Concluzii si rezolutii

14001_10206291774113986_714061927930855767_n

Odată cu primăvara, calendaristic vorbind, a venit, pentru mine și familia mea, participarea la Superblog 2015. Spun că și familia mea a participat pentru că, pentru mine, acum, în această perioadă a vieții, aproape orice postare constituie un efort de echipă.

Un efort al soțului meu de a stăvili întrucâtva avalanșa de energie a celor mici. A celor mici de a-și găsi joaca frumoasă, nonviolentă și plăcută lor, care să se poată desfășura fără supravegherea mea. Și efort al meu, de a scrie, de a tasta repede, repede, înainte să mă găsească M. la tabletă, înainte de a se trezi P., înainte de a obosi A. să se joace, să fie și să rămână în mintea copiilor :).

Eu scriu, de multe ori, postări întregi în minte, înainte de a avea răgazul să le transcriu. Și apoi, CÂND în sfârșit mă pot bucura de câteva minute doar ale mele, încerc, atât cât îmi permite răgazul acordat și cât mă ajută memoria, să așez pe hârtie ceea ce mintea mea deja a creat. Sunt dăți CÂND nu reușesc să reproduc atât de fidel pe cât mi-aș dori gândurile, dar rezultatul final nu se publică decât în măsura în care mă mulțumește, măcar parțial.

Ce a rămas de spus în ceea ce privește participarea la Superblog?

În primul rând, aș vrea să spun că mi-a plăcut, mi-a pus în mișcare sângele, creativitatea și a trebuit să scornesc fel de fel de activități pentru a putea scrie liniștită. Nu că viața era lipsită de palpitant, în absența competiției! Am aflat târziu, competiția deja începuse și am pierdut puncte la primele probe unde am decis apoi să scriu totuși, în ciuda penalizărilor.

Am aflat lucruri noi despre mine și despre capacitatea de a mă plia mai mult sau mai puțin pe criterii tehnice, de formă și fond, pe cosmetizarea textului meu astfel încât să trasmită un mesaj anume. Am descoperit oameni care scriu altfel, care gândesc alt fel și care știu sau vor să o arate. Unii mi-au plăcut, m-am äbonat”să le citesc vorbele, măcar uneori. Citindu-i, ies câte puțin, din sfera parentingului. Și e bine, revigorant, dă oarecare dependență și face bine tenului!

Alții nu mi-au plăcut. Mi-am mușcat limba când am văzut articole bine cotate conținând greșeli de ortografie sau semantică. Am citit articole premiate care nu mi-au trezit nici o senzație, nici o bucurie. Probabil respectau cerințele tehnice. Sau nu. Nu am avut răbdare și nici timp să despic firul ăsta în patru.
Am citit și recitit regulamentul când am avut nevoie, am mai cerut lămuriri și mi s-a răspuns frumos, de fiecare dată. Răspunsul la contestație nu mi s-a părut foarte profesionist, dar asta e… Viața merge înainte!

Am descoperit o comunitate de oameni care scriu, din diverse motive, cu tonuri mai mult sau mai puțin specifice.
Premii nu pot spune că am primit, dar am căpătat experiență. Poate o să mai particip. Nu m-am lăsat și sunt mândră că sunt finalistă (cu diplomă!). Am scris la toate probele, cum m-am priceput mai bine.

Am învățat să folosesc mai eficient, mai inteligent poate, darul de a scrie. M-am obișnuit să citesc de 2 ori textul înainte de a da publicare. Uneori, am cerut chiar părerea unui alt ochi critic, al soțului meu.
Eu scriu mereu din suflet, câteodată prea poetic sau prea rupt din mine, dar mă simt bine când rezultatul mișcă alte suflete. Pentru că acesta este motivul meu de a scrie: vreau să transmit.

Una peste alta, a fost o experiență interesantă. Eu am participat fără a avea vreo pretenție de mărire, ca să îmi încerc puterile, să gust competiția, dar m-a prins microbul și adormeam visând clasamente și probe. Niciodată premii 🙂 Am aflat de Superblog de la o prietenă dragă, fostă participantă, care m-a încurajat să încerc, să scriu.

Mi-am reamintit cu drag, cu infinit drag, de perioada studenției și a Festudis-ului, a depunerilor de proiecte studențești. Ahh, ce vremuri!

A fost frumos, repede repede, concentrat aș spune, dar plăcut.

Semnat, un finalist mămică bloggeriță cu 2 flăcăi năzdrăvani
IMG_0025

Lanțul de zale

Am ajuns la ultima probă a SuperBlog 2015, ediția de primăvară. A fost frumos, a fost solicitant, a fost provocator. Pentru mine, a fost prima „competiție” de această anvergură și trebuie să recunosc faptul că mi-a pus creativitatea în mișcare, mi-a dat semnale că scriu bine, dar se poate și mai bine.

Am descoperit multe despre ceea ce pot îmbunătăți la blogul meu, citind bloguri cu mai multă vechime și activitate intensă. Am simțit emoția așteptării unor note de care parcă depindea TOTUL și am respirat ușurată de fiecare dată când am terminat de scris un nou articol, respectând dead-line-ul  și cerințele tehnice care, pentru mine, cel puțin, sunt destul de neplăcute (da, nu-mi place să am limite, dar știu că regulile sunt bune și, pe de altă parte, dacă am folosi creativitatea ca singur criteriu de jurizare, s-ar lăsa, probabil cu note muuuuuuuuuult mai mici și dezamăgiri mult mai mari).

Pentru că această ultimă probă ne da libertate (aproape) deplină, o să reinventăm, cu toții, Ziua Partenerului SuperBlog. Multă creativitate tuturor și să ne vedem cu bine, la finish-ul cursei!

O scurtă istorie a blogging-ului, încă de la începuturile sale, plasează „nașterea” acestor jurnale online undeva la mijlocul lunii decembrie 1997, după cum am aflat de aici. Până azi, recunosc, nu am fost interesată să aflu ce și cum, dar orice are un început, nu?

CÂND?

Ziua Partenerului SuperBlog ar fi sărbătorită, în opinia mea, la mijlocul lunii decembrie. Tocmai pentru a celebra, într-un mod aparte, creativ și generator de reacții în lanț, primele adnotări pe blog.

CUM?

Printr-un șir de provocări și fapte bune, un fel de lanț în care fiecare nouă verigă, as in fiecare blog(er) partener, va lansa, în propria „ogradă” o provocare pentru alți 3 prieteni (așa, îmi place să cred, vom forma o comunitate mare și puternică). Chiar dacă nu îi cunoști cu adevărat pe cei ale căror articole te inspiră, lansând spre ei o provocare (fie de a scrie un articol cu o tematică anume, fie de a face o faptă bună despre care să scrie apoi o postare) vei participa la „marea prietenie” a blogurilor!

Poate părea o idee naivă, pentru că și la nivel de blogosferă există (ca peste tot, de altfel) mici sau mari animozități, dar mi se pare că o astfel de zi poate fi un prilej potrivit pentru a le depăși. Pentru că fiecare dintre bloggerii participanți își poate pune amprenta unică asupra lanțului de postări.

Fără comunitate, suntem doar frunze bătute de vânt!:)

Fiecare poate alege să se dezvăluie așa cum este, scriind despre specificul zonei din care face parte sau despre călătoriile pe care le-a făcut sau, așa cum își dorește să devină, scriind despre copilul pe care l-a luat de pe stradă să îl îmbrace și să îl hrănească, despre secția de pediatrie unde face voluntariat sau despre florile pe care le îngrijește.

E nevoie de curaj să ieși din zona de confort, să nu te mai ascunzi în spatele unor vorbe mari, frumoase poate, dar care acoperă, uneori, doar goluri. E nevoie de puțină nebunie ca să pleci în drumul lung, sinuos, periculos și uneori, întunecat care te desparte de împlinirea unui vis. Câteodată, ai mult de mers, zile, luni, ani poate. Alteori, e suficient să întinzi doar aripile, să deschizi brațele și sufletul și lumina unei împliniri te poate face să vezi culori, în ziua ta monocromă.

DE CE… să participați?

Pentru că împreună suntem mai puternici, vocile noastre vor fi auzite și pentru că, indiferent care ar fi motivul pentru care ați început să scrieți pe blog, cred că ESTE IMPORTANT ceea ce rămâne în urmă, așa că… de ce SĂ SPUI NU unui astfel de lanț, al faptelor bune, al mâinilor întinse către ceilalți?

Pe scurt: o adevărată aniversare pentru Partenerul SuperBlog trebuie să fie ACȚIUNEA dusă la nivelul următor. Intenția devine faptă, iar fapta devine piedică în calea uitării!

CINE MAI VINE?

Cu puțin noroc și dedicare, sper ca această zi, 15 decembrie, va deveni prilej de bucurie pentru toată blogosfera. Vorba aceea, „eu știu pe cineva care știe pe cineva”… Dacă vrem, se poate! Bloggeri din toate regiunile și de toate culorile, haideți să facem lanțul mai puternic și mai lung! E timpul să ne cunoaștem, să ne acceptăm și să celebrăm diferențele dintre noi!

CINE E CU NOI?

Să spunem că, pentru început, cei care și-au dat mâna pentru a organiza și promova SuperBlog 2015!

Cum promovăm ideea noastră?

În primul rând, prin propriile bloguri, apoi cu ajutorul unor comunicate de presă (la începutul provocării, la mijlocul perioadei și la final, la marea sărbătoare), prin reportaje/interviuri în mass-media (http://www.orizonturiliterare.ro/, http://www.radiolynx.ro/, http://www.tvr.ro/).

Ce ziceți? Dacă ar fi să începem acum „pregătirea” pentru această zi, pentru ca la 15 decembrie 2015 să fim deja mai mulți care deja activăm în acest lanț al faptelor bune, aș lansa provocarea către Cristina Lincu (http://cristinalincu.wordpress.com/), Irina Bartolomeu (http://irina.bartolomeu.ro/) , Alina Gheorghe (http://www.literestacojii.com/) și Ana Veronica Mircea (http://gandvis.wordpress.com/).

Le mulțumesc tuturor pentru deschidere, pentru spiritul proactiv și pentru efortul susținut de a face ca lanțul faptelor bune, emblema Zilei Partenerului SuperBlog, să crească mare, să devină un microb blogosferic!

Regina curățeniei de primăvară

Copil fiind, îmi amintesc de fiecare sesiune de curățat și primenit casa, înainte de Sărbătorile Pascale! Totul trebuia șters, lustruit, înnoit și pregătit pentru a primi lumina sfântă, pe care o aduceam în casă, în dimineața învierii.

Mama, maestrul de ceremonii al întregului ritual alerga ca o furnică, încoace și încolo, maturând, aspirând, ștergând și dereticând. Se băteau și se împrospătau culorile  covoarelor, se înlocuia hârtia albă în rafturile de la bucătărie, se ștergeau geamuri, se spăla gresia și faianța din baie ori bucătărie.

Cu timpul, crescând și noi, am început să participăm, după timpul și puterile noastre, la curățenia generală. Șters praful din bibliotecă, curățat baia sau pieptănat franjurii covorului din camera noastră, toate au devenit, pe rând, „sarcini de serviciu” pe care eu și sora mea ne străduiam să le îndeplinim cât mai eficient.

Acum, gândind retrospectiv, nu țin minte ca mama să fi avut o mulțime de produse de curățenie. În nici un caz, nu avea un raft întreg cu astfel de produse, cum pare a fi la moda în zilele noastre. Soluții profesioniste care au trecut testul timpului, dovedindu-se ajutoare de nădejde pentru atâtea gospodine, ca Nufăr sau Triumf erau atunci, ca și acum, suficiente pentru a face casa lună!

Deși a trecut destulă vreme de atunci, azi, când mă pregătesc de curățenia de primăvară, îmi amintesc zâmbind, de cea mai curată casă în care mi-a fost dat să intru. Cea a bunicii mele pe care, tocmai din acest motiv, am botezat-o, în gând, Regina Curățeniei!

Întotdeauna casa ei strălucea, toate lucrurile erau așezate frumos, la locul lor, geamurile erau mereu strălucitoare, iar rufele, frumos întinse la soare, imaculate!

Poate nu excela la bucătărie și nici socializarea nu era punctul ei forte, dar Regina Curățeniei avea Farmec tocmai pentru că, în regatul ei, curățenia, ordinea și aerul curat, parfumat erau la ordinea zilei!

Astăzi, în casa mea, curățenia de primăvara îmi aduce mereu aminte de Regină și de sfaturile ei privind curățatul geamurilor ! Poate nu mai petrec atât de mult timp încercând să pun casa la punct, înainte de sărbători, dar îmi place să cred că am păstrat moștenirea ei și că o voi transmite mai departe, copiilor mei!

Spor la curățenie, dragi gospodine! Cu ajutoarele potrivite, casa e curată și strălucitoare fără prea mult efort! Cu zâmbetul pe buze, curățenia poate fi prilej de fericire și amintiri dragi!

PS: Zilele acestea, Regina Curățeniei ar fi împlinit 82 de ani… Sunt sigură ca de acolo de sus, ne privește!

Din pasiune pentru I(n)T(eligența artificială)

În această dimineață, m-am trezit auzind, repetitiv, următorul mesaj:

Magazinul MediaDot.ro ,  în strânsă colaborare  cu SuperBlog 2015 SuperBloganunță, cu deosebită mândrie și emoție, lansarea mult așteptată a sezonului primăvara-vară:

Radarul de sentimente (Sincere Heart) este dotat cu componente de mare finețe, având caracteristicile tehnice conform dorințelor dumneavoastră, transformate în realitate de către noi, în urma feedback-ului oferit utilizatori atent selectați. 

Mi-am spus, încă buimacă de somn – O să inventez cel mai bun gadget!

După ceașca de cafea, am început lucrul.

Mi-ar fi plăcut să creez răsăritul de soare, dar l-a inventat deja Dumnezeu.

Aș fi vrut să pot plămădi din amestec de ADN, celule și iubire, fărâma de OM,

Dar și această rețetă a fost deja scrisă de acele unice, minunate ființe numite MAME.

Aici, în atelierul meu, timpul trece altfel. Citesc presa zilnic, mă încântă faptul că ceilalți cercetători, printre care și inovatorii de la Intel au reușit să pună în practică mici și mari descoperiri. Cu atâtea oferte HDD, aș fi norocoasă dacă aș descoperi formula secretă pentru a dezlega Enigma germanilor. Păcat că nu sunt în cercul de apropiați ai lui Alan Turing…

Privesc spre cer, încrezătoare:

– Hei, Tu de Acolo, ți-as rămâne profund îndatorată dacă mi-ai răspunde… Sunt gata să inventez ceva. Dar nu știu ce anume. Din cauza creșterii spectaculoase a cursului Bistriței , pentru că se apropie cu pași repezi doamna Primăvara și pentru că mă chinuie dintotdeauna un fel de dor…

Mă întreb, ce-ar fi să inventez un calculator care să simtă? Care să aibă chip uman și componente sofisticate, dar să fie legate prin conexiuni care încă nu ne sunt cunoscute? Aș putea să fac apoi, un radar de trăiri care să scaneze rapid și profesionist retina și să ofere, ca rezultat final, un raport complet privind starea emoțională, trecută, prezentă și viitoare a subiectului analizat?

Sau, dacă mi se permite această viziune, aș putea să alcătuiesc o clepsidră care să te poată duce înapoi în timp, la o simplă clipire de gene? Iar la semnalul surâsului, să te teleporteze în viitor? Hmmm… Cum ar fi? Nisipul din clepsidră să fie, de fapt, praf stelar, iar cele două cupole de sticla să  fie jumătăți de gând. La semnalul sonor, beep sau tictac, viața să se pornească iar, înainte sau înapoi, iar aici, în locul tău, cât tu vei fi plecat dincolo, în trecut, să viețuiască o hologramă care să râdă, să iubească și să spere, la fel ca tine.

Dacă toate ar fi aievea, am ști să iertăm celor care ne-au greșit pentru că ni s-ar permite să ștergem cu buretele vina lor. Am putea săruta iar buze care ne-au mințit, am lupta iar războaie pe care le-am pierdut, am face faptele bune pe lângă care am trecut, nepăsători. Sau doar absenți.

Îmi place să cred că lumea în care timpul ar fi fluid, reversibil și reprogramabil, ar fi o lume în care Oamenii (chiar așa, cu O mare) ar fi mai sinceri, mai adevărați, mai dornici să trăiască dincolo de exclusiv ACUM, AZI, AICI.

Pentru iubitorii de jocuri, ar exista, în lumea mea imaginată și neapărat pacifistă, locuri special amenajate unde, ca printr-un portal de lumină, ar putea la orice oră din zi sau din noapte, să ia o pauză de la realitate (pe care ar opri-o cu butonul micuț, dar eficient PAUSE) și să ajungă, cât ai spune GAME ON la spațiul de joacă sau de joc. Regulile ar fi unanim acceptate și respectate, fără a fi nevoie de cineva îmbrăcat în paznicul dreptății și adevărului.

Într-o astfel de lume, musai colorată, dar  locuită și, cu certitudine, serenă, copiii s-ar naște fără durere, nici pentru ei, nici pentru mame. Pentru că nașterea, ca și creșterea unui pui de om, ar avea loc în lumină și iubire, cu 100% împlinirea Misiunii Personale și cu toate Faptele Bune realizate la zi, nu la normă, ca acum.

Și tot monologul meu se desfășura lin, când, deodată, Cel de Acolo răspunde:

– Și totuși, ce vrei de la Mine, tu? Aud că ai gânduri mari cu invențiile astea ale tale, văd că pari a fi în stare să îți folosești abilitățile și cunoștințele, imaginația nu pare să îți lipsească, așa că nu înteleg ce anume ceri de la mine…

Între timp, s-a făcut seară în cetate la noi. IT-istul nu s-a întors încă de pe cărările lui mult umblate, primăvara tot nu-i pe aproape, iar pacea mondială rămâne veșnicul deziderat al candidatelor la Miss Univers.

E atâta liniște printre gândurile mele, încât mă întreb dacă nu cumva, printr-o minune sau eroare, eu am încetat să mai fiu, m-am evaporat și sunt doar un gând răzleț, rătăcind naiv prin univers, aruncând spre ceilalți cu vorbe și așteptând răspunsuri de la cei care nu le au și, din păcate, nu le-au avut niciodată.

– Eu doar în visul meu pot să zbor, șoptesc… Te rog, dacă se poate, Înaltule și Luminatule, dă-mi doar răgaz pentru a împlini visele. Știu că pot să creez clepsidra pe care o visez, cea care îmi va da ocazia să folosesc prețioasele informații pe care mi le tot presară în mâncare IT-istul de serviciu. O să am atunci habar care sunt deosebirile dintre diferitele plăci de bază, procesoare și surse. Recunosc, mă distrez teribil când îl văd pe El, adâncit în muncă, mă încrunt și eu când „treaba” nu merge așa cum ar trebui și dincolo de toate acestea, știu că pasiunea lui dă aripi pasiunii mele.

Stimate juriu al probei nr. 8 la care particip cu prezenta creație, clepsidra mea este cea mai vizionară invenție pentru că este rezultatul gandirii, viselor si eforturilor comune a mintilor luminate de flacăra încrederii. Pentru că, soluția apare când lucrăm împreună, nu-i așa? Premiul oferit de voi va fi răsplata mea pentru cel care a fost acolo, lângă mine, pe parcursul emoțiilor, stresului fiecărui deadline  si al primirii notelor! El merită acest premiu, iar eu aș fi extrem de mândră să îi pot oferi această surpriză. Pentru că El o va aprecia la adevărata lui valoare și, mai presus de orice, pentru că energia pasiunii este motorașul care va schimba, într-o zi, lumea!

BlogEaster 2015 – Campanie pentru bloggeri

Cu deosebită plăcere, vă anunț un nou eveniment pentru bloggeri – Campania BlogEaster 2015. Iată comunicatul de presă, așa cum mi-a parvenit, prin intermediul Blogatu.ro, blog partener media:

BlogAwards organizează, în parteneriat media cu Blogatu.ro, competiția BlogEaster 2015, campanie cu premii totale în valoare de peste 10000 lei, ale cărei sponsori sunt: Mopiel, Accesoriul.ro, Vivat Familia, Contazen, Optica Shades, Jingle.ro, Webrahost.

Competiția BlogEaster 2015 se desfășoară conform următorului calendar:

Bloggerii participanți trebuie să scrie, până pe 5 Aprilie, la ora 23:59, câte un articol cu tema “Participa la BlogEaster și câștigă un Allview E2 Jump”, în care își anunță participarea la campania BlogEaster. În cadrul articolului trebuie să promovezi campania BlogEaster și să spui de ce îți dorești un smartphone Allview E2 Jump.
Un smartphone Allview E2 Jump va fi acordat drept premiu bloggerului care va promova într-un mod cât mai eficient Campania BlogEaster 2015 și va spune, într-un mod cât mai original, de ce își dorește smartphone-ul.

Foarte important: Bloggerii pot începe să participe la concursurile individuale chiar dacă nu au scris încă articolul în care își anunță participarea la campania BlogEaster 2015.

Concursurile individuale din cadrul campaniei BlogEaster 2015 și premiile acordate în cadrul fiecărei campanii:

– Campania Contazen – Participă și poți câștiga o tabletă UTOK 1005D.
Campania se incheie pe 6 Aprilie, la ora 23:59.

– Campania Mopiel – Participă și poți câștiga unul dintre cele cinci premii constând în bani și vouchere pentru cumpărături!

Locul 1: 200 de lei
Locul 2: vouchere de cumpărături de pe site-ul www.incaltaminte-mopiel.ro în valoare de 150 de lei
Locul 3: vouchere de cumpărături de pe site-ul www.incaltaminte-mopiel.ro în valoare de 150 de lei
Locul 4: reducere de 50% la cumpărături de pe site-ul www.incaltaminte-mopiel.ro

Locul 5: reducere de 50% la cumpărături de pe site-ul www.incaltaminte-mopiel.ro
Campania se incheie pe 6 Aprilie, la ora 23:59.

– Campania Optica Shades – Participă și poți câștiga una dintre cele trei perechi de ochelari de soare!
Locul 1: o pereche de ochelari de soare polarizati RayBan
Locul 2: o pereche de ochelari de soare
Locul 3: o pereche de ochelari de soare
Campania se încheie pe 9 Aprilie, la ora 23:59.

– Campania Accesoriul.ro – Participă și poți câștiga unul dintre cele trei premii în bani!
Locul 1: 300 lei
Locul 2: 200 lei

Locul 3: 100 lei

Campania se încheie pe 10 Aprilie, la ora 23:59.

– Campania Vivat Familia – Participă și poți câștiga o tabletă Allview AX5 Nano!
Campania se încheie pe 10 Aprilie, la ora 23:59.

– Campania Jingle.ro – Participă și poți câștiga unul dintre urmăoarele trei premii: Tableta Evolio Evotab 5, Tableta Allview AX5 Nano Q, Camera foto digitală CANON IXUS 145.
Campania se încheie pe 10 Aprilie, la ora 23:59.

Regulament:

1. Bloggerii înscriși în Campania blogEASTER pot alege la ce campanii participă (un blogger poate participă la o singură campanie, la două sau la toate campaniile). Dacă un blogger participă la o singură campanie, poate câștiga oricare din premiile aferente acelei campanii.

2. Clasamentul concursului blogEASTER se realizează în funcție de notele primite de la fiecare sponsor în parte. Fiecare sponsor va acorda note de la 1 la 10 fiecărui articol participant. Notele vor avea zecimale, astfel că lupta va fi foarte strânsă.

3. Premiile fiecărei campanii individuale vor fi acordate de către sponsori, în termen de 45 de zile de la finalizarea jurizării.

4. La acest regulament se adaugă regulile prevăzute în fiecare campanie individuală din cadrul blogEASTER. Campaniile individuale participante vor fi aunțate pe această pagină cu link către campanie în partea superioară a acestui articol.

5. Un blogger se poate înscrie cu minim unul și cu maxim trei articole. Sponsorul jurizează fiecare articol în parte și acordă o notă de la 1 la 10 (cu zecimale) fiecărui articol. Articolul cel mai bine notat (dacă bloggerul scrie mai mult de un articol pentru o campanie) din cadrul fiecărei campanii individuale intră în calcul pentru clasamentul campaniei blogEASTER.

6. Noi sponsori se vor alătura Campaniei blogEASTER pe parcursul desfășurării acesteia.

7. Dacă nu ai cont pe BlogAwards.ro înregistrează-te pe această pagină.

Foarte important:
– Toate linkurile din articolele înscrise în concurs trebuie să fie de tip “dofollow”. Articolele care cuprind linkuri de tip “nofollow” nu sunt luate în calcul pentru jurizare.

Clasament:
Participanții la minim 75% din campaniile individuale BlogEaster pot câștiga unul dintre cele 10 premii suplimentare (constând în gadget-uri) acordate bloggerilor care vor ocupa primele locuri în Clasamentul BlogEaster 2015. Clasamentul concursului blogEASTER se realizează în funcție de notele primite de la fiecare sponsor în parte. Fiecare sponsor va acorda note de la 1 la 10 fiecărui articol participant. Notele vor avea zecimale, astfel că lupta va fi foarte strânsă.

Participă și câștigă!

Despre BlogAwards
BlogAwards.ro este primul site din România care organizează, începând din Martie 2011,campanii și concursuri pentru bloggeri.

Pentru un ALT FEL de EL – cadouri cât 1000 de cuvinte

Nu m-am închipuit niciodată mamă de doi băieți. Și iată că sunt! Mi-e bine așa, deși e taaaare mult de muncă la formarea/cizelarea acestor mici nestemate. Și cum anunțam în articolele mele trecute, îmi doresc să cresc oameni întregi, bărbați sinceri și adevărați, care să nu se teamă să își arate și explice/trăiască stările sufletești, să zâmbească și să fie mișcați de lucruri și oameni. Vreau să îmi pot privi drept în față viitoarele nurori și să fiu sigură că „produsul finit” livrat de mine societății este unul de o bună calitate :).

Evident, întotdeauna, trebuie avut în vedere și materialul cu care lucrezi. Iar eu cred, cu toată convingerea, că ceea ce alegi să „așezi” în bagajul pentru maturitate al copilului tău, azi băiețel, mâine bărbat, este sau trebuie să fie, ceea ce ți-ar plăcea ție, ca femeie (lăsând la o parte latura ta de mamă) să găsești. Și pentru că bărbații sunt ființe care reacționează bine la liste și exemple concise, lucrez la educația fiilor mei încet, cu grijă și migală.  Mi-am propus să îi învăț, încă de pe acum, cum să aleagă și să dăruiască cadouri deosebite pentru oameni unici, care ocupă locuri importante în viața lor!

Ca printr-un joc,  alegem cadouri speciale pentru bărbații din viața noastră: tata, bunicul sau, de ce nu, un profesor preferat sau chiar un partener de afaceri. Odată stabilit destinatarul cadoului, purcedem la clarificarea diferențelor dintre  cele câteva tipuri de cadouri. Aici, variantele sunt  generoase, iar criteriile în funcție de care faci o alegere sau alta devin/pot deveni subiective. Am ales, pentru exemplificare, primul magazin online de cadouri exclusiv pentru barbati – MyMan.ro .

  • Dacă vorbim de categoria de cadouri corporate (acele mici sau mai mari „atenții” pe care le faci partenerilor de business, colaboratorilor, șefilor, colegilor cu ocazii ca sfârșitul de an sau încheierea unei colaborări fructuoase) mi se pare de bun simț să nu achiziționezi lucruri foarte personale (mai ales dacă relația cu cel cadorisit este una strict de afaceri), dar să păstrezi ca și criteriu calitatea, bunul gust și rafinamentul. Este preferabil să alegi ceva neutru ca mesaj, dar care, totodată să fie foarte versatil sau, din contră, dacă îți permiți și cunoști preferințele celui pe care vrei să îl surprinzi plăcut, poți alege obiecte de colecție, cadouri decorațiune sau chiar cadouri artă atent lucrate și care transmit o  adâncă prețuire.
  •  2939 2687 2878
  • Cadourile de lux care, așa cum arată  și denumirea lor, sunt mai sofisticate și, de cele mai multe ori, implică un efort financiar mai mare. Eu aș alege un astfel de cadou cu o ocazie specială, cum ar fi împlinirea a 50 de ani, primirea unui premiu pentru întreaga carieră sau un cadou de absolvire. Bineînțeles, ocaziile pentru a oferi un astfel de dar pot fi și altele, depinde de imaginația și preferințele celui care dăruiește!
  • 2803 3410
  • Cadourile ALT FEL sunt, în opinia mea, acele daruri pe care le facem fără a avea un buget foarte mare, dar în care investim sentimental, pe care le dorim prețuite și care au rolul de a spune, fără cuvinte MULȚUMESC, ÎMI PARE RĂU sau TE POȚI BAZA PE MINE. Da, e clar că am gândit din perspectiva unei femei:) , dar eu sunt de părere că o astfel de gândire aduce plus valoare puterii și fermității oricărui bărbat. De fiecare dată când aleg un cadou pentru un bărbat important din viața mea, încerc, în limita resurselor disponibile (timp, efort, bani) să descopăr acel ceva care nu numai bucură, dar și surprinde . Cea mai mare răsplată, pentru mine, este să obțin efectul WOW! și să revăd apoi darul, afișat cu plăcere și mândrie.

Oricum, cea mai importantă lecție pentru cei care vor să ofere cadouri deosebite , este să o facă din inimă, să aleagă atent și potrivit fiecărei ocazii/personalități fiecare dar. Astfel, vei face o bucurie, dar indiferent de valoarea a ceea ce dăruiești, vei crea o relație specială, vei pune suflet și trăire, vei crește ca persoană, dăruind conștient și empatic!!!

Într-adevăr, alegerea unui cadou pentru un bărbat nu este o sarcină ușoară, dar ceea ce vreau să le transmit eu copiilor mei este că, indiferent de eticheta cadoului și de valoarea sa materială, pentru oamenii adevărați, care sunt deasupra lucrurilor și a cifrelor, sentimentul/mesajul este de 1000 de ori mai important.

Acest articol reprezintă viziunea mea asupra probei numărul 6 din cadrul competiției SuperBlog 2015!

O soră pe Pământ

Când am aflat cerința primei teme din cadrul competiției SuperBlog 2015, am ridicat din umeri. Nu mi-am dorit niciodată să devin designer vestimentar, nu consider că am talent la desen și nici nu îmi venea în minte nimic demn de a fi menționat pentru o astfel de competiție.

Apoi însă, pe măsură ce timpul trecea și probele începeau să apară, scriam și visam. Și iar apărea o nouă probă și rotițele începeau să se învârtă și ideile prindeau contur și vorbele curgeau lin. Începea să îmi pară rău că am probe la care nici măcar nu am încercat să scriu ceva. Orice. Măcar câteva idei.

Și mi-am dat seama că îmi doresc să scriu și la această probă. Deși știu că voi fi penalizată pentru că am depășit termenul limită de depunere a articolelor. Deci, iată gândurile mele, pornite către voi, juriul primei probe :), dar, mai ales către voi, cititorii blogului meu.

Așa cum acum câțiva ani, unul dintre primele mele articole a fost dedicat unui om tare drag, astăzi, am un nou prilej de a scrie penttru/despre aceeași persoană. Sora mea. O ființă pe care uneori nu am înțeles-o, pe care am supărat-o deseori, dar pe care am iubit-o profund, necondiționat, întotdeauna.

Deși nu m-am visat niciodată creator de vestimentație, privind la secțiunea oferte de electrocasnice pot descoperi aici ustensilele perfecte pentru a mă îndrăgosti de o … mașină de cusut!

cusut2

Folosind-o,încerc să îmi imaginez ce aș putea crea care să o bucure, să o emoționeze… Poate o cămașă albă, simplă, lungă, cusută ușor, cu fir de borangic, în stilul iei tradiționale. Cu motive specific moldovenești. O cămașă de fericire pe care sora mea să o poarte în ziua nunții ei. Un veșmânt ușor care să îi dea putere și curaj în clipa când, cu o cunună de flori de câmp pe cap, în soarele arzător al verii, pe un delușor plin de rod auriu, printre maci sângerii, va alege să își ofere mâna și inima unui om bun, special.

Aș putea să creez o păturică moale, doar tivită pe margine, pentru primul născut al surorii mele. Atunci când va fi momentul ca ea, frumoasa și deșteapta mea soră, să devină din DOAR femeie/ soție/iubită … ȘI MAMĂ. Când va împleti, într-o singură clipă, cântec, teamă, curaj, speranță, vis, durere. Când cu trudă și sânge, pur și adevărat, va cuprinde în brațe, puiul de om care o va alege să îi fie călăuză și sprijin, pe calea vieții. Când va plânge de drag și dor și pierderea așteptării și necuprinsa, imensa, nemăsurata, rotunda dragoste pe care o va simți când va avea la piept un suflet mic, mirosind a lapte și a viață nouă.

Mi-ar plăcea să cos, cu roșu și verde, o față de masă frumoasă. Pentru casa surorii mele. Pentru cuibul unde își va crește visele, unde își va plămădi pâinea și își va planta copacii. Pentru casa pe care și-a făurit-o, cu truda frunții și graba mâinilor. Casă aflată departe de mine, de noi, pe care nu o știu, dar o intuiesc albă, cochetă, primitoare și atât de curată.

Mi-ar fi drag să cos, pentru prilejuri de sărbătoare și veselie, în casa și sufletul ei, un șorț de gospodină. O mănușa de cuptor sau o cizmuliță în care cadourile să se așeze, în fiecare an, sub bradul verde.

Cu gânduri bune și zâmbind, aș coase un ștergar frumos pe care mândra mea l-ar folosi să acopere vasul de lut în care va pune lapte la prins. De fiecare dată când ea l-ar atinge, s-ar gândi la mine. Ar retrăi, cu nostalgie, jocurile din copilărie, poveștile pe care mama ni le spunea la culcare. Ar avea, o dată în plus, în fața ochilor, liziera unde ne-am rătăcit de atâtea ori, pomiii fructiferi încărcați de mere, parcul cu tobogan lung, de piatră aspră, nevopsită. Caișii și zarzării în floare, zumzăitul albinelor ce trudesc din greu. Imensele crengi de liliac, alunecând greoi, sub povara parfumată a florilor… Toate  i-ar juca în fața ochilor albaștri și, poate, doar poate, ar zâmbi.

Aș crea, desena și apoi coase, cu drag, orice bucățică de material. Mare sau mică. Prețioasă sau comună. Aș așeza în cusăturile simple sau mai complicate, algoritm de pace și iubire, descântec de noroc și sănătate, urare de preaplin și armonie.

Pentru sora mea, dacă ar fi să ne despartă vreodată mări și oceane, aș fi în stare să țes un balon imens sau o pânză de catarg care să îmi poarte, ușor, în zbaterea lor, gândul și cuvântul. Până la ea. Aș croi un curcubeu, o plasă de stele care să îi legene visele, să îi aline durerile și să îi înmulțească fericirea, bucuriile și victoriile.

În prag de furtună sau pe cer senin, gândul meu aleargă spre tine, surioară!

Mă bucur nespus deci, că, într-o zi, deși poate nu vor folosi atât de multe cuvinte, cei doi fii ai mei își vor fi sprijin unul altuia. Pentru toate zilele care vor urma, vor putea împărți binele și mai puțin binele, frumosul și hâdul, zâmbetele și lacrimile, teama și curajul. Sper și îmi doresc, pentru ei, să păstreze legătura pe care astăzi, noi, încercăm să o facem trainică.

Dacă aș putea, aș coase un liant puternic, ca o funie de catarg, prin care atât noi, eu și sora mea, cât și băieții mei, am fi mereu, dincolo de orice distanță și supărare, am fi mereu legați. O funie puternică, dar elastică. O funie roșie, ca sângele care ne curge în vene.

Pentru cei care mai au încă frați și surori pe lume, nu e nimic prea greu! Fiecare gând negru, fiecare nor de furtună poate fi alungat, poate fi înfrânt, dacă vreți… Dacă alegeți să nu dați drumul, niciodată, funiei care vă leagă de cei dragi. Pentru că în lumea cea mare, pe parcursul vieții, multe se pot întâmpla, multe se pot schimba, uneori pierzi, alteori câștigi, sunt zile în care ești mulțumit de tot și toate și altele în care, poate, nimic nu este asa cum ți-ai dori. Dar, mai presus de clipă, de bobul de nisip, trebuie să fie IUBIREA. Iar cea pentru frate/soră, este în stare să treacă orice obstacol!

Cu mult drag, pentru sora mea, de pe pământ 🙂