Eu sunt. Pastila de motivaţie şi culoare din decembrie

Eu sunt conştientă că Viaţa ne oferă multe provocări. Eu am ales să le primesc zâmbind, cu braţele deschise. Aşa cum eu am învăţat să mă bucur de toţi oamenii din viaţa mea, vă invit ca acum, în decembrie, să conştientizaţi LECŢIA pe care v-o oferă fiecare relaţie în care sunteţi parte.

Un mic exerciţiu pentru ziua de azi…

Eu sunt importantă. Eu sunt curajoasă. Eu merit să mă bucur de reuşitele mele. Eu sunt frumoasă pe interior şi zâmbetul meu este cald. Eu sunt aici pentru că misiunea mea este importantă pentru dezvoltarea mea, ca persoană. Eu sunt un om bun şi am voie să mă iert pentru ceea ce greşesc. Eu sunt Acum, Aici şi merit să atrag în jurul meu oameni buni, frumoşi care să mă înveţe/ajut să cresc.

Eu sunt cel mai bun prieten, dar eu sunt şi cel mai mare duşman pe care viaţa mi-l va oferi. Eu trebuie să îmi permit să mă ridic, de fiecare dată, după ce am căzut. Eu sunt obligată să îmi permit să îmi repar rănile, să îmi vindec durerile şi să merg înainte, cu putere reînnoită.

Eu sunt pregatită să îmi ofer mie cele mai bune prilejuri de creştere şi devenire. Eu sunt dispusă să iubesc, să cred, să râd, să trăiesc exact aşa cum îmi doresc. Şi momentele în care aleg să mă îngrijesc doar pe mine nu sunt clipe de egoism. Sunt clipe în care sufletul meu se pregăteşte pentru celelalte clipe în care ALEG, CONŞTIENT, să ofer din preaplinul inimii mele.

Eu sunt mândră de mine. Eu sunt datoare să încerc, să lupt pentru visele mele, să îmi depăşesc propriile aşteptări şi să devin cea mai bună variantă a mea.

Aş vrea să văd mai multe persoane care se respectă şi se iubesc suficient. Aş vrea să fim, fiecare dintre noi, mai conştienţi de valoarea noastră ca oameni, ca femei.

Aş vrea tare mult să ştiu cum vedeţi voi aceste aspecte. E important să te valorizezi? Cum faceţi asta şi ce anume vă ajută să rămâneţi conectate la propria voastră valoare, demnitate, încredere?

Takeda Club Piatra Neamt – o familie la antrenament

Sâmbătă trecută, pe 25 noiembrie 2017, am asistat, cu mic şi mare, la cea de-a doua competiţie de kumite pentru Matei – Cupa „Ştefan cel Mare”, ediţia a V-a.

Invitaţia oficială, pe pagina de FB a evenimentului sună aşa:

Clubul Musashi Piatra Neamț , Renshi Gabriel Mares, 6 DAN KYUSHOSHIN JU JUTSU, invită toți iubitorii sportului din Piatra Neamț la competiția anuală de interes național Cupa „Ștefan cel Mare” Ju Jutsu . Competiția, aflată la a V-a ediție, va avea loc sâmbătă, 25 noiembrie, începând cu ora 9.

Competiția propriu-zisă se desfășoară în stilul JU JUTSU TRADIŢIONAL JAPONEZ și cuprinde următoarele probe: KUMITE (luptă), KATA (exercițiu de luptă imaginar cu unul sau mai mulți adversari), KOBUDO ( exercițiu de luptă cu arma tradiționale japoneze) și AUTOAPĂRARE (tehnici reale de luptă între doi sportivi).

În pauză, cluburile participante vor prezenta exerciții și tehnici demonstrative specifice fiecărui stil. Intrarea pentru public este liberă.

Matei face karate (kumite) cu shihan Ionel Ioniţă, într-un minunat club – Takeda – şi fiecare dintre „tigrişorii albi” cum sunt numiţi a lucrat mult şi a depus eforturi serioase pentru a se prezenta cât mai bine la această competiţie.

Spun zâmbind că Takeda Club este o mare familie şi mă bucur mult pentru că puiul meu de om are parte de aceste experienţe.

Cum aşa, vor întreba unii dintre voi, poate…Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, voi începe cu începutul.

Copii fiind nici eu, nici soţul meu nu am făcut sporturi. De nici un fel. Aşa au fost vremurile atunci, atât s-a putut face în condiţiile respective şi sunt convinsă că ne-ar fi prins bine sau, măcar, ne-ar fi ajutat ca astăzi să vedem viaţa puţin altfel.

Când domnul soţ a prins „gustul” fotbalului, m-am bucurat pentru el, dar nu am înţeles pe deplin cât de mult contează o astfel de activitate. 🙂 Până când nu m-a prins şi pe mine „virusul” sportului. Mă duc zâmbind la orele de pilates şi sunt mândra că, mai nou, vine şi mama cu mine 🙂

Când Matei l-a cunoscut pe sensei (nu ştiu dacă dânsul îşi mai aminteşte, dar era 1 iunie şi rawissanta Cristina  a găzduit în spaţiul ei frumos ateliere „meşterite” împreună cu câteva membre ale comunităţii Work at Home Moms – filiala Piatra Neamţ, al cărui coordonator local sunt). Atunci, Matei şi Ionel Ioniţă au interacţionat pentru prima dată. Din partea vărsătorului meu sensibil şi extrem de prezent a fost un fel de… coup de foudre, adică potrivire perfectă. Pentru că şi-a dorit să facă parte din trupa tigrişorilor.

De atunci, am trecut deja prin muuuulte antrenamente. Ne-am cumpărat kimono, am început să deprindem, cu paşi mici, rigorile acestui sport şi am descoperit Takeda Club – o familie care creşte, se antrenează şi râde împreună.

La prima competiţie, cea de la Bucureşti, am avut îngrozitor de multe emoţii. Dovada stă şi vocea mult schimbată din înregistrarea luptei. Acum, m-am bucurat să descopăr că puiul de om ce va avea 6 ani peste mai puţin de 3 luni s-a maturizat mult. Este mai stăpân pe el, pe ceea ce simte şi este. Deşi a fost înfrânt, a reuşit să se bucure de luptă şi a privit cu ochi critic evoluţia lui, după meci.

Marea bucurie pe care am trăit-o este sentimentul apartenenţei la clanul Takeda. Fiecare luptă a fost urmărită cu sufletul la gură de marea de părinţi şi copii. Fiecare victorie sau înfrângere a fost resimţită ca într-o familie şi cred că acesta este un super dar pentru fiecare dintre noi.

Ca în fiecare familie, mai există discuţii în contradictoriu. În condiţii de stres, se mai ridică tonul şi e posibil ca unele orgolii să iasă uşor ciufulite. Dar… ca în toate familiile smart, totul e bine când se termină cu bine. 🙂

Fiecare nou antrenament este un nou prilej de socializare, de a îmbunătăţi tehnicile de lucru şi de a „lucra” la relaţiile cu prietenii de la karate, cum le zice Matei.

Ştiu că luna cadourilor nu a început încă, dar să spui MULŢUMESC, sunt recunoscător şi eşti important pentru mine nu are nevoie de o lună anume.

Aşa că… Mulţumim frumos, shihan, pentru toată implicarea şi sufletul depuse în marea familie Takeda! Eşti „tată” nu doar pentru copiii care îţi poartă numele, ci şi pentru cei care, de-a lungul timpului, ţi-au trecut prin mâini. Sunt sigură că, peste ani, îşi vor aminti cu drag de clipele acestea, indiferent de drumul pe care îl vor alege!

 

Sfaturi de viaţă sănătoasă şi un dar pentru voi

Am deja 3 luni de când am pornit pe o nouă cale. Am pornit să accept, să îmbrăţişez şi să propovăduiesc o viaţă sănătoasă. Pentru mine, asta înseamnă o alimentaţie echilibrată, hidratare suficientă, puţin sport, gândire pozitivă şi susţinerea oamenilor care au aceleaşi obiective.

Deşi nu sunt o fire sportivă, mi-e tare drag să merg la Pilates. E distractiv, mă întorc de acolo plină de energie şi am cunoscut câţiva oameni interesanţi. Mai multe despre asta aţi putea experimenta chiar voi, dacă veniţi să vedeţi despre ce vorbesc eu!La finalul postării, veţi găsi câteva variante de daruri de viaţă sănătoasă pe care vi le propun 🙂

Cele câteva sfaturi pe care eu le-am conştientizat şi despre care vreau să vă scriu astăzi sunt acestea 🙂

  • Micul dejun este cea mai importantă masă a zilei. Nu sări peste el, niciodată!
  • Fructele se mănâncă cu 2/3 ore înainte de masă, ca o gustare de fructe.
  • Masa de prânz poate fi urmată de o gustare la 2/3 ore.
  • Fiecare dintre noi funcţionează cu motoarele „turate la maxim” în anumite condiţii. Este important să ne cunoaştem toate secretele şi să înţelegem de ce punem kilograme sau slăbim. Uneori, nu este suficient să arătăm slabi, dacă grăsimea noastră se depune pe organele interne. Un astfel de pericol ne pândeşte din umbră şi poate „ataca” când ţi-e lumea mai dragă.
  • Să fii FIT, să te mişti în voie şi să arăţi precum un om sănătos este, în primul rând, o decizie şi o conştientizare. Dacă înţelegi cât de importantă este sănătatea, poţi pune în balanţă ce pierzi şi ce câştigi îngrijindu-te de sănătatea ta şi a celor dragi.
  • O masă echilibrată trebuie să ofere organismului suficiente elemente nutritive, energie, să ţină de foame şi să te ajute să îndeplineşti toate sarcinile importante pentru tine, într-o zi.
  • Mişcarea şi efortul fizic moderat sunt activităţi importante pentru starea de bine şi longevitatea ta, ca fiinţă. E greu să începi, dar nu imposibil, dacă îţi doreşti, cu adevărat!
  • Orice cură de slăbire este o perioadă în care corpul este înfometat/lipsit de anumite alimente. După ce încetezi cura, DACĂ revii la vechile obiceiuri şi transformarea nu s-a făcut ŞI LA NIVEL MENTAL (dacă nu ai înţeles ce îţi face rău şi ce te ajută), vei continua să acumulezi kilograme şi/sau le vei recupera repede pe cele pierdute.
  • Orice celulă din corpul tău are propria memorie. Va ţine minte că o X perioadă de timp ai înfometat-o şi va tinde să îşi facă provizii. Vezi puţin mai sus!
  • Foamea este adevărată, pofta este falsă! Mănâncă şi bea apă ca să întreţii viaţa ce ţi-a fost dată, nu trăi ca să mănânci/bei!
  • Bea mâncare solidă şi mănâncă mâncare lichidă 🙂 Oricât de ciudat ar părea, saliva are un rol foarte important în procesul de digestie. Pentru a fi uşor digerabil, tot ce consumăm trebuie să fie aproape de starea lichidă sau mestecat foarte bine, până ajunge într-o astfel de stare.
  • Simte gustul mâncării 🙂 Fără TV, laptop, lectură, etc. la masă. Atenţia trebuie să fie îndreptată exclusiv asupra gustului resimţit, asupra semnalelor pe care le simţim – saţietate sau suprasaţietate. Astfel, vei realiza că mănânci mai puţin pentru că asculţi semnalele pe care le dă corpul tău când este sătul.
  • Ultima masă (de seară – cina) trebuie să aibă loc măcar cu 4 ore înainte de somn (organismul prelucrează legumele în 4 ore, iar carnea în 7 ore). Când dormim, toate procesele din corp încetinesc, inclusiv digestia.
  • Curăţenia interiorului corpului – detoxifierea – este importantă. Dar trebuie făcută cu cap, cu ajutor şi niciodată fără să ne verificăm starea de sănătate înainte.
  • Eşti ceea ce mănânci!!! Un organism sănătos trebuie hrănit cu alimente proaspete, curate, pline de vitamine şi energie.
  • Nu combinaţi lucruri incompatibile. Dacă în corp introducem, în acelaşi timp, produse ce declanşează reacţii acide şi alte produse ce declanşează reacţii bazice, atunci are loc producerea unor săruri inutile, care complică mult procesul digestiv. *sursa info: Perfect-ask.com.

rugi

I – trebuie consumate separat (la un interval de 40 de minute)
II – poate fi combinat doar laptele proaspăt cu orezul
III – 7 cu 3 în proporție de 1:3
IV – atunci când organismul are urgent nevoie de multă energie fără a suprasolicita sistemul digestiv
V – și cu nuci

  1. Legume ce conțin amidon: cartofi, morcov, sfeclă, dovleac ş.a.
  2. Cereale, făină, cereale integrale.
  3. Legume ce nu conțin amidon: ierburi, rădăcini, varză, salată, roşii, castraveţi ş.a.
  4. Produse proteice: boabe, nuci, ouă, icre ş.a.
  5. Fructe şi fructe de pădure (proaspete).
  6. Produse lactate.
  7. Carne şi peşte.
  8. Grăsimi vegetale.
  9. Pepene galben şi banane.
  10. Ciocolată şi cacao.
  11. Fructe uscate.

PS – Darul meu pentru voi este fie o oră de sport, alături de o echipă veselă şi gălăgioasă (3 vouchere), fie o analiză a greutăţii corporale, a procentului de grăsime din corp, a nivelului hidratării, a mineralizării osoase şi vârstei metabolice – toate explicate pe înţelesul fiecăruia. Vă aştept să lăsaţi un comentariu aici, pe blog sau pe pagina de FB a blogului meu unde să îmi spuneţi care dar vă place mai mult, dintre cele oferite şi veţi fi declaraţi câştigători 🙂 Voucherele vor fi oferite în ordinea primirii comentariilor, până la terminarea  aici, la textul postării. Am rugămintea să participaţi la acest demers doar dacă doriţi să beneficiaţi de acest dar şi dacă locuiţi sau puteţi ajunge în Piatra Neamţ. Start joc!

Îmi plac testele. Şi provocările

Îmi plac testele. Şi provocările. Îmi place să văd cât de departe mă poate duce curajul meu. Pornind de la combinaţiile alimentare pe care le testez în bucătărie în ultima vreme, până la cărţile noi de pe noptieră, până la sporturile cu care aş vrea să îmi împrietenesc puiii de om. Chiar şi la teme noi pe blog.

Am preferat să caut opţiuni noi când am fost în situaţia de a cumpăra jocuri şi jucării noi pentru grădiniţă. Am dat o strigare în grupul mamelor care lucrează de acasă, am salvat fotografii, am cerut recomandări, am solicitat oferte, am negociat sume 🙂

Îmi plac testele şi experienţele noi în care rezultatul final este o nouă abilitate sau aptitudine pe care o deprind. Mereu mi-a plăcut să aflu lucruri noi despre mine. Mă distrează teribil când se potriveşte câte un astfel de test, din marea întelepciune a lui FB.

Îmi plac testele şi întrebările prin care un ton jucăuş ascunde un adevăr greu de digerat. Îmi plac testele pe care viaţa ni le dă, tuturor. Fără să ne anunţe. Fără să avem bibliografie. Şi fără să aflăm decât după. Când vedem că suntem pe scut sau sub scut. Fiecare când conştientizează. Dacă o face, vreodată.

Îmi plac testele de personalitate şi îmi amintesc mereu cu drag de perioada în care visam cum voi face eu carieră în psihologie. Evident, anii au trecut şi cariera respectivă nu s-a concretizat ÎNCĂ în nici un fel. Nu e târziu şi mărturisesc azi, cu toată sinceritatea: testele de personalitate sunt un instrument cel puţin de sondare a firii umane.

Îmi plac provocările în care mă iau la trântă cu mine şi cu ceea ce credeam că ştiu. Voi ce provocări apreciaţi? Ce teste vă accelerează pulsul?

Luaţi note de trecere sau reveniţi la restanţe? Mai în glumă, mai în serios, există teste unde nu ai mai multe şanse. Uneori, se întâmplă să realizezi asta repede şi să poţi repara ceva. Să mai poţi petici, pe ici pe colo ce se poate. Alteori, ce e stricat, rămâne ăn urmă. O rană sau o amintire. O fotografie din viaţă sau doar o părere.

 

Azi, Teach for Romania. Interviu cu Sinziana Badea

Un altfel de educaţie.

Pe Sînziana Badea am cunoscut-o când drumurile celorlalți „copii din familie” s-au întâlnit (sora mea mai mică și fratele ei mai mare). În agitația nunții, nu am avut vreme să stăm prea mult de vorbă, dar cumva, mi-a rămas în minte aerul ei blajin, interesul şi aplecarea spre educaţie.

Iată că a venit vremea potrivită să aflăm, împreună, ce se mai aude azi, despre educaţie.

Sinziana Badea . Teach for Romania

Să facem cunoştinţă. Cine eşti tu?

Sunt Sînziana, om pasionat de învățare, educație și modul în care poți să formezi și să crești comunitățile și în prezent Tutor Coordonator la Teach for Romania.

De unde pasiunea pentru educaţie? Cum ai ajuns la Teach?

Cu educația am cochetat încă de când eram mică, mama fiind profesoară, am avut constant contact cu sistemul, profesorii sau mirosul manualelor. Am descoperit însă adevărata pasiune atunci când, pe timpul facultății am făcut parte dintr-o echipă de cercetare și am avut ocazia să cunosc multe povești, locuri și oameni.

Am terminat Facultatea de Sociologie din cadrul Universității din București, iar acest lucru mi-a deschis foarte mult ochii către societate și mecanismele ei. Astfel, am descoperit că unul dintre motoarele (nu doar ale țării noastre, ci poate ale întregii lumi) care face lumea să funcţioneze, este educația, în toate formele ei. Așa că, odată cu finalizarea studiilor, am ales să privesc mai mult către viitor, adică mai mult către educație.

Copiii de la Teach for Romania
Sinziana si clasa ei

Am început ca asistent de trainer pentru copiii supradotați, un segment din nou destul de neglijat în țara noastră, din păcate. A urmat dorința de a aprofunda educația dintr-o perspectivă mai personală, așa că m-am alăturat Universității Alternative (http://universitateaalternativa.ro/ ) și comunității de educație de acolo.  Într-un spațiu în care devii arhitectul propriei tale învățări, am mers pe drumurile autonomiei în învățare și ale unui design sănătos de creare de experiențe din care te poți dezvolta armonios.

Întâmplarea a făcut că în același an, cei de la Teach for Romania aveau nevoie de voluntari pentru prima Academie de Leadership și Pedagogie, respectiv prima generație de profesori și învățători pregătiți să meargă să predea în zonele defavorizate. Acolo cred că s-a produs adevăratul declic, pentru că eram impresionată de cât de mult drag și pasiune pot pune acei oameni din program pentru elevii lor și pentru un viitor mai bun al educației.

Nu am stat pe gânduri și am devenit intern pe partea de recrutare. Mi-a plăcut atât de mult ceea ce prezentam și avea atât de mult sens pentru ceea ce mă vedeam făcând și contribuind, încât am ajuns să ajut la recrutarea propriei mele generații, pentru că în 2015 am devenit și eu învățător în cadrul programului , pentru 35 de copii care mi-au dat lumea peste cap, în bine!

Știam că drumul avea să fie mai mult decât provocator, dar de mică îmi spuneam când eram supărată pe vreo nedreptate, că nu e drept! Nu e corect! așa că, nu e drept și nu e corect ca unii copii sa nu aibă acces la educație de calitate și nu e drept și corect să neglijez oamenii care peste 20 de ani vor fi cei care vor pune în funcțiune mecanismele sociale.

La finalul programului, am spus că a fost cea mai frumoasă și dureroasă experiență de creștere și învățare a mea de până acum! Așa că, până aici m-au condus mai degrabă o serie de întâmplări și experiențe care m-au șlefuit în ceea ce sunt. În prezent, am rămas tot în Teach for Romania, în zona de Training și Suport, fiind tutor pentru profesorii și învățătorii din program – adică un om care sprijină profesorii pe parcursul experienței din cei 2 ani.

Echipa Teach for Romania
Unde te vezi peste 5 ani?Tot alături de Teach?

Peste 5 ani mă văd făcând același lucru – să pun umărul la educarea copiilor din zonele defavorizate și poate să contribui mai mult pe partea de dezvoltare a comunităților din care aceștia fac parte.

Dacă vorbim despre educaţie, crezi că ceea ce ai trăit tu, în copilărie, te-a adus aici? Ce îţi aminteşti din anii de şcoală?

Din anii de școală nu îmi aduc aminte multe detalii. Știu doar că am fost un copil privilegiat și norocos, prin prisma familiei mele și a oamenilor care m-au crescut. Țin minte că pasiunea pentru citit am căpătat-o clar de acasă, când eu nu știam încă să deslușesc literele, iar toți membri familiei erau duși în călătoria propriilor lor cărți.

Poate exemplul ăsta m-a ambiționat, pentru că l-am dus și eu mai departe, 16 ani mai târziu, copiilor mei la clasă. Țin minte nu materii și oameni, dar sentimente și experiențe – de prietenie, bucurie când îmi reușea ceva bine, teama să nu fiu ascultată la tablă dacă nu cunosc bine conținutul, frica de tabla înmulțirii, fericirea de când am terminat de citit prima mea carte, culoarea năzbâtiilor alături de colegii mei sau emoțiile creșterii și pășirea într-o altă etapă a vieții.

Spune-ne despre educaţie în spiritul Teach for Romania!

Despre Teach sunt multe de zis! Să o iau cu începutul, este o organizație non-profit care își propune, prin misiunea sa, să recruteze cele mai valoroase persoane de cetățenie română, pe care le pregătește ca învățători sau profesori model și îi sprijină pentru a deveni factori de transformare în educație.

Scopul organizației este de a produce o schimbare sustenabilă în sistemul educațional național prin încurajarea și pregătirea tinerilor absolvenți de top sau a candidaților cu potențial mărit, să devină profesori și lideri dedicați. Viziunea organizației este de a crea opțiuni de viață prin educație de calitate fiecărui copil din România.

Programul, dezvoltat inițial în 1989 de către Teach for America în Statele Unite, atrage persoane care nu ar fi considerat în mod normal, ca opțiuni de viitor profesional, meseria de profesor, pentru a se implica în lupta combaterii inechității în educație. Modelul funcționează cu succes în alte 45 de țări, pe 5 continente, unde este aplicat de către organizațiile partenere în rețeaua Teach for All.

Programul există în România începând cu anul școlar 2014-2015, anul acesta având cea de-a patra generație de învățători și profesori sprijiniți în școlile partenere. Candidații își asumă o experiență de 2 ani de activitate de predare într-o școală parteneră, care se confruntă cu diverse provocări, cu scopul de a influența în mod pozitiv viața copiilor și de a se implica în comunitate.

Totodată, înainte de a ajunge la catedră, profesorii și învățătorii selectați participă în Academia de Leadership și Pedagogie, program intens, ce durează 6 săptămâni și care integrează modele de autocunoaștere și de management eficient al resurselor propii, un spaţiu de învățare care oferă profesorilor-lideri pregătirea didactică de bază și îi ajută să creeze contexte de schimbare.

În prezent, peste 65 de profesori și învățători sunt activi la catedră în peste 60 de școli din 12 județe: Brașov, București, Călărași, Constanța, Galați, Ialomița, Ilfov, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vrancea, Olt, situate la o distanţă de aproximativ 3 ore de Bucureşti.

Cum putem ajuta Teach for Romania? Cine si cum se poate implica?

Mai multe vă invit să aflați pe http://teachforromania.org/. Tot pe site, puteți găsi modalitatea în care vă puteți implica, fie că este vorba de voluntariat, donații, 2% sau o susținere de tipul donarea zilei de naștere sau chiar intrarea în program. În prezent a început recrutarea pentru cea de-a 5-a generație, care se desfășoară pe parcursul a 4 runde, cu următoarele termenele limită: 14 noiembrie 2017, 11 ianuarie 2018, 27 februarie 2018, 11 aprilie 2018.

Care sunt cele mai frumoase momente din această activitate? Dar cele mai grele?

Printre cele mai frumoase momente din această activitate este lucrul cu oamenii. Programul este unul care are menirea de a te vulnerabiliza destul de mult – meseria de dascăl face asta în general, iar copiii uneori te pun față în față cu cele mai mari frici și butoane ale tale. Este necesar să fii acolo, prezent  non stop pentru elevii tăi, nu este un serviciu de la care să îți poți lua liber sau să mai întârzii puțin, să nu mai zic de mersul la ore nepregătit…ar fi haos. Este tare solicitant, iar dacă vrei într-adevăr să ai impact dincolo de catedră, îți muți fronturile și către părinții elevilor, către cunoașterea comunității și posibile soluții care ar putea ajuta la dezvoltarea sa.

În program intră oameni din diverse domenii, cu sau fără experiență de predare, dar cu dragoste pentru educație. Este foarte frumos să vezi cum 2 ani de zile îi transformă, fiind mai pregătiți pentru ei înșiși și schimbarea în mai bine a educației! Spuneam că e frumos lucrul cu oamenii, eu ca tutor am privilegiul de a le sprijini profesorilor drumul celor doi ani. Merg în vizite la clase, vedem (eu și profesorii pe care îi sprijin) punctele forte din planificare și lecții sau modalitățile în care pot fi îmbunătățite orele și relația cu copiii.

Uneori oboseala, stresul sau neputința își fac culcuș în tine atunci când vezi sărăcia lucie, asiști la episoade de violență sau povești pe care le vedeai doar la știri, te doboară, te fac să te simți mic, să îți pierzi încrederea în forța ta care voia să schimbe. De multe ori se întâmplă asta cu profesorii și învățătorii din program, cred că și cu cei care sunt în afara Teach, oameni de ani de zile la catedră care fac o treabă excelentă. Dar diferența este că aici profii Teach au urechi care să îi asculte și brațe care să îi sprijine. Când se întâmplă asta, tutorul este prima persoană de legătură sau propria lor generație de profesori, care ajută mult la redobândirea speranței și a încrederii.

Alte momente extraordinare sunt cele în care auzi cum elevii își iau învățarea în propriile lor mâini! Uneori e tare greu să vezi progresul sau roadele muncii depuse. De multe ori, ce faci tu, se desface când copilul ajunge acasă, în alt mediu sau, pur și simplu din cauza neajunsurilor la care sunt supuși. Nu cu toți se întâmplă așa, dar cu majoritatea da. Iar când auzi am reușit să îl fac pe elevul X să vorbească în fața clasei, copiii mei au început să citească, azi nu s-au mai bătut, părinții au înțeles sau elevii mei vin cu bucurie la școală, te topești!

Sunt acele mici victorii care dau sens muncii tale. Dar am multe exemple în care impactul e vizibil, exemple de elevi care datorită profesorului și-au urmat calea meseriei visate, s-au cunoscut mai bine prin prisma propriilor valori, doresc să contribuie pozitiv în comunitatea lor sau sunt capabili să vorbească despre ce a ajuns să însemne educația în viața lor, în fața a sute de oameni….și asta când abia de vorbeau în fața clasei. Este o activitate cu de toate!

Mulțumesc mult Irina pentru acest interviu și interesul tău și al cititorilor pentru educație. Pe curând!

 

Şi eu Mulţumesc mult!!! Pentru că există astfel de oameni, astfel de idei şi pentru că astfel, sensul poate fi regăsit. Eu cred că România are speranţă şi că ne putem încărca tocmai din educaţie cu această speranţă.

Schimbă lumea. Începe cu tine

În fiecare zi, mă trezesc zâmbind. În fiecare zi, sunt plină de energie şi îmi dau seama cât de mult m-am schimbat în ultima vreme. „Schimbă lumea.Începe cu tine” este mantra pe care o veţi auzi des, de acum înainte.Pentru că vreau ca Universul să ştie ce drum aleg, de acum încolo!

Am început să merg (de 2 ori pe săptămână la Centrul Wellness Piatra Neamţ), mă hidratez mult mai bine, mănânc aşa cum trebuie (mese echilibrate din punct de vedere nutriţional, aport corect de vitamine, proteine, fibre). Am slăbit câteva kilograme şi am pierdut câţiva centimetri pe unde contează, e foarte adevărat.

Mai presus de orice, realizez că mi-a revenit starea de bine. Mă bucur de fiecare experienţă pe care o trăiesc şi asta îmi dă o strălucire aparte. Tu ţi-ai dori să descoperi un izvor de sănătate şi buna dispoziţie?

Schimbă lumea, dacă nu este aşa cum ţi-ai dori şi cum meriţi. Dar… începe cu tine. Fiecare mică schimbare din lume se adună, pic cu pic, într-o mare de schimbări. Dacă alegi să fii conştient de visele tale, dacă eşti convins că POŢI, VREI şi EŞTI, paşii ţi se arată.

Fiecare dintre noi are perioade mai bune sau mai puţin bune, zile mai mohorâte şi clipe în care simte nevoia să se retragă într-un colţ, să se reinventeze şi să revină mai puternic, mai curajos. O versiune mai bună a sa.

Mereu am fost un om optimist. Mereu mi-a plăcut să văd partea plină a paharului. Oricât de greu mi-a fost, am ales (conştient, asumat, declarativ iniţial şi apoi pe bune, SIMŢIT) să văd lumina din lucruri, întâmplări şi oameni. Mai ales din oameni.

Cred în întâlnirile providenţiale. Cred în clipe magice şi în cuvinte. De-asta scriu, în continuare, pe blog. Deşi nu „joc” în liga mare şi poate, rezultatele nu sunt aşa cum mi-aş dori. Mi-am dat seama însă că aceste lucruri depind de mine. Atât modul în care văd lucrurile, cât şi ce aleg să FAC apoi.

Schimbă lumea. Începe cu tine se vrea o serie de articole despre schimbări mici, dar de efect. Vreau să devin antrenor pentru fericire şi inima senină 🙂 Cum sună?

Aş vrea să am alături de mine oameni care vor aceleaşi lucruri şi împreună că ne reinventăm. Vă aştept să povestim, la un ceai, la o întâlnire de seară sau la prima oră. Aici sau pe pagina de FB a blogului, vreau să vă molipsesc de starea mea de bine. Aş vrea ca această rubrică să fie despre poveştile voastre, despre ceea ce vă doriţi să faceţi pentru viaţa pe care o meritaţi. Sunt dispusă să vă ascult, până la capăt.

Schimbă lumea. Începe cu tine este despre mine şi despre fiecare TU care citeşte rândurile astea.

Cum ar fi să faci un om drag să zâmbească povestindu-i despre faptul că este valoros şi că merită să fie cea mai bună variantă a sa? Cum ar fi să îi faci cadou un zâmbet şi să îi promiţi că vei porni alături de el, pe drumul spre devenire?

Schimbă lumea. Începe cu tine! Hai să colorăm viaţa şi să ne bucurăm. Eşti cu mine?

 

 

 

Ce spune poziția în familie despre tine. Ordinea nașterii

Despre stima de sine și curajul de a cere ajutorul când nu mai vezi cu adevărat ieșirea, am scris deja – probabil că o voi mai face, la timpul potrivit. 🙂 Dar astăzi, să vorbim puțin despre poziția în familie – ordinea nașterii – și ce anume spune asta despre tine.

Câteva cuvinte despre autoarea Linda Blair: aceasta este psiholog clinician specializat în terapie cognitivă, este o prezență constantă în emisiunile radio și TV. Este un fel de vedetă în ramura ei de expertiză și, în afară de Ordinea nașterii (ale cărei note de lectură le redau acum), a mai scris și Straight Talking (2009) și The Happy Child (2010).

Cartea este împărțită în mod inteligent în două părți, prima expunând pe rând, cele 4 poziții principale în ordinea nașterii: primul născut, mijlociul, ultimul născut și copilul singur la părinți. Despre fiecare dintre aceste tipologii aflăm câteva trăsături definitorii, ghidul pentru alegerea partenerului de viață și a carierei și o scurtă recapitulare. Foarte interesante sunt studiile de caz pentru fiecare rol în cadrul familiei cu prezentarea pacientului, a problemei și apoi metoda de diagnostic și tratament (subliniez că se citește și se digeră foarte ușor, chiar și partea mai teoretică).

Cea de-a doua parte aduce în discuție rolul pe care le pot avea alte influențe asupra caracterului. Pe rând, cu răbdare și folosind un limbaj accesibil, doamna doctor Linda Blair vorbește despre părinți, frați și surori, schimbările în familie, alte relații în familie. Ultimul capitol trage cumva linie și propune un raport de forțe între fondul genetic și educație sau, mai clar, între temperament vs. experiență.

Mai jos câteva idei care mi-au plăcut/atras atenția în volumul Ordinea nașterii

Personalitatea primului născut – dorință puternică de a câștiga aprobarea altora, în special a celor aflați pe poziții de autoritate, nu încalcă niciodată legea, sunt conservatori, acceptă și respectă legile și reglementările existente, vor să preia conducerea, să controleze și să devină lideri, tind să aibă succes la învățătură, de obicei, sunt organizați și responsabili, persoane grijulii și afectuoase, extrem de critici cu sine și mai puțin înclinați să se ierte când fac greșeli, sunt mai predispuși decât alții să se simtă stresați și să caute ajutor psihologic

Personalitatea mijlociului – capabili să se înțeleagă cu majoritatea oamenilor și să restaureze armonia socială când apar probleme, ușor influnțabili și vor ceda, cel mai probabil, la presiunea grupului, își formează o imagine precisă a propriilor obiective și își fixează așteptări realiste, probabilitate mare de a excela în domenii mai creative, se desprind cu ușurință de cuibul părintesc, își asumă cauze sociale și sprijină cruciade în favoarea celor asupriți, își exprimă individualitatea în maniere mai neobişnuite, în special în adolescenţă, suferă frecvent de o lipsă a direcţiei în viaţă, în parte pentru că îşi dau cu greu seama ce anume îşi doresc cu adevărat

Personalitatea ultimului născut – au o fire sociabilă, fermecătoare şi „simpatică” – când sunt cu alte persoane, ei joacă adeseori rolul animatorului, pot fi manipulatori, sunt mai degrabă dezorganizaţi, dar nici nu încearcă să-şi tempereze această tendinţă, sunt adeseori creativi şi inovatori, tind să fie rebeli şi să conteste autoritatea într-o măsură mai mare decât alţii, sunt mai predispuşi decât alţii să-şi asume riscuri, sunt mai predispuşi la o stimă de sine scăzută şi la sentimente de inferioritate, sunt uşor de dezamăgit şi predispuşi la decepţii

Personalitatea copilului singur la părinţi – au un limbaj extrem de bine articulat şi şanse mari să obţină succese şcolare, tind să aibă un nivel ridicat al încrederii în sine, preferă compania oamenilor mai în vârstă şi se identifică cu aceştia, au o minte logică şi organizată, manifestă o tendinţă puternică spre perfecţionism, le vine greu să tolereze dezordinea

Ce am vrut eu să vă demonstrez este că ordinea naşterii este destul de importantă în ceea ce priveşte comportamentul nostru, al tuturor. Evident, sunt şi alte elemente la fel de importante sau poate mai importante.

Pentru că a existat o vreme în care mi-am dorit să înţeleg şi să cunosc mai bine natura umană, această carte