10 reguli pentru mesele copiilor. French Style Parenting

Această postare este un dar pentru toate mămicile care se întreabă CU CE GREȘESC de au copii care nu mănâncă. Cele 10 reguli pentru mesele copiilor sunt preluate din cartea French Kids Eat Everything –  Four Square Meals a Day????

Regula nr. 1 – Părinți, sunteți pe deplin răspunzători de educația alimentară a copiilor voștri.

Asta înseamnă că ei vor vedea și reține că mamei/tatălui nu îi place broccoli și poate să nu îl mănânce. La fel, vor vedea și vor interpreta, conform vârstei că mami sau tati are voie să ronțăie X sau Y.

Regula nr. 2 – Evita mâncatul emoțional. Mâncarea nu este suzetă, nu este distragere a atenției, nu este jucărie, nu este mită, nu este recompensă și nu este substitut al disciplinei.

Aș adăuga doar că mâncarea nu este pedeapsă, nu este motiv de retragere a iubirii și nu trebuie să fie înlocuitor pentru altceva ce nu vrei/nu poți sau nu știi să oferi copilului. Cunosc multe cazuri de adulți frumoși, minunați care se luptă încă, după mulți ani de când copilăria s-a sfârșit, cu astfel de probleme.

Regula nr. 3 – Părinții stabilesc mesele și meniurile. Copiii mănâncă ceea ce mănâncă adulții: fără substitute și fără varianta de rezervă.

Adică meniurile sunt mesele întregii familii, nu se face diferență între modalitatea de preparare și nu se acceptă doar mâncarea Z pe care știi sigur că puiul de om o va accepta.

Pe scurt, asta înseamnă că odată cu diversificarea alimentației ai șansa (tu ca părinte!) să deprinzi un stil de a mânca sănătos și echilibrat. Care să ofere energie și beneficii maxime corpului și sufletului tău. Fără blentuit, pasat și bucățele ca pentru pui. Fără păcăleli și avioane care zboară pe pereți aducând provizii gurilor căscate. Fără amenințări și rugăminți interminabile, neduse la sfârșit și veșnic promise.

Regula nr. 4 – Mâncatul este o activitate socială. Mâncați împreună, la masă, fără nici un fel de distracții în jur (ex. televizor, tabletă, jucării, etc.)

Această regulă mi se pare cea mai importantă. Mesele în familie sunt prilej de a ne aduna laolaltă, indiferent ce alegem să mâncăm și oricât de ocupați am fi. Măcar o masă pe zi trebuia luată împreună. În bucătărie sau în locul unde serviți de obicei masa. Fie că alegi să îi implici pe copii în prepararea bucatelor sau doar îi rogi să așeze tacâmurile, vor aprecia masa și atmosfera din jurul acestei activități altfel.

Masa nu trebuie să fie prilej de scos la tablă și nici meci de răbufnire a nemulțumirilor matrimoniale. E frumos să se discute politicos, să se abordeze subiecte lejere, să petrecem timp de calitate împreună și să ne bucurăm de prezența membrilor familiei. Mesele de sărbători sunt ocazii speciale de a depăna amintiri cu întregul clan, dar o masă liniștită, în familie, poate fi o modalitate relaxantă de a te conecta cu cei dragi, după o zi petrecută departe de ei.

Regula nr. 5 – Mănâncă legume colorate, asemeni tuturor culorilor din curcubeu. Nu mânca același fel principal mai des de 1 dată pe săptămână.

Orice alegi să gătești, orice alegi să oferi celor dragi, cred că este foarte important să fie diversitate. De la culoare la textură și gust, de la modalitate de preparare la combinare. Nu trebuie să fii masterchef ca să oferi o masă gustoasă celor dragi și nici nu e implicit că ești sau trebuie să fii o gospodină desăvârșită doar pentru că ești femeie. E absolut în regulă să existe seri când nu ai chef să gătești nimic și să alegi o salată sau chiar să comanzi ceva din oraș. E perfect în regulă să lași vasele pe a doua zi sau pe mai târziu. Nu cred că există lucruri interzise în bucătărie ci, din contră, din punctul meu de vedere, e foarte bine să cauți și să găsești combinații inedite care să se potrivească mănușă ție și familiei tale.

Regula nr. 6a – (Pentru mofturoși) Nu trebuie să îți placă, dar trebuie să îl/o guști!

Regula nr. 6b – (Pentru mofturoși) Nu trebuie să îți placă, dar trebuie să îl/o mănânci!

Cred că este important să folosim moderația. Nu mi-am obligat nici unul dintre copii să mănânce lucruri care nu le plac. Am negociat la sânge numărul de lingurițe, am căutat modalități de prezentare mai atrăgătoare și am fost flexibilă în această privință.

Regula nr. 7 – Limitează gustările copiilor la 1-2, de preferință cu mai mult de 1 oră înainte de mesele principale.

Aici e mult de luptat și cu tati, care are un stil de a ciuguli tot timpul. Dar perseverăm și sper să reușim până la urmă.

Regula nr. 8 – Nu te grăbi, nici când gătești, nici când mănânci. Mâncarea gătita în tihnă este o mâncare care produce fericire.

🙂 Mie nu-mi face deosebită plăcere să gătesc. Poftim, am spus-o! Cu toate acestea, există clipe în care îmi doresc să pregătesc familiei ceva anume. De cele mai multe ori, iese așa cum ar trebui. Poate pentru că fix atunci, fix acolo, decid să pun în farfurie, alături de ingredientele din rețetă și pasiune? Probabil că da.

Regula nr. 9 – Mănâncă preponderent mâncare adevărată, gătita în casă. Păstrează tratațiile pentru ocazii speciale. (Sfat – Mâncarea foarte procesată nu este mâncare adevărată)

Da, o fi fancy sau cool să mănânci pizza sau mai știu eu ce, dar niciodată nu va avea același gust (și nici tu aceeași satisfacție!) ca după ceva real, cu ingrediente pe care le cunoști și pe care le-ai ales în cunoștință de cauză. Poate nu ai timp și chef să gătești în fiecare zi X feluri de mâncare. Poate nu te pricepi sau nu îți place neapărat. Există multe rețete gustoase, rapide, ușor de preparat și cu ingrediente la îndemână pe care le poți încerca, îmbunătățindu-le apoi după gustul familiei voastre.

Regula nr. 10(Regula de aur) – Mâncatul/statul la masa trebuie să fie o activitate relaxa(n)tă, fără stres sau încrâncenare. Alege să tratezi regulile pe care le impui în ceea ce privește alimentația ca rutină sau obiceiuri sănătoase, mai degrabă decât ca reguli stricte. Este absolut în regulă să nu fie totul extrem de strict/rigid întotdeauna.

Draga mea, dacă ai ajuns cu cititul postării la final, mulțumesc! Sper ca sfaturile francezilor în ceea ce privește mesele copiilor să te ajute. Sau măcar să îți dea curaj/speranță că lucrurile se pot îmbunătăți. Am văzut copii care mănâncă aproape orice, la fel cum alții par că se hrănesc doar cu aer. Fiecare dintre mamele acestor copii crede, poate, că succesul sau, din contră, lipsa lui, i se datorează. Sincer, nu cred. Dar cred că se poate încerca influența. Cred că un copil va crește și va învăța să facă alegeri alimentare (și nu numai) în directă legătură cu persoanele de referință din viața sa, în special părinții. Deci, DA. Putem contribui, în bine sau în mai puțin bine, la viitorul, sănătatea și carențele copilului. Tu ce alegi?