Un puzzle pentru viață

Mi-au plăcut întotdeauna puzzle-urile. Mă relaxează să așez piesele, să le potrivesc, să le sortez, să le adun și să le pun împreună pentru a forma o imagine mare. Probabil pentru că, undeva, în mintea mea, de multe ori pun semnul egal între viață și un puzzle.

Copil fiind, nu am avut multe astfel de jocuri. Nu erau atât de apreciate pe cât sunt azi și nici oferta de puzzle pentru copii nu era atât de diversificată.

Când puiul meu cel mare era singurul născut, am căutat să îi pun la dispoziție jocuri și jucării adecvate vârstei, dar, mai ales, educative. La capitolul PUZZLE COPII eram mereu în extaz, pentru că există o multitudine de teme, de formate, de culori și modele. De la cele mai simple, până la cele mai complexe, aș fi fost în stare să cumpăr câte unul cu fiecare ocazie.

În timp, casa noastră a ajuns să adăpostească multe jocuri cu piese, mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai puțin.

Zilele trecute, Matei m-a întrebat de ce îmi place să stau lângă el și să îl ajut la puzzle. Am zâmbit și am cerut timp să alcătuiesc un răspuns pe înțelesul său. Ce să îi spun copilului? Că eu nu m-am bucurat de aceste jucării în copilărie și că mă bucur acum, om mare? Să inventez o poveste alambicată despre cine știe ce secret miraculos care se ascunde în spatele acestui cuvânt/joc diferit?

L-am întrebat de Google. Astfel, am descoperit și eu, la rândul meu, puțin din istoria pieselor de puzzle. Am aflat că putem defini prin acest cuvânt – PUZZLE – orice tip de joc, jucărie sau problemă care solicită ingeniozitate, logică, perspicacitate și perseverență pentru a ajunge la o soluție. Poate avea de la câteva piese (4-9) până la mii de piese, mărind atenția și interesul celor care aleg să își antreneze mintea jucând un astfel de joc.

Pentru a găsi rezolvarea corectă, este nevoie de gândire logică, atenție distributivă și, la cele mai complicate, multă răbdare. De la cuvintele încrucișate, la cubul Rubik, la jocul de șah și chiar la captivantul Sudoku, toate sunt astfel de jocuri ale minții care antrenează neuronii și pot constitui o variantă agreabilă de petrecere a timpului liber.

Deși nu are în spate o istorie foarte lungă (în 1760,  John Spilsbury, a realizat o hartă pe o bucată de lemn, punând alături bucăți corespunzătoare fiecărei țări), inițial a servit ca instrument de ajutor în predarea geografiei.  Astfel, până în jurul anilor 1820, acest instrument a devenit de un real ajutor, căpătând tot mai mulți adepți.

La începutul secolului 20, presa scrisă a început să folosească așa-numitele concursuri de puzzle pentru a-și mări clientela. Chiar și acum, există, adevărate lupte, la nivel mondial în competiții denumite sugestiv Campionatul Mondial de Puzzle , Liga Națională a celor care dezleagă puzzle-uri și Ravenchase (o adevărată căutare de indicii într-un concurs plin de adrenalină și emoții) . Există, de asemenea ” puzzlehunts „, cum ar fi labirintul de jocuri – o serie de experiențe care mai de care mai incitante.

După această bucățică de istorie, mi-am dorit să împărtășesc, o dată în plus, pasiunea mea pentru puzzle. Mi-am luat copilul pe genunchi, am luat un creion și o hârtie și am încercat să îi desenez o bucățică de lume. Apoi, am decupat, cu foarfeca, părți ale desenului meu și i-am propus să alcătuiască imaginea inițială. Ne-am distrat, am râs și am concluzionat…

Un puzzle e o colecție de jucării, mami!

Da, un puzzle este ca o colecție de clipe care, adunate, formează viața 🙂 , am zâmbit eu.

Voi cum vă jucați cu mintea voastră? Știți vreun joc bun, cu care să ne ispitiți și pe noi?