta cumva, fie aici, pe blog, fie prin intermediul căsuței mele de e-mail. Am să mai scriu despre lucrurile și oamenii în care cred. O să mai cad, poate, împiedicată de vocile care lovesc din umbră. Dar, nu-i nimic. Din greșeli învățăm.
Pentru efortul lor, pentru deschidere și buna colaborare, le mulțumesc profesioniștilor de la Crucea Roșie România – filiala Neamț, gazdelor noastre primitoare și implicate de la Start Academy și fanilor mei care îmi susțin proiectele și moralul. Oamenilor dragi care ascultă povestea spusă pe umăr, îmbrățișări calde și sprijinul meu, întotdeauna!
PS – Pentru cei din Piatra Neamț sau împrejurimi, mai urmează măcar o sesiune de curs de prim ajutor, la care vă aștept, cu drag! Pentru înscrieri și lămuriri, vă stau la dispoziție.
Offf, nu pot sa inteleg cum sa vorbesti de rau pe cineva care se zbate sa faca ceva util pentru noi toate, doar nu a venit nimeni la curs cu de-a sila. Te imbratisez, Irina, si sa ai in continuare initiative de acest gen, sunt bine venite!
Da, suntem oameni si avem mult timp la dispozitie pentru a face fel de fel de fapte. Fiecare alege in dreptul lui si, probabil, va fi rasplatit (sau nu) in consecinta. Multumesc pentru gandul bun si imbratisare!Ti le intorc…Nu ma las, atata spun! 🙂