Category

Goana după mâncare şi risipa se învaţă de mic!

Încep această postare mulţumindu-i Adinei . Pentru ce? Pentru că mi-a dat un motiv în plus să scriu această postare, care exista de multă vreme pe lista scurtă cu “trebuie să scriu despre …”, dar tot nu îi venea rândul. Iată că provocarea lui Jamie Oliver, ajunsă la noi prin intermediul unui concurs organizat de Curtea Veche este şi trebuie să o luăm ca atare, o porţie de realism pentru noi, toţi.

Da, cumpărăm, consumăm şi irosim mâncare. De multe ori fără să ne gândim, fără să ne aducem aminte şi fără să ţinem cont de faptul că undeva, într-un colţ de lume, oameni ca noi, copii ca ai noştri, familii ca ale noastre NU AU CE MÂNCA. Efectiv, se luptă în fiecare secundă pentru supravieţuire. Da, unii mor. De foame. Din lipsa hranei. La fel e şi cu lipsa apei potabile, dacă tot vorbim despre resurse.

Trist! Şi Înfricoşător! Şi devine de-a dreptul obscen când eu arunc o bucată de banană pentru că e prea coapta şi parcă mi-e greu să o mănânc aşa, cu altă culoare decât ştiu eu că trebuie să fie banana. Pentru că, în reclamele profesioniste, bananele sunt mereu de dimensiunea potrivită, de un galben frumos, strălucitor.Perfecte, cum nu există în viaţa reală!

Blogul meu nu este un blog de reţete, de fapt, departe de mine gândul de a susţine că sunt vreun guru al bucătăriei! Dar îmi place să gătesc pentru familia mea, în special reţete simple, fără fandoseli şi fiţe. Face parte din iubirea mea pentru ei, aşa că aleg, de obicei, ingrediente proaspete şi prefer să pregătesc totul înainte de a consuma respectiva mâncare.

Dar îmi place de Jamie Oliver. Pentru că e băiat deştept, pentru că mi se pare sexy ca un bărbat să gătească şi pentru că e familist. Mai mult, îmi place de nu mai pot să văd cum oferă soluţii simple la treburi complicate, cum ar fi curăţatul peştelui, utilatul bucătăriei sau gătitul pentru o petrecere.
Nu am citit încă nici o carte de-a lui, dar mi-ar plăcea să o citesc pe ultima, care adună reţete, trucuri şi idei sub umbrela #SaveWithJamie.
Am fost foarte încântată când am aflat despre proiectul lui de a reintroduce mâncarea sănătoasă în şcolile americane. Pentru asta, Jamie este un erou! Un deschizător de drumuri şi un temerar care va salva, sper eu, speră şi el, cu siguranţă, măcar o parte dintre miile/milioanele de elevi americani aflaţi în prag de obezitate. Yey to you, Jamie Oliver!

Cu siguranţă, ar trebui să vină şi la noi, în minunata Românie! Care e plină de oameni dragi, primitori şi deştepţi, dar care mănâncă prost. Şi prea mult. Şi prea gras. Şi prea din sărăcie. Sau, şi mai rău, prea din fudulie că, vorba aceea, noi suntem suficient de bogaţi ca să mâncăm 2 kile de pastramă la micul dejun, nu ca sărăntocii de peste drum care au doar fructe sau lapte sau mămăligă.

Să fii erou într-o societate în care toată lumea consumă haotic, fără limită, fără discernământ, fără măsură şi fără sens, e aproape o blasfemie! Cum să fii tu, unul singur, #EroulSaptamanii şi să te ridici împotriva celor mulţi care fac nopţi albe în faţa uşilor închise ale unor magazine care se deschid cu mare tam tam!Sau cum să ai capul pe umeri şi să nu aglomerezi secţiile de UPU la fiecare Paşti sau Crăciun? Cum să nu cumperi mereu, cu ochiii strălucind de dorinţă, mai mult, mai mult, mai mult?

Eu cred că eroi putem fi cu toţii, fiecare dintre noi şi toţi împreună! Să fii eror, într-o astfel de lume, este atât de simplu. Cum? Pur şi simplu, gândeşte dincolo de farfuria ta! Dăruieşte ceea ce ţie îţi prisoseşte, cumpără inteligent şi produ eficient! Cum? Punând bazele unor comunităţi sustenabile care să îşi poarte de grijă, care să crească pui de om şi să îi înveţe, la rândul lor, că este mult mai important CE FACI, CE LAŞI ÎN URMA TA şi mai puţin important CÂT CÂŞTIGI, CÂT CONSUMI, CÂT CHELTUIEŞTI…

Privindu-l pe Jamie, dar şi întorcând privirea spre trecutul nostru (bunii şi străbunii noştri) am (re)învăţat că simplitatea e cheia! Am găsit reţete interesante şi abordări noi, reinventări cum ar spune modernitatea… Am prins curaj şi încredere că pot să îmi cresc şi educ băieţii cu respect pentru cel care trudeşte pământul, cu dragoste pentru muncă, cu atenţie pentru natură. Pentru că, orice s-ar spune, educaţia se face încă din familie şi încă de la vârste fragede.

Iar dacă îmi încurajez copiii să înveţe să economisească, să consume eficient ăi să cumpere inteligent, o fac pentru sănătatea şi bugetul lor. De acum şi din viitor.Pentru că îmi doresc să ştie că, deşi eu le ofer tot ce pot şi cred că le este folositor, există copii pe lume care nu au avut, nu au şi nu vor avea niciodată tot ce noi luăm uşor, ca şi cum ni se cuvine.

Cele 3 idei aplicate de către mine şi familia mea pentru a economisi atunci când vine vorba de gătit sunt:
= întotdeauna pleacă la cumpărături având stomacul plin : Foamea dăunează grav (şi ireversibil sau prea târziu reversibil) bugetului!!! Dacă pleci la “luptă” flămând, rişti să te întorci acasă cu multe produse de care nu ai nevoie, pe care nu ştii cum să le combini şi/sau achiziţionate la un preţ exagerat!
= Încurajează producţia autohtonă, locală sau naţională!!! Prefer să cumpăr fructe şi legume proaspete, lactate, ouă, miere de albine, plante aromatice, etc. de la bătrânica din colţul pieţei, pe un preţ de nimic decât să îmbogăţesc marile lanţuri de supermarchet-uri!
= Nu cumpăr ceea ce nu cunosc sau nu îmi inspiră încredere!!! Prefer traseul invers, dacă aflu o reţetă/idee interesantă care conţine un aliment nou şi aş dori să o încerc, plec în căutarea aceluia. Altfel, ajung să cumpăr diverse care “sunt la ofertă”, dar nu le folosesc şi ajung, în cele din urmă, la coşul de gunoi!

Pe lângă aceastea, ar mai fi multe de spus, dar aspectul cel mai important este EDUCAŢIA. Care se face prin exemplul propriu (adulţi către copii, dar merge de minune şi invers, cel puţin la ultimele cîteva gerneraţii de copii), prin INFORMARE (cărţi, site-uri, seminarii, articole, etc.) şi prin IMPLICARE (responsabilitatea propriilor decizii, încurajarea celorlalţi să îţi urmeze exemplul, curajul de a te opri dacă mergi pe un drum greşit, etc.).

Provoc să îmi fie alături în această minunată călătorie pe aceste trei minunate doamne: Flori, Raluca si Oana.

De ce să-mi daţi mie premiul?

Pentru că îmi place să scriu despre lucruri pozitive, pentru că iubesc poveştile cu eroi mari şi puternici (fie, şi frumosi!:)) şi pentru că vreau (ŞI POT) să duc informaţia şi implicarea mea mai departe, în grupurile de mămici unde mă învârt, în parcurile unde îmi plimb copiii, în magazinele unde ne facem cumpărăturile, la alte şi alte familii. Şi, în plus, mi-ar fi tare drag să primesc o astfel de veste frumoasă, specială, pe 19 februarie, când e ziua mea!

Facebook Comments
Facebooktwitterredditlinkedin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.