Efectul scrisului pe blog. Şcoala DPT 15. Cum faci să aibă sens

Al doilea eveniment de parenting/blog-ing la care am participat în scurta şedere la Bucureşti. Al doilea DPT la care particip şi sunt bucuroasă că am putut fi acolo. Sunt recunoascăatoare pentru tot ce am primit (informaţie utilă, tips & tricks, teme de gândire, socializare cu oameni faini, motivaţie să continui, giveaway de la sponsori).

Despre primul eveniment – Social Media for Parents – am scris deja. Partea a doua – Blog Talk a fost puţin mai tehnică, s-a vorbit despre responsabilitatea celor care scriu, despre importanţa caracterului OMULUI din spatele tastelor şi cred că o parte din informaţiile preluate de acolo sunt de interes pentru voi, cei care citiţi aceste rânduri.

Sâmbăta dimineaţa, ca în fiecare lună, o mână de oameni cu drag de scris şi blog, s-au întâlnit la DPT 15. Cele două maestre de ceremonii (Ana şi Lavinia) reuşesc de 2 ani de zile să aducă în faţa noastră teme de interes într-un format atractig, Digital Parents Talk.  La mulţi ani, oameni dragi şi faini! Fie ca misiunea voastră – de a crea o comunitate de părinţi bloggeri conştienţi şi creativi să vă împlinească pe cât oferiţi celor din jur 🙂

Din punctul meu de vedere, dincolo de mici nuanţe legate de CUM, CÂND şi PENTRU CINE scriem pe blog, am înţeles, încă o dată, cât de important este să fii TU  în textele tale, să fii ACOLO şi să fii UMAN.

Mi-a plăcut sugestia de a coborî mai mult în offline, de a ne implica activ în comunitate şi cred că este un sfat înţelept, realizabil. A avea un blog este o parte din viaţă, dar nu trebuie să fie un glob de cristal în care te ascunzi şi de unde îţi arunci frustrările spre lume, oricât de „sănătoase” ar fi (sau ţi se pare ţie că sunt).

Cred cu tărie că blogging-ul, ca formă de exprimare a experienţelorşi personalităţii, este un act de a te arăta lumii aşa cum eşti. Suntem cu toţii oameni, cu bune şi mai puţin bune, cu momente WOW şi clipe BLEACH, cu susţinători şi  (din păcate) contestatari. Toate, absolut toate, fac parte din viaţă, iar ceea ce alege fiecare dintre noi să prezinte public, pe blog/FB/Instagram este o chestiune de alegere, de cele mai multe ori.

Îţi asumi ceea ce scrii. Eşti (sau poţi deveni) formator de opinie, poţi influenţa pe cei din jur, deci ATENŢIE la mesajul pe care îl transmiţi. Alege cu atenţie informaţiile pe care le dai mai departe şi modul în care faci acest lucru.

A scrie sincer, cu sens şi poate cu autoironie nu este uşor. De ce? Pentru că înseamnă să fii (pe alocuri) vulnerabil şi asta nu este o experienţă suportabilă pentru oricine. Dar nu e imposibil 🙂

Apoi, o altă concluzie pe care o subliniez este că succesul, de orice fel ar fi el, vine cu multă muncă. Nu cred în vedetele apărute peste noapte, nu cred în „înţelepciunea” picată peste tine din cer şi în portretele super fardate, scoase din cutie mereu.

Oi fi eu mai sceptică, dar cred sincer că echilibrul este cheia şi mă bucur foarte tare când aflu că oameni pe care şi voi şi eu îi citim (Ana Nicolescu, Ioana Chicet Macoveiciuc, Cristina Oţel, Cristina Ologeanu, etc.) sunt dispuşi să spună lucrurilor pe nume, cu + şi -.

Pentru mine, care am pendulat cândva între meseria de JURNALIST şi restul opţiunilor, discuţia privind posibilele influenţe pe care această profesie le aduce în scrisul pe blog a fost de-a dreptul revelatoare. Concret, am simţit că îmi lipsesc (încă) noţiuni teoretice importante, dar m-am bucurat că scriu din suflet, fără a urma dumnezeieşte vreo reţetă.

Mi-am luat notiţe şi sper să îmbunătăţesc tehnica de scris. Ajută mult şi cititul, deci NU DEGEABA trag de mine cu provocări de lectură. 🙂

Mi-am dat seama că, în entuziasmul meu de moment privind X subiect sau Y situaţie, (mai) pierd din vedere util-ul pentru cititor. Aici voi mai lucra, cu siguranţă!

Am înţeles că validarea mea ca blogger bun nu vine neapărat din numărul de like-uri sau din părerea mamei despre textele mele. Nu este doar despre asta. Dacă eu mi-s ok cu mine şi ceea ce ofer sufletului meu scriind pe blog este ceea ce am nevoie, este primul pas. Se adaugă apoi partea mai tehnică a unui text, modul în care verifici informaţiile şi sursele folosite, imaginea de ansamblu a textului, când îl publici şi cum îl promovezi.

La partea de socializare am descoperit oameni faini, unii dintre ei au căpătat un chip şi despre alţii am aflat lucruri noi. Mi-e puţin ciudă că Piatra Neamţ e aşa departe şi nu pot participa mai des la astfel de întâlniri, dar încerc să aduc acasă, la voi şi aici, pe blog, plus valoare de la întâlnirile la care pot ajunge.

Câteva sfaturi care mie îmi prind bine, poate ajută şi pe cei care nu au fost la întâlnire, dar sunt pasionaţi de subiect:

• Limba română corectă nu este OPŢIONALĂ, ci OBLIGATORIE. Cu atât mai mult cu cât avem pretenţii că suntem creatori de trenduri, ok?
• Diacritice! Pentru că nu e ușor de parcurs un text în care trebuie să ghicești din context dacă e vorba de pana, pană sau până. (idee preluată ad literam de la Cristina Ologeanu de la Blogulmamei.ro – mulţumim pentru timpul investit şi pentru notiţe. pentru mine, cel puţin sunt de mare ajutor 🙂
• Cei care au deja succes în lumea bloggingului recomandă concizie în text şi exprimare(propoziţii scurte, cuvinte simple, cu înţeles direct, descriptiv), informaţie verificată (din mai multe surse).
• Poate ajuta un CAP LIMPEDE când textul e gata sau recititrea lui a doua zi, înainte de publicare.
• Pentru textele mai pragmatice este uşor şi util să urmăreşti structura unui text jurnalistic – să răspundă următoarelor întrebări: cine? (a făcut), ce? (a făcut), când? (a făcut), unde? (a făcut), de ce? (a făcut) şi cum? (a făcut). 
• Este foarte important cum/unde te poziţionezi în tratarea unui subiect, oricare ar fi el. Nu deţii adevărul suprem, deci NU ARĂTA CU DEGETUL! 

Întâlnirea a avut loc la OK Center – de acolo sunt şi frumoasele fotografii realizate de Mihai Răitaru – mulţumim pentru răbdare, cu siguranţă nu este o misiune uşoară să fii pe fază cu atâtea voci feminine în jur 🙂

Sponsorul oficial a fost Lidl România – un loc în care ne place să ne facem cumpărăturile şi pe care îl recomandăm cu drag.